Titlul vrea sa fie putin comic, vrea sa surprinda insa ceva foarte real. Relatiile din zona de PR nu au doar o parte rationala la baza, ci o mare parte emotionala. Si as vrea sa va invit si pe voi sa va ganditi un pic la rece. In viata asta intalnesti oameni cu care abia astepti sa te reintalnesti, dar ai si cazuri contrare. In tot ce inseamna job si business, lasi uneori emotionalul la o parte ca sa creezi niste relatii de business, insa tot om esti pana la urma si ajungi sa cedezi. Am refuzat in viata mea joburi sau promovari pentru ca pur si simplu nu imi placeau oamenii cu care aveam sa lucrez, precum si eu am fost refuzata la anumite joburi doar pentru ca nu eram simpatica angajatorului.

Revenind la treaba cu beauty bloggerul si PR-ii companiilor de cosmetice, lucrurile sunt combinate. PR-ii selecteaza pentru orice fel de colaborare si oameni care sunt eligibili la nivel de cifre, imagine, valori promovate, precum si oameni de care le este drag, chiar daca nu sunt tocmai relevanti pentru acel topic. Si acelasi lucru este si invers, sa recunoastem.

Nu este un secret ca imi place Ivatherm si mai mult dupa ce am cunoscut echipa de acolo ( si as mai avea exemple bune), cum tot asa sunt branduri care imi plac foarte mult, unde insa nu rezonez aproape deloc cu PR-ul de acolo si ca atare nici despre acele produse nu scriu cu prioritate. Pentru ca in cazul meu este vorba de prioritizare. Primesc cel putin 10-15 mesaje pe zi cu informatii, comunicate de presa, promotii de la diverse branduri. Postez si ce imi place foarte mult, dar postez si despre lucruri care imi plac si ca brand, dar si ca echipa de PR. Prioritizez intai dupa ceea ce imi place ca si consumator, apoi dupa timp si disponibilitate.  Pentru blog am cateva ore pe zi, maxim 3 sa zic. PR-ul lucreaza ce face el acolo full time, minim 8 ore pe zi, exact cum imi fac si eu jobul meu.

Diferenta intre mine, beauty blogger, si PR? PR-ul este angajat sa faca treaba pe care o face, el isi primeste o remuneratie, are o fisa a postului, e jobul lui sa faca ce face. PR-ul isi ia un salariu la data x indiferent ca e super pasionat sau nu de marcile pe care le reprezinta. Eu fac beauty blogging din placere, in primul rand, partea de beneficii vine mai la coada.

Acum o sa spun ceva ce nu o sa placa multor PR-i. PR-ii au mai multa nevoie de bloggeri decat au nevoie bloggerii de ei. Pac, pac, simt deja rosiile aruncate pe ecran. Bon, cineva a dat acum click pe steluta de sus si se pregateste sa imi dea unfollow de peste tot. Bon, este o optiune. Trecand la pasul 2 din concluzia asta o sa spun asa, am fost si eu de partea cealalta a baricadei, putin asa, sezonier, cand am ajutat niste branduri de sanatate sau de beauty  sa isi faca o mica strategie de Social Media. Adica unii oameni m-au considerat pe mine capabila sa le dau niste idei de PR, desi eu eram blogger, nici macar blogger full time. Si am vazut ca nu poti face nici o campanie asa singurel, tu, ca brand, cantand si trambitand pe diverse canale media cat de bun si de capabil esti. Chiar si cu bani bagati in AdWords, Facebook Ads etc, cand vine vorba de online, ai nevoie de niste voci de bloggeri care sa spuna ceva despre tine.  In raportul acela de media sau cum s-o numi in fiecare companie, ca si PR spui ce ecouri ai avut, mai exact pui o lista de link-uri, cifre. E nasol sa nu ai cu ce umple un Power Point. Sau sa pui doar chestii la care ai buget aferent. Fara suparare, de asta cei din vanzari ii numesc pe PR-isti ca sunt “costuri”.

