Vreau un parfum nou” este poezia care suna in mintea mea dimineata, la pranz, seara, non stop. As vrea sa identific daca suntem mai multe in secta asta. Ca atare am o provocare pentru voi. Vreau sa imi spuneti de ce va plac parfumurile, ce inseamna parfumurile pentru voi. Ce vreti sa spuneti prin parfumuri? Cum va alegeti parfumul? Ce marci va plac? Aveti parfumuri pe care le evitati pentru ca va amintesc de ceva? Scrieti-mi povestea voastra despre parfumuri. Eu voi premia doar pe una dintre voi sau, de ce nu, pe unul dintre voi. Nu stiu pe care, nu stiu de ce. Stiu doar ca dupa ce voi citi un anumit comentariu, voi spune ca mai am un motiv in plus sa multumesc destinului ca am acest blog. Nu exista nici o regula, scrieti cat vreti si cum vreti, totul pana pe 29 octombrie. Despre premiu va spun la final de articol, acum o sa va spun eu niste povesti provocate de anumite parfumuri.

  *   *   *

O plaja pustie si gri. Chiar urata. Un septembrie rece si suparat. O mare murdara, plina de alge. Ei ii este frica de apa, foarte frica. Sta pe marginea digului si priveste in jos, ferindu-se de valurile care se sparg de zidul gri. El o tine de mana. Nu-si spun nimic. Ea stie ca va pleca. El stie ca nu o va mai vedea vreodata. El o minte. Ea simte asta, dar lasa lucrurile sa se intample asa cum sunt. Nu conteaza ca in ecuatia asta nu sunt singuri, in momentul acela e doar cu el. Inainte sa plece el ii spune ,,Macar eu o sa mai miros parfumul asta… ca sa stiu cum erai tu. Tu cum o sa iti aduci aminte de mine?”. Ea, strivind cu picioarele o scoica ,,Eu sper sa te uit. Si nu o sa mai port acest parfum vreodata”.

 *   *  *

,,Iar Poeme?” ,,De unde stii?”,,Toata masina iti miroase asa”. Ea intoarse capul, putin deranjata ca el ii ghicea parfumurile. ,,Vrei sa nu il mai port?” ,,Nu, nu, nici gand, doar ca asa e mai greu”. “De ce?” Au tacut cateva minute bune, nici nu s-au privit. Ea nu il privea, dar l-a intrebat ,,Si de acum e gata? Asta a fost tot?”. El a vrut sa o prinda de mana, sa ii spuna ca lucrurile nu sunt asa simple, insa a tacut cateva secunde si a apoi a spus aproape soptit ” Nu totul poate fi un poem. Viata asta e si multa proza proasta”.

 *  *  *

Vrafurile de carti mai aveau un pic si cadeau. Notitele scrise repede de mana cu creionul se imprastiasera peste tot. El i-a adus Anais Anais si i-a zis ca nu stie cum se citeste Cacharel, dar stia ca ea va sti sa citeasca asta. “Cum de te-ai gandit tu la parfumul acesta?”.  Radeau amandoi si el se prostea imitand cum spunea ea frumos Cacharel. “Pai doar de asta am avut bani”. Ea se stramba putin si spuse “Aha, ca sa vezi…”. El lua o figura serioasa si zise “E singurul parfum care are legatura cu tine, pana ti l-am adus l-am tot mirosit si stiam ca e pentru tine”.

 *  *  *

Bon, hai acum sa va vad pe voi cu povestile voastre. Am un singur premiu, bineinteles un parfum. Pe 30 octombrie ma voi hotari catre cine va pleca premiul, voi anunta aici, ca si reply la comentariul respectiv, si de asemenea pe pagina mea de Facebook.

Premiul inseamna parfumul din imagine, este sigilat, de asta nu am cum sa vi-l pozez cum arata pe interior, insa il puteti vedea aici. Este Un Fruit d’Amour de la Ungaro, varianta Turqoise, un parfum optimist.

Pe langa parfumul acesta, voi discuta direct cu persoana care va castiga si ii voi pregati si 2 decanturi din parfumurile din colectia mea personala sau ii voi darui esantioane mai rar de gasit, dupa cum isi va dori.

Inspiratie va urez si bucurati-va de fiecare parfum.

Written by Ana Maria Tatucu
  • Klara Bosinceanu

    Parfum..Da suna super cuvântul parfum,dar din pacate nu toate avem posibilitatea de a ne cumpara un parfum scump,un parfum cu un miros de te da pe spate…doar il mirosim in magazin si il punem la loc,dar rămânem cu mintea la el…cred că orice femeie si ar dori să aibă raftul din baie plin cu parfumuri care mai de care cu un miros de se simte de la “o poștă”..eu nu am avut si nici nu am aspirat la parfumuri scumpe cu un salar minim pe economie…dar e frumos sa vezi si sa visezi la acel parfum perfect pt tine..Un parfum cu personalitate,un parfum care sa fie exact cum esti tu ca femeie,libertină,optimistă,cu forte proaspete zi de zi…Uneori un parfum perfect ne poate reda acel zâmbet pe buze pe care câteodată uitam sa il mai afișăm din cauza problemelor de zi cu zi…Eu zic așa PARFUM=FEMEIE PUTERNICA,OPTIMISTA,INDEPENDENTA