Comunicarea aceea ce da rezultate se cam muta in online, insa intr-o zona mai cu voci reale. Iti vede omul afisul publicitar, clipul TV si cat sta sa astepte la semafor, da un search pe Google. Si cand da search, cam vrea sa vada o parere cu detalii pe care un brand nu le da neaparat. Am vazut branduri care au dat cate un buget urias unor vedete si apoi au platit cu bani de acasa marea extravaganta. Poate la americani merge sa ii dai lui Kim Kardashian un borcan de vitamine si un buget de 100.000 de euro sa puna o poza pe Instagram cu efect lichidare de stoc lunar in cateva ore, dar in Romania inca nu merge. Nu e vorba numai de putere de cumparare, este vorba si de psihologie si de multe altele.

Ca si PR in Romania, pentru un produs de beauty, bineinteles ca vei face comunicarea clasica. Adica inserturi in print, editoriale, advertoriale, articole cu poze frumoase si texte corporate care suna atat de limpede si totodata atat de plictisitor, evenimente de tot felul. Ce ma deranjeaza pe mine este ca atunci cand se comanda acele articole de tip ,,advertorial” sau ,,editorial”, ziarista sau bloggerita respectiva nu spune toata informatia necesara pe care o cauta omul inainte de a cumpara. Este de ajutor si informatia aceea de la brand, insa pana la un punct. Cum sa generezi trial daca pui numai povesti pe nori pufosi si poze cu chestii mirifice, insa inutile? Nu spun sa nu pui si niste poze frumoase, de atmosfera, care sa dea omului o placere de a te citi. Insa unde e lista de ingrediente? Unde este pretul? Cum arata sticla? Cum arata crema pe bune, nu din poza de la PR?  Unde sunt niste date din beneficiile produsului, date din studii sau ce o fi? Unde este o parere personala care sa vina din experienta reala?

Pe mine personal m-a obosit maxim o recenta lansare La Mer cand am primit atatea mesaje de la voi incat m-am suit intr-un Uber, m-am dus la Sephora, am pozat produsul la partea de ingrediente, asa cum am putut, am cerut o mostra, facand uz de tot farmecul meu personal si am ajuns acasa si vi le-am prezentat la rece. Asta dupa ce multi dintre voi au intrat pe advertorialele cu poze superbe unde nu au gasit decat balade si m-ati luat pe mine la intrebari. Nici macar balada Miorita nu este atat de evaziva. Si atunci am avut cu voi, cele care mi-ati scris atunci, multe discutii pertinente. Unele ati spart cardul de credit si v-ati luat crema, altele nu, fiecare dupa cum a simtit. Dar eu 3 ore am facut PR pe bune pentru La Mer, un brand pentru care eu in Romania nici nu exist. De ce am facut asta? Pentru ca “politica mea de PR” spune ca vreau sa aduc informatii de ajutor real pentru pasionatii de high end, asta vreau eu sa fac prin acest blog, de cand l-am pornit si sunt incapatanata sa ma tin de singurul meu scop in materie de Public Relations.

Nu va mai spun cat ma “stresati” si cu produsele Chanel, alt brand pentru care nu exist si pentru care eu tot asa ma salt frumos de acasa si ma duc sa vad texturi, culori, ingrediente, cumpar mostre de pe eBay, ca sa va raspund celor care chiar si cumparati/ folositi. Mai sunt si alte marci si va promit ca incerc sa ma tin la zi cu ele, dar ma depasesc ca timp, bani si altele. Nu am cum sa cumpar tot ce este nou ca sa si pot sa povestesc despre. Cum totodata nu pot sa emit niste verdicte daca nu folosesc acel produs macar 2-3 luni, cand e vorba de creme, mai ales. Despre Sisley am avut nevoie de 2 ani si de multe experiente ca sa va spun ca produsele lor chiar isi merita caruta aia de bani, insa au disparut din Sephora. Idem despre Sensai, dar Slava Domnului, inca le avem la Douglas.

Gata, m-am laudat destul si stiu oricum ca nu am nevoie de asta. Mi-am facut si eu aici o mica campanie de PR, dar post-factum, adica dupa ce am avut deja rezultatele. Sa trec inapoi la treaba.

Cat timp am ajutat pe partea de PR acele marci, am transmis clar ca fara niste voci reale, nici un produs cosmetic nu o sa ajunga mai usor spre inima consumatoarei. Vocile reale sunt bloggerii, vloggerii, influenceri, oricum doriti voi sa ii numiti. Selectarea lor este alta buba, sa zic asa.  Aici am incercat mereu sa tin balanta si sa recomand si bloggeri care da, imi plac mie, adica mie, Ani, imi place de X si citesc cu drag ce scrie X. Dar am recomandat si oameni care nu imi plac personal, insa pe business zbarnaie si se vede ca au rezultate, nu neaparat in cifre, ci in relevanta. De ce? Pentru ca am inteles ca o luna-doua cat am ajutat acel brand, trebuie sa ii dau niste informatii de folos. Mi-a placut cand eram intrebata” Tu ai niste liste de bloggeri?” si mereu am zis “Pai pentru ce? hai sa vedem de ce ai nevoie si dupa asta facem lista impreuna.” Daca omul avea un brand de sanatate adresat copiilor, ce sens avea sa ii recomand o bloggerita cu 100.000 de unici pe luna, dar care scrie doar despre pisici, sa zicem. Cam asa mi se pare mie logica relatia PR-blogger, sa aleg si ce imi place, dar sa aleg mai ales ce are relevanta. Relevanta o poti insa evalua dupa ceva treaba, trebuie sa citesti un pic ce scrie acel om, ce reactii are, sa vezi un pic si istoric, si cifre, sa le cumulezi si apoi sa tragi o concluzie. Stiu, e greu si e multa treaba de facut, e mai simplu sa tragi o lista pe care o actualizezi cand iti aduci aminte, unde mai bagi o “afinitate” si sa o folosesti peste tot. Treaba cu “love” e pe la mijloc, pentru ca eu, PR, fac business si trebuie ca business-ul sa mearga, sa ii cresc notorietatea marcii de care vorbesc si mai ales sa cresc notorietatea intr-un anumit sens. Si iar ajung la relevanta si relevanta cere niste munca in plus.

Ca sa inchei, vreau sa punctez alta treaba: cum le scriem PR-ilor. O fi PR-ul plictisit si obosit, dar nici cu bloggerii nu mi-e rusine. Administrand si pagini de Facebook de brand sau chiar mailurile oficiale ale unor marci, mi-a fost de foarte multe ori rusine sa transmit mai departe mailuri sau mesaje de la bloggeri. Mailuri de un rand si jumatate in care bloggerul isi spune numele blogului si ca vai ce ar vrea niste “produse la testat” sau “ceva colaborare”. Oameni buni, hai sa depasim faza asta. E full internetul de modele de prezentare, de tutoriale cum sa scrii un mail in care sa te prezinti ca si blogger. In acest caz, eu chiar inteleg cand unui PR i se face lehamite si sa zice “lasa ca revin eu la lista mea de fete dragute si nu ma mai chinui cu morile de vant”. De asta spun ca treaba e la mijloc. Eu am inceput sa inteleg de ce nu mi se raspunde uneori nici mie ca blogger care trimit prezentare, cifre, CV de blogger etc. cand stiu ca mailul meu aterizeaza intr-un Inbox full de 50 de mesaje in care se cer doar produse la testat. Omeneste inteleg acel PR, cedeaza nervos. Si uneori nu ii mai vine sa citeasca nimic. Nu mai spun ca de multe ori un PR face mai multe lucruri intr-o firma, si parte de comunicare interna, sedinte, adica comunicarea cu bloggerii inseamna pentru el poate al 30-lea task dintr-o zi. Suntem inca in Romania, reamintesc asta, suntem inca o economie slaba si o societate subdezvoltata. Si nu ma contraziceti aici, ca inca am cifre in mana, din asta traiesc, si vad cu ochii mei cifrele de consum Romania versus Polonia. sa zicem, si atunci inteleg de ce bloggerita din Ungaria primeste inaintea mea anumite informatii sau are acces la anumite produse la care eu nu am, decat cu niste eforturi mai mari.