  • nadia candrea

    Vreau un parfum nou! pentru ca nu m-am mai rasfatat de mult, mai ales cu o esenta aleasa cu grija de tine, o impatimita a parfumurilor bune! Am destule parfumuri si le si folosesc, rand pe rand, pentru ca asa imi place mie sa ies din casa: imbracata frumos, cu accesorii alese cu grija si cu …putin parfum! Nu ma pot lauda decat cu unul original, Burberry Summer, in rest tot felul de ape de toaleta de la Avon, Oriflame sau lansari sub numele unor mari nume din State: Celine Dion, Britney Spears sau Katy Perry. Imi doresc in viitorul apropiat sa ma familiarizez cu doua parfumuri noi, cel mai accesibil ar fi Aegyptus de la Tesori D’oriente, urmat de cel care este de multa vreme pe wish list: Carolina Herrera Good Girl!

  • Rozina Docan

    Foarte frumoase povestile tale,le-am citit cu placere…uite si varianta mea…
    De cate ori folosesc parfumul meu preferat-Jasmine Noir,Bvlgari-parca as sta la fereastra unui castel din povesti, dintr-o padure ai carei copaci sunt de aur si diamante.O adiere usoara , de seara varatica, starneste un clinchet diafan printre ramurile copacilor.Negrul absolut al noptii se afla intr-o lupta neincetata cu sclipirea de vis a padurii.Adierea aduce,din departari nestiute,numeroase arome pe care nu le pot defini , dar care ma incanta.Mirosul serii de vara incarcat de infinite parfumuri florale este cumva imblanzit de raceala luminii stelelor care troneaza deasupra castelului si deasupra padurii.Nicio grija nu-mi da tarcoale si as vrea sa prelungesc starea aceasta de bine pentru totdeauna,de aceea alegerea mea va fi mereu Jasmine Noir…

  • mihaela

    ce inseamna parfumul pentru mine??hhmm,poate amprenta mea cand intru intr-o ncapere,poate increderea mea vine dintr-un strat de rimel si doua pufuri de parfum….Parfumul incununeaza un machij,un look,o haina …o coafura,tot ce inseamna un om…este ultima tusa,dar nici fara aceasta tusa nu se poate fiindca…nu este complet…Imi aleg parfumurile dupa miros..ce inseamna asta??sa il simt eu ca pe ceva mai deosebit,nu foarte comun,sa imi para mie in miros ca ma duce cu gandul la eleganta,la magazine fine,la lux,la doamnele acelea sigure pe ele si care pot orice oricand singure,acel miros puternic dar de la care nu ma doare capul….dar aleg un parfum si dupa persistenta fiindca totusi nu as vrea sa stau cu sticla non stop dupa mine ca la fiecare trei ore sa mai dau un puf….Imi plac mirosurile care unora le par vechi,mirosurile de lemn masiv,de bogatie,de biblioteci pline de carti vechi,,a muzee…. rafinat,nu stiu cum sa ma exprim..Nu am asa o colectie mare sau foarte exclusivista,nu am nici macar aceastea..super comune..bvulgari,sau dior..sau ce are toata lumea,poate bugetul meu nu imi permite,poate eu gasesc scuze…nu stiu….dar ce am,am si apreciez si stiu limita dintre a mirosi fain si a turna toata sticla pe tine si a fi intoxicanta

  • Gabriela L.

    Povestea mea despre parfumuri?! Ah, ce provocare…. Nici nu
    cred ca voi reusi prin cuvinte sa transmit tot ce am in minte. De cand ma stiu
    am fost atrasa de parfumuri. Am o memorie olfactiva pe care o egaleaza sau
    depaseste doar cea fotografica. Cea mai mica adiere dintr-un miros cunoscut ma
    duce cu gandul la moment legate de acel miros (si aici nu ma refer doar la
    parfumuri, ci si la deserturi, mancare, ploaie, padure, iarba, tot) si pe loc
    ma poate inveseli sau imi poate induce o stare de tristete sau de anxietate. Mult
    timp am crezut ca este un mare defect sa asociez diverse amintiri cu un anumit
    miros (asta pentru ca din pacate si amintirile mai putin placute le asociez cu
    parfumurile purtate atunci, ba chiar am marele defect de a tine minte si ce
    haine purtam – alta “problema” si asta). Insasi aceasta poveste pentru blogul
    tau va ramane, probabil, legata olfactiv de ce port acum, Agent Provocateur
    Fatale, lucru care ma bucura, pentru ca iubesc acest parfum. Se intampla sa imi
    placa parfumuri pe care nu le-as putea achizitiona niciodata, pentru ca imi
    aduc aminte de anumite persoane cu care poate am avut un conflict sau imi sunt
    antipatice. La fel cum, daca s-a intamplat sa port un parfum prima data sau printre
    primele dati intr-o zi in care mi s-a intamplat ceva urat, acel parfum imi
    aminteste de acel eveniment nefericit de fiecare data cand il folosesc. Tocmai
    din acest motiv, cand se intampla sa stiu inca de dimineata ca nu ma asteapta
    lucruri bune in ziua respectiva, nu folosesc niciun parfum, aplic doar
    antiperspirant si un deodorant cu un miros banal, neutru, astfel incat niciunul
    din putinele parfumuri pe care le detin sa nu devina de nepurtat ulterior. Insa
    sunt situatii cand nu am de unde sa prevad ce imi ofera ziua care tocmai incepe
    si intamplarile sa imi ramana intiparite in minte purtand adierea unui parfum,
    insa doar daca e un parfum achizitionat recent. Daca este un parfum pe care il
    port deja de ceva timp, atunci acel
    parfum isi are locul lui special in memoria mea, este deja asociat cu amintiri frumoase
    sau cu alte perioade din viata mea si nici nu realizez ca l-am purtat intr-un
    moment mai putin placut. Intr-un comentariu la un articol anterior despre
    parfumuri, iti spuneam ca imi plac mai mult parfumurile dulci, gurmande si desi
    mi-ar placea sa imi achizitionez si unele fresh, nu prea pot, deoarece eu imi
    cumpar un singur parfum sau doua pe an si asta se intampla doar toamna si/sau
    iarna. Si daca vara nu am nicio problema in a purta parfumuri dulci, ei bine,
    iarna nu pot purta parfumuri fresh pentru ca imi provoaca o stare de frig ce poate
    merge pana la stari de anxietate, nu ma simt bine eu cu mine. Imi place cand
    primesc in magazine, vara, esantioane de parfumuri marine, fresh (sau cumpar
    reviste cu mostre), pe care le port cateva zile.