Concluzie: ca si blogger ideal este fii independent de comunicarea cu PR-ii si emotional, precum si practic. Este un lucru de care eu ma bucur si o spun fara falsa modestie. Fie ca ei imi raspund sau nu, fie ca am colaborari sau nu, blogul meu merge mai departe si eu va scriu si despre marci pentru care eu nu insemn nimic. Ca si PR este bine sa fii realist si sa lasi emotiile la o parte, atat cat poti omeneste. De mult ori e bine sa gandesti ca cel care iti scrie, iti scrie pentru ca esti PR la marca X, nu pentru ca esti  Gica sau Natasa. Plus ca azi poti fi PR aici si maine poti lucra in cu totul alt domeniu, alt departament sau chiar o sa ai si tu blog. A job is a job, ca si PR iti faci un job, ii livrezi companiei respective munca pentru care esti platit si asta e.

Si concluzia si mai dureroasa: fara munca, nimic nu se face. Un PR daca vrea o comunicare misto si cu rezultate pe bloguri si pe zona de influenceri are de munca. Un blogger, de asemenea, daca vrea sa fie tratat cu respect, are nevoie si de mai multa munca. Chiar si o vedeta, cu capitalul de imagine facut prin Ciao sau prin revistele de adulti, tot trebuie sa munceasca un pic mai mult decat in mod normal daca vrea sa inceapa sa fie perceputa ca si o voce relevanta.

PS – vedeti si pe Youtube seria mea de Tips & tricks pentru beauty bloggeri, s-ar putea sa mai gasiti ceva chestii misto pe acolo.

 

Sursa poze: devangst.com, alexandrajhupfeld.wordpress.com

Written by Ana Maria Tatucu
  • Mirela

    Bun articol felicitari! iar cu banii pentru vedete: depinde de puterea de cumparare a urmaritorilor, SUA nu se compara cu nimic, cine primeste bani din Google Ads vede cat se da RPM din UK, US etc si cat din Romania (de 42 de ori mai putin). Cred ca importanta este targetarea, pentru ca altfel, indiferent de numere, unele vedete sunt urmarite si online tot de publicul TV, iar cei care au renuntat la TV nu o sa urmareasca vedetele TV, sau anumite siteuri care au trafic din scandaluri de exemplu Brandurile trebuie sa fie acolo unde sunt clientii lor, sau ma rog sa ajunga peste tot unde ajung clientii lor. Insa Kim Kardashian, Rihanna vand mult de tot. Cred ca ar trebuie sa lanzesi un produs Beauty Barometer cu o companie cu care te intelegi bine, cred ca ar fi o idee foarte buna!

    • Multumesc, Mirela! Da, asa e, nu ne comparam nici ca venituri din adsense, insa proportiile se pastreaza. pacat este ca si din aceste bugete relativ mici nu exista optimizare, sa zic asa, pentru ca este presiune, campaniile se fac cam repede si fara prea multa pregatire inainte. Multe marci de la noi se bazeaza doar pe studiile globale, pentru ca nu au bugete pe research in Romania. Sisley a plecat oficial din Romania, insa oamenii cumpara in continuare de pe aoro sau din dutty free-uri. Who cares? Nobody, insa aratam pe aoro ca e naspa si vinde sub preturile oficiale. O, ma supraapreciezi, nu am capacitatea de a oferi suficient capital de imagine unui brand ca sa faca un produs cu numele meu, lasa sa faca altii mai tineri si cu mai multa competenta. Cel mult poate peste vreo 10 ani dupa ce mai acumulez competente sa gandesc un fond de ten pentru doamnele trecute de prima tinerete, asta mi-ar placea.