    Pana pe la 20 de ani nu mi-am permis sa imi achizitionez
    niciun parfum, aveam doar deodorante, insa si acum imi cumpar din cand in cand
    BU galben, acela aparut primul, pentru ca l-am purtat ani de zile si imi aduce aminte
    de multe povesti frumoase din viata de studenta. Primul parfum in sticluta a
    fost un Chanson Magique, luat din piata, de la taraba, am pastrat mult timp
    sticluta aceea cu capac albastru indigo si particule de sclipici care faceau ca
    sticla sa para un glob din acela de Craciun, cu fulgi de zapada si lichid in
    el. Primul parfum “adevarat” (asa l-am considerat la acel moment) a fost Serene
    de la Oriflame. L-am luat din primul meu salariu, mi-l doream de ceva timp si
    visam la el si cu ochii deschisi. Ma leaga de el foarte multe amintiri frumoase
    si am cautat in zadar, ani in sir, un parfum asemanator, dar nu am gasit. Insa
    primul parfum “de firma” a venit ceva mai tarziu, cand am reusit, cumva, sa
    strang bani toata toamna, ca sa pot intr-un decembrie sa imi fac singura cadou PRIMUL
    MEU PARFUM ADEVARAT, Givenchy Ange au Demon Le Secret (sticla cea mai mare,
    daca-i bal, bal sa fie). Ma simteam atat de fericita si atat de vinovata in
    acelasi timp. Fericirea imi era umbrita de vinovatie, dadusem salariul pe doua
    saptamani pe un parfum, lucru de neconceput pentru toti cei din jur, inclusiv pentru
    prietenul meu. Am purtat acel parfum timp de 4 ani, mi-am construit amintiri
    frumoase cu el, insa de fiecare data cand il aplicam, o fractiune de
    secunda gandul imi zbura la ziua cand
    l-am luat, cand mi-am calcat pe inima si mi-am zis ca asa nu se mai poate, ca “trebuie”
    sa am si eu un parfum si ca sa ma simt putin mai bine, imi spusesem ca e cadou
    de Craciun, de ziua mea (care e tot in decembrie), de Mos Nicoale, de Sf. Mihail
    si Gavril, de toate aceste ocazii la un loc. Anii au trecut si mi-am jurat ca
    niciodata nu ma voi mai simti vinovata pentru ca o data pe an imi fac un cadou
    si nimic nu imi va mai umbri placerea si starea de bine pe care mi le ofera
    momentul acela magic cand pun mana pe o sticluta cu licoarea magica si zic “e a
    mea”. Acel Givenchy ajunsese in sfarsit in camera mea, in acea seara friguroasa
    de decembrie, intr-o punguta roz pudrat, cu o funda culoarea lavandei, langa el
    vanzatoarea imi indesase vreo 20-25 de mostre ale altor parfumuri, tin minte ca
    am facut o baie in cada plina cu spuma si apoi am stat pana spre 2-3 dimineata
    adulmecand toate mostrele, amestecandu-mi-se in nas toate acele arome, langa o
    ciocolata amaruie cu fulgi de chili si un ceai de ghimbir. Am dat fuga la
    bucatarie dupa punga de cafea, pentru ca stiam ca aceasta era solutia de a-mi “reseta”
    mirosul si mi-am petrecut noaptea la lumina lumanarilor, cu toate acele
    bunatati in jurul meu. Era vineri, 18 decembrie 2009. Toamna aceasta ma prinde
    visand la un LPRN si sper sa mi-l pot permite de Craciun. Daca nu acest
    Craciun, atunci Craciunul viitor. Am sa iti urmez sfatul si voi testa in magazin
    varianta Couture, pe care mi-ai recomandat-o ca raspuns la articolul “Parfumuri
    de toamna”. Inca nu am indraznit sa calc in Kendra sa il incerc, nu imi place
    sa intru in magazine cand stiu ca nu am bani de shopping, pentru ca ma cunosc
    si este imposibil sa nu ies din magazin macar cu o oja.

    Nu am fost si stiu ca nu voi fi niciodata vreo experta in
    parfumuri, care sa aiba in primul rand financiar oportunitatea de a testa
    parfumuri, de a-si forma “nasul”, de a-si da cu parerea, de a afirma ca “parfumul
    acela miroase “ieftin”” sau ca “il poarta toata lumea”, ca “s-a devalorizat
    prin simplul fapt ca il simt zilnic la metrou pe sute de fete care il poarta cu
    trening sau blugi si bascheti”, sa pot recunoaste un fake foarte bine facut (ca
    miros, pentru ca la capitolul persistent, evolutie, sticla si ambalaj ma mai pricep)
    sau sa imi pot da cu parerea in legatura cu compozitia/aromele din care e
    compus un parfum. Sunt la mii de km distant de persoanele care se pricep la
    parfumuri. (Dar imi place sa studiez site-ul Fragrantica – cel international). Sunt
    om (nu femeie, ci om, pentru ca si un barbat poate construi o relatie cu
    parfumurile), imi plac parfumurile, consider ca ele ne completeaza
    personalitatea, tinuta si machiajul, ba chiar insusi parfumul “ne imbraca”
    uneori, parfumul poate schimba o zi sau o stare, un anumit parfum ne poate defini
    si poate deveni amprenta noastra personala cand intram intr-o incapere sau cand
    intram in viata cuiva, la fel cand iesim din viata cuiva, ii lasam pe suflet
    amprenta noastra insotita de o dara de
    parfum. Acum foarte mult timp, dupa o despartire pe care nu eu am initiat-o, nici
    el, ci imprejurarile, imposibilitatea unei relatii la distanta, am vrut sa imi
    amintesc de el si mi-am cumparat parfumul
    pe care il purta si o perioada buna de timp imi parfumam perna. (Dupa ceva timp
    am realizat ca imi provoca o durere sufleteasca greu de descris si am renuntat).
    Mi-ar placea sa cred ca si el a pastrat nespalata camasa in carouri pe care i-o
    purtasem cateva seri prin Vama si in care ramasase parfumul meu de atunci…

    Ma deranjeaza aroganta cu care se fac atat de multe
    comentarii pe Fragrantica (varianta romaneasca), cum doamnele/fetele care se
    pricep la parfumuri, care detin si testeaza zeci/sute de parfumuri scriu
    comentarii foarte acide la adresa celor care poarta parfumuri ieftine, pe care
    ele nici nu le pot numi parfumuri, nu, acele lichide nu merita onoarea de a fi
    incluse in categoria “parfum”. De parca unui om, daca nu are un anumit statul
    social si o anumita situatie financiara, nu ar trebui sa ii fie permis sa
    foloseasca un parfum. Si oamenii cu situatie financiara medie sau sub medie au
    dreptul de a alege sa miroasa frumos, sa foloseasca parfumuri si cosmetice,
    toti avem dreptul la bucatica noastra de fericire si avem dreptul sa facem
    lucruri care ne aduc un zambet pe chip si care ne pot lumina o zi mai mohorata.
    Stiu ca am intors cu 180 de grade povestea inceputa initial, dar am vrut sa
    ating si acest subiect mai sensibil pentru unii, pentru ca si el face parte din
    “poveastea mea despre parfumuri”. Le-as intreba pe acele doamne care se vor a
    fi mari cucoane, ce ar prefera: sa treca pe strada pe langa o persoana
    nespalata/neingrijita care sa le mute nasul din loc sau pe langa o persoana
    care desi are o singura pereche de pantaloni si 3 bluze, le poarta intotdeauna
    curate, spalate, este ea spalata si curata?! Si mai bine ma opresc aici, ca nu
    vreau eu sa ajung intr-o alta discutie care tine de igiena si ies din tema de
    discutie. Revenind la subiect, toate vrem sa ne gasim “acel parfum” care ne
    reprezinta in totalitate sau “acele parfumuri”. Avem oportunitatea sa testam
    sute de parfumuri si sa alegem. Intr-adevar, un parfum poate deveni banal sau
    de nesuportat, chiar daca initial ne-a placut, pentru ca il asociem cu diverse
    situatii, persoane sau pentru ca il simtim la orice pas. Este alegerea
    fiecaruia/fiecareia, mai ales ca orice parfum se simte altfel pe fiecare persoana,
    evolueaza diferit in functie de PH, anotimp etc.

    Eu inchei prin a dori tuturor sa se bucure de parfumul
    preferat si, poate, sa citeasca toate povestile participante la concursul tau,
    invaluite intr-un strop de parfum, intr-un plovar pufos sau sub o patura
    calduroasa, cu o cana de ceai sau un pahar de vin alaturi. Te pup!

  • Ana-Maria Oprea

    Vreau un parfum nou!!!!! Clar, nu am suficiente parfumuri ca sa fiu mulțumită! Pentru ca imi place mereu sa descopar arome si nuante noi. Parfumul meu preferat este Moschino I Love Love, simt ca ma definește cel mai bine. Sa va spun o poveste despre un parfum pe care il ocolesc. E vorba de Aqua di Gio si il asociez cu ceva dezamagitor: prima dragoste si implicit prima suferință in dragoste. In subconștient, am asociat acest parfum cu partile urate din acea relatie desi au fost mult mai putine decat partile bune. Si chiar si acum, cand a trecut mult timp si trecutul e trecut si viata mi-a oferit adevarata dragoste, acea aroma e tot “amara” pentru mine. Si acum o poveste frumoasa!!! Cand port un parfum, sotul meu imi spune doar: “Mirosi foarte bine”. Dar sunt momente cand nu port niciun parfum si, culmea, atunci sotul imi spune: “Ma innebuneste parfumul tau”. Se referă la mirosul meu personal. Nu mi-am dat seama ca miros atat de bine.. altfel nu as mai da bani pe parfumuri scumpe. Cea mai tare faza legata de un parfum mi s-a intamplat cand am primit cadou 212 Sexy by Carolina Herrera. Cand m-am dat prima data cu el, am intarziat la o petrecere pentru dragul meu sot a fost atat de placut impresionat incat….. va dati voi seama mai bine. Ei bine, chiar si acum acel parfum are acelasi efect.

  • Andreea Badea

    Vreau un parfum nou, e clar!
    Fan ”number one” mă declar
    A ”Cristal Noir” – Versace
    Doamne, cât de mult îmi place!
    Parcă-ntr-un vis mă conduce
    Aroma profundă, dulce!
    Mă simt mult mai senzuală
    Romantică, specială
    Mi-amintește cu mult drag
    Când al casei mele prag
    Soțul meu drag, iubit, trece
    Și-o minune se petrece!
    O caldă îmbrățișare,
    Un sărut primesc cu-ardoare!
    Acum, că este departe,
    Și distanța ne desparte,
    Parfumul e calea care
    Mi-aduce o alinare!
    Închid ochii, îl simt aici
    Apar fluturii veșnici
    În stomac dar și-n inimă
    Și așa ziua-mi animă!
    Îmi trezește dragi momente
    Bucurie, sentimente
    Nu renunț la el nicicând
    Cu el am iubire-n gând!

  • Marilena Rosioru

    Ca de obicei, provocarile tale sunt foarte interesante! Pot sa spun ca eu mi-am descoperit pasiunea pentru parfumuri de pe la vreo 5 ani…si am fost si pe punctul de a deveni creator de parfumuri :)) . Pai ar fi cam a … traiam la tara si aveam multe multe flori, printre care si niste irisi mov care miroseau demential (si acum mai am cateva tufe de irisi in gradina mea) … si mirosind eu florile am avut o revelatie…am zis ca mi-ar sta bine cu un asemena parfum…si am fost decisa sa transform frumusetile de flori intr-un parfum, mi-am imaginat ca va mirosi demential, ca si florile de altfel. Am luat florile , si acum imi e mila de ele si de fapta comisa , si am inceput sa le pisez cu o piatra intr-o farfurie, apoi am strecurat esenta de parfum printr-un tifon … si l-am pus intr-o sticluta…urand ca a doua zi sa il folosesc cand merg la gradinita. A doua zi de dimineata am constatat cu stupoare ca mirosea TERIBIL … asadar primul meu plan de afaceri cu parfum a esuat lamentabil :)). Insa de atunci mi-am dorit sa ma fac putin mai mare si sa am parfum…si m-am facut si am inceput sa am un parfum, doua , noua, cate mi-am dorit. Imi plac tare mult parfumurile, si imi place sa le folosesc in functie de starea mea de spirit, sa transmit prin mireasma parfumului personalitatea mea, sau trairile mele. Am multe amintiri legate de parfumuri…si stiu ca atunci cand mi se pune pata pe un parfum trebuie sa il am. Prin liceu mi se pusese pata pe un parfum Adidas, era verde si extrem de fresh, si chiar daca aveam bani putini, am economisit din banii de mancare pana mi l-am cumparat…si cam asa am facut mereu, economii sa imi cupar parfumurile dorite, pentru ca mi se parea mai important sa imi indeplinesc o dorinta decat sa cheltui banii pe prostii, sucuri si mai stiu eu ce. Un alt parfum care imi va ramane vesnic in minte este parfumul pe care sotul meu il purta la prima noastra intalnire, un Bvlgari, pe care am decis sa i-l cumpar de cate ori se va termina … si pe care el a ales sa il poarte chiar si in ziua nuntii noastre…si eu am facut la fel, am ales un Bvlgari in ziua cea mare, pe care il purtam la inceputurile noastre ! imi e drag sa imi amintesc momente atat de importante. Nu exista niciun parfum care sa imi trezeasca amintiri urate, poate doar o aroma a unor servetele umede pe care le-am folosit odata cand eram foarte bolnava si imi era rau, de cate ori simt acea aroma imi amintesc cat de rau mi-a fost si nu pot sa o tolerez. In rest, parfumul imi trezeste amintiri, legate de oameni si intamplari care ma fac sa zambesc! Sper ca si parfumurile pe care eu le port sa transmita altora amintiri frumoase!

  • Elena Cristina

    Fiind in zodia Taurului,mereu am tanjit dupa parfumuri bune,haine frumoase,bijuterii si lucruri noi si stralucitoare.La tara fiind,si fara prea mari posibilitati materiale,in copilarie si adolescenta,nu am avut prea multe,dar nici nu am fost lipsita total de “lucruri”.Oricum mi-am promis solemn,ca in viata mea sa nu duc lipsa si sa am tot ce-mi doresc.Si asa am facut!Am inceput,la 21 de ani,cu parfumurile de la Oriflame.Am vazut ca pot sa fac din acest hobby si o miniafacere,pe care o practic si azi dupa 20 de ani,si-mi aduce satisfactii.Gustul pentru parfumurile scumpe,mi-a fost insuflat de matusa mea,mai mare cu cativa ani ca mine,care imi e ca o sora.Mi-a daruit o Laura Biagiotti,Laura,in perioada in care eram insarcinata cu primul copil.Mi-a placut foarte mult si l-am recumparat.Apoi tot ea,mi-a daruit o miniatura de miss dior chery,parfum pe care mi l-am cumparat ulterior si iar recumparat.Tot ea mi-a daruit si ceva cu un miros horror pentru mine,care nu mi-a placut deloc,ceva de la Paco Rabane,cred ca era unisex.Nu l-am putut folosi.Acum 4 ani ani fost in Franta,la Paris.Visam demult la asta.Cand am zburat pentru prima data,a fost greva la aeroporturi si am mers pana in Franta,cu escala la Munchen.Am fost cu o colega draguta prin magazinele din aeroporturi si am mirosit impreuna la parfumuri, pana mi-a venit rau.Am descoperit,sub indrumarea ei,La vie est belle,pe care l-am cumparat,cand am revenit,din aeroport,de la Paris.Tot cand m-am intors,nu m-am putut abtine,si am mai luat un Mademoiselle Coco Chanel.Ma “convins” o doamna,cu care am intrat in discutie,la parfumerie.Dumneaei calatorea frecvent,avea sora stabilita in Franta.
    Lveb m-a cucerit irevovabil si per toujour,si a devenit parfumul meu preferat.Ma leaga mirosul superb si de calatoria vietii mele de la Paris,desi a fost in interes de serviciu.Deja sunt la al doilea flacon.Apoi am mai facut un bebe.In perioada de dupa nastere, am avut o mare atractie catre parfumuri.Am incercat foarte multe si am testat,am citit mult despre ele pe net.Asa am descoperit un parfum superb,pentru mine,Flowerbomb.Am citit chiar la tine,AnaMaria un articol pe blog,care mi-a starnit curiozitatea.Am comandat foarte multe mostre de pe aoro,printre care si Flowerbomb.Cand l-am mirosit impingand la carut,am zis:”asta este”!
    Povestea deabia acum incepe.As fi avut multe de zis, printre cuvintele scrise,dar e tarziu si ma doare deja mana,de la tinut telefonul in mana si de la atata scris!
    PS.Uneori ma ingrijorez si eu: oare nu am devenit o obsedata de parfumuri?!Am scris doar de cele care mi-au placut extraordinar de mult.Mai sunt alte zeci,printre ele,cumparate.

  • Alexandra Ioana

    N-o sa vorbesc despre istoria mea cu parfurile, nici nu o sa vorbesc despre parfumurile preferate. De cand eram mica ma jucam in o gramada de feluri si o gramada de limbi cu formele si sensurile cuvintelor. Si o fac si acum la job-ul de “om mare”. Doar ca mi-am ratat vocatia. Trebuia sa ma fac PARFUMIER sau … caine politist. :)) Am o sensibilitate extrem de crescuta la mirosuri si le detectez cu un minut inaintea celorlalti. Poate fi cu doua taisuri chestia asta pentru sunt foarte sensibila, dar pe de alta parte poate asta mi-a deschis orizontul parfmurilor. Am adunat, acum de cand mi le pot permite o colectie destul de vasta. Intr-adevar parfumul pt mine reprezinta o stare si imi poate schimba cu totul dispozitia acelei zile. De aceea pot sa ies machiata sau nemachiata, imbracata sport sau elegant, insa NICIODATA, dar absolut NICIODATA fara parfum. Ma simt oarecum “descoperita” fara parfum. Bineinteles ca le adaptez in functie de ocazie, seara sau zi sau de felul in care parfumul ma face sa ma simt. Fresh (imi plac parfumurile cu miros de…iarba) casual cu arome florale fructate sau senzuala si puternica cu parfumuri mai sofisticate. Incerc sa ma bucur de fiecare parfum in parte, sa-i simt aroma, chiar si notele si imi place la nebunie “chimia” dintre noi odata ce se combina cu PH-ul pielii mele. Am observat ca acelasi parfum este unic in fuctie de persoana care il poarta. Nu-mi plac parfumurile tari, lemnoase, clasice, grele, dar poate dupa 30 de ani se vor schimba lucrurile (si da, mai am jumatate de an pana la ciftas rotunda si magica, dar hey, cateva luni inseamna mult, inca ma mai pot lauda cu cifra 2 in fata :))), Tot legat de parmuri si tot datorita sensibilitatii mele exacerbate, pe cat de tare ma fascineaza , pe atat de repede mi se face rau. Urasc conceptul de “baie de parfum” oricat de bun ar fi parfumul. O singura experienta am avut cu un parfum foarte low cost si vazand ca nu e foarte rasarit ma dau eu 2 pufuri pe mana, Si bam, ma loveste o arome de fragute din aia ieftina de tot de mi se face instant rau. Eh, doar e pe mana, ma spal si gata. Ma spal o data, parfumul rezista, ma spal a doua oara, parfumul nici vorba sa dispara…Ma dau cu spirt, parca parca… Si am stat si m-am gandit: bine ca pafumurile care imi plac si sunt high end rar se intampla sa-mi reziste 2 zile pe haine si asta cu 20 de lei le bate pe toate :)) Dar, din fericire, multumesc lui Dumnezeu a fost o experienta una si sper ca irepetabila.
    In rest, fara parfumuri lumea mea ar terna, anosta, as ramane fara “arma secreta” pe care ma bazez cel mai mult, oamenii si locurile ar fi oarecum “vaduvite” de personalitate. O lume fara parfumuri ar fi…ca un film mut, alb negru.

  • Lotusul

    O compunere? La liber? Super, să-i dăm drumul 🙂

    Mă iubești? întrebă el.
    Ea zâmbi și lui îi păru că-n priviri ea are flori calde, flori de cireș.
    Un pic, răspunse ea, izbucnind în râs. Și îi arătă, între două degete, un spațiu. Un pic de tot. Și el știu atunci, fără de tăgadă, că ea îi este toată. Îți îngropă fața în părul ei, amușinând-o, inspirând-o. Aceeași senzație, petale albe, roz, ireal plutind înspre sus, înspre cer.
    Un pic te iubesc și eu, o tachină el sărutându-i podul palmei, mergând cu buze moi – imaculate flori de cireș, de-a lungul liniei vieții.
    Ce scrie acolo, iubitul meu, ce vezi tu?
    El surâse cumva. Scrie că mă vei părăsi. Fix ca un cireș ce-și scutură florile. Iar eu voi rămâne pustiit de tine. Și te voi blescânta. Să nu mai poți iubi pe nimeni, niciodată așa cum m-ai iubit pe mine.

    După șapte ani de la despărțirea lor, timp în care nu mai schimbaseră o vorbă.

    Trenul se legăna pe șine, aducând-o acasă. Ea privea cumva dincolo de fereastră. Fusese în orașul lui. Se întrebase adeseori cum ar fi fost să se reîntâlnească. Cum l-ar fi privit și dacă el și-ar fi amintit de acel un pic infinit de cât îl iubea. Ea își amintea prea bine. Și picul nesfârșit și motivele banale dar cât se poate de reale pentru care trebuise să-l părăsească. Mesajul primit – întâmplător? – o amorțise. Cineva îi povestea, printre altele, fără să știe ce purta în ea, despre moartea unei cunoștințe comune. Despre el. Murise în timpul în care ea era în orașul lui, la câteva case de el. Fără să apuce să-i mai spună. Sau să-i vadă ochii. Fără ca el să-i mai simtă florile de cireș din păr.
    ..
    Flaconul stătea pe noptieră. Și avea să mai stea. Cu florile lui aerat-ireale, roz-albe plutind cald, jucăuș, ba sus, ba jos, ca într-un dans știut doar de cei ce iubeau un pic infinit. Fleurs de Cerisier, blescântecul ei parfumat ce avea să se rupă doar când ea avea să iubească din nou. Așa total, așa un pic. Abia atunci avea să poată lăsa libere florile acelea – inima ei. Și ele aveau să înflorească iar și iar ca în primăvară un cireș îndrăgostit de soare. Cu pielea scoarță, cu crengile brațe, cu florile inimă, cu petalele roz-albe delicat parfumate. Ireal de frumos. Ca o dragoste mare.

  • Popa Oana-Gabriela

    Bună draga mea! Înainte să-ți scriu ce vreau să-ți povestesc vreau sa spun ca povestea scrisa de tine a fost într-adevăr emoționantă, mi-a ajuns la inima. Felicitări!☺
    Ani, știu ca ești o impatimita a parfumurilor, știu ca le adori. M-am gândit ce să-ți scriu despre parfumuri, vreau sa fiu reală și sinceră. Am abia 19 ani, încă nu am apucat sa trec prin viata cum s-ar spune… nu am apucat sa încerc și sa am prea multe parfumuri. Într-adevăr, ca orice femeie îmi plac parfumurile.
    Anul trecut tot pe vremea asta, eram acasă…ma pregăteam pentru ca trebuia sa ies afara, în 20 de minute ajungea prietenul meu… Țin minte perfect acea zi liniștita și frumoasă de toamnă. Întâlnirea dintre noi a rezultat cu o surpriza. A fost acel moment în care am primit primul meu cadou de el, dăruit cu multă dragoste și ales cu mare atenție pentru a-și face prințesa fericită. Normal, cadoul era un parfum.. Primul meu parfum “scump”, primul meu parfum de firma, eram în al nouălea cer.. Mi-a mărturisit ca a fost o alegere grea, a stat, sa gândit, a mirosit, nu era sigur.. Se gândea dacă nu-mi va place? Într-un final, a ales. Aqua di Gioia de Giorgio Armani. Pentru mine a fost alegerea perfecta, este fresh și potrivit pentru sezonul cald, este potrivit pentru mine, ma reprezinta. Fiecare puf din acel parfum îmi aduce aminte de acel moment, de el. Recunosc ca si acum am parfumul, este pe jumătate.. Țin la el ca la un diamant..asa cum țin la prietenul meu. ❤

  • Bogzoiu Daniela

    Buna ziua! Sincer cu cat va urmaresc mai mult cu atat imi doresc mai mult noi parfumuri. Pasiunea cu care ne vorbiti despre ele ne intra asa usor in vene si …. culmea, nu mai iese! Nu o sa vorbesc despre ce imi doresc, dupa tutorialele cu parfumuri inca mi se scurg ochii dupa Shalimar sau Ange uo Demon, dar toate la randul lor, nu imi permit asa de multe parfumuri, trebuie sa astept o ocazie speciala si sa insinuez si eu o idee de cadou. Parfumurile pentru mine reprezinta mai mult trairile, emotiile, sentimentele dintr-o anumita perioada. Nu stiu cu ce sa incep, poate cu Giordani de la Oriflame, un parfum pe care nu l-am folosit niciodata, dar pe care l-as recunoaste oriunde. Profa de romana din liceu il folosea in exces, cred ca prezenta dansei m-a marcat, iar parfumul este cel care imi aminteste de acele momente. O alta mireasma ce nu o mai folosesc dar care ma transpune in alta lume este Pur Blanca de la Avon, primul meu parfum!!Si acum mi-l amintesc asa de clar, era mic, 30 ml si in forma de steluta. Nu l-as mai folosi, simt ca as amesteca trecutul cu prezentul, dar cand il miros parca ma intorc in timp vreo 15 ani si ma inrosesc in obraji asteptand un sms de la iubitul meu!Cu parfumurile mai scumpe am facut cunostinta mai tarziu, prin facultate. Primul parfum primit de la iubitul meu de atunci un Bvlgari, nu m-a caracterizat deloc, cred ca nu se prea potrivea cu ph-ul meu, dar l-am pastrat cred vreo 2 ani, avea o insemnatate emotionala. L-as asocia cu Brasovul, toamana, facultate,strazi umede si racoroase, iubire, dar nici pe acesta nu l-as mai purta, m-ar bulversa. Am insa un parfum care imi stirneste atatea emotii, dar care il port cu mare drag. Prima data l-am primit de la fosta mea sefa. Cand se intorcea din vacanta de obicei primeam cate ceva, atunci am primit un Nino Cerruti, cel portocaliu. E un parfum ce mi se potriveste, dar mai ales este parfum care imi aminteste cu mare drag de perioada in care am fost insarcinata. Cand il inspir ma reintorc in biroul mult prea incapator pentru doar 2 persoane, unde imi petreceam orele printre documente si zambeam singura cand Rares cel maruntel isi intindea piciorusele in burtica mea. Fiecare prioada este marcata de un parfum. Parfumurile sunt cele care dau aroma trecutului nostru!

  • Lotusul

    Scrisesem un comentariu aseară, dar cred c-am uitat să-l postez. Nu-i bai, fericiți fie și cei cu capul în nori 🙂 Aleg emoțional parfumurile. Le leg de părți din mine, din emoțiile mele cele mai pure. Uneori le asociez cu întâmplări ale vieții mele, alteori cu răscruci sau pur și simplu cu ceea ce mă definește ca stare în acel moment. Nu mă interesează neaparat marca, ci ceea ce-mi evocă. Am o relație personală cu parfumurile, adică trebuie să le simt ca fiind eu. Cel mai mult și mai mult îmi plac Fleurs de Cerisier de la L’Occitane. Până acum n-am găsit niciunul care să fie ca el. Îți las o poveste despre florile mele de cireș 🙂

    Flaconul stătea pe noptieră. Atemporal. Roz vag prăfuit. Invocând acele petale ireale plutind ba-n sus, ba-n jos. Nu-l mai deschisese niciodată de atunci. Spera doar că o va putea face într-o zi. Una de primăvară. Sau de-un octombrie ce avea s-o vindece.

    Mă iubești? o întrebă el, îngropându-și nasul în părul ei.
    Un pic, răspunse ea, arătând un spațiu între două degete. Un pic infinit. Și nesfârșitul acela era precum petalele acelea roz-albe ce se scuturau când adia zefirul. Le-ai fi prins în căușul palmelor, apoi le-ai fi lăsat să zboare. Un cireș nu putea fi niciodată înlănțuit. Era liber cu totul, cu crengi, cu frunze și cu flori.
    Un pic și eu, surâse el, aplecându-se să-i sărute podul palmei și linia vieții – dans ireal al florilor de cireș.
    Ce crezi că scrie acolo? întrebă ea curioasă.
    Păi ce să scrie, o tachină el. Că mă iubești un pic. Cam cât își iubește cireșul, florile. Și că mă vei părăsi. Iar asta mă