      • Mirela

        Da, probabil ca iau studiile globale si stim cat de diferita este piata noastra, de fapt orice piata. Insa Romania este altceva si am vazut directori de magazin care erau stralucitori în Germania sau Franța care au îngropat aproape magazinele de la noi care erau pe locuri fruntașe, dar deh…

  • Foarte bine punctat articolul tău! Te felicit pentru idee, muncă și curaj, in general dar și pentru articolul acesta! Te pup, Ani

  • Sanda Brezniceanu

    Atat bloggeri cat si PR suntem in aceeasi oala si numai impreuna facem ciorba buna, asa ca hai sa ne avem ca fratii :)) Acum sa vorbesc despre partea mea de gradina, ca peste tot sunt si buruieni. Unii vor sa fie platiti pentru orice mentiune a unui brand, altii scriu de placere si fara vreun gand sa fie recompensati chiar cu o mostra (teoretic se presupune ca au testat acel produs daca au ajuns sa scrie despre el) si se bucura cand sunt invitati la orice eveniment. Unii sunt talentati dar n-au lipici la public, la altii nu pricepi de ce naiba ii citeste lumea. Mie-mi place negocierea dintre PR si bloggeri, de obicei cadem de acord. Avem nevoie unii de altii, branduri, PR si bloggeri. Exista un schimb echitabil care sa ne multumeasca pe toti si fiecare il cautam, sper sa-l si gasim.

    • As spune ca nu suntem chiar in aceeasi oala, poate in doua vase comunicante :)). Am si luni de zile in care tot ce scriu nu are legatura cu nici un PR sau vreo colaborare, nu numai eu sunt asa. Plus ca atunci cand am inceput, a durat ceva pana sa comunic cu vreun PR. Negocierea e misto cand ambii parteneri la negociere sunt pe aceeasi lungime de unde, sunt PR-i care nu iti mai raspund la mailuri dupa ce ani de zile efectiv le-ai trimis materiale scrise si pentru care nu aveai musai buget. In cazul asta, nu mai are sens nici o negociere. Unii uita de acele mailuri pe care le dadeau cu final “as aprecia preluarea informatiei” si faptul ca foloseai acea info… Bon, oricum, da, ideal e sa putem comunica civilizat.

  • Ma bucur mult ca din ce in ce mai multe persoane din online abordeaza acest subiect, pe mine uneori ma frustreaza faptul ca anumite firme au o lista si se tin strict de ea, fara a mai incerca sa abordeze si bloggeri noi si nu zic eu asta pentru ca am blog si ca nu sunt abordata, motivul la mine il stiu, mai am de muncit, dar am citit multe bloguri, la fete care erau la inceput dar au reusit sa stranga un numar de urmaritori, au un blog curat, frumos, aspectuos, care atrage atentia si totusi nimeni nu le baga in seama si asta mi se pare nedrept. Eu pana acum am abordat cateva firme, majoritatea au raspuns afirmativ, ceea ce ma bucura, ma face sa cred ca firma respectiva vrea sa isi asocieze numele cu mine si ca nu sunt chiar un 0, acum nu stiu, cred ca mai tine si de noroc si de cum prinzi PR respectiv in aceea zi, poate e pe pozitiv si accepta propunerea, poate e suparat si ti-o tranteste ca nu sau chiar nu ti raspunde, caz care mi s-a intamplat de multe ori, lucru care mi se pare de cel mai prost gust, un Nu multumim, ar fi fost perfect, zic.

    • Sa nu mai zici niciodaa ca “nu sunt chiar un 0”, nimeni nu e un zero :). Oricat de la inceput esti si nepriceput, doar faptul ca incerci, inseamna ceva. Asa cum am zis, uneori intervine si lehamitea PR-ilor de a primi atatea mesaje, pentru ca nici in zona noastra, a bloggerilor, nu sunt doar oameni ok intentionati.. De asta raman blocati pe anumite liste. Putine firme au echipe de oameni pe PR/ Social Media care sa faca cercetare pe bune, sa vada cine a mai aparut, cine a mai crescut. Totodata unii PR-i sunt super sensibili la ceea ce scrii si e de ajuns sa ai niste lucruri de criticat si dispari de pe listele lor…. e bine insa sa nu te cramponezi de asta. Bafta!

  • Nemeth Carmen

    Foarte bine scris articolul, imi place cursivitatea cu care scrii dar cel mai mult îmi place sinceritatea cu care abordezi subiectele.
    Felicitari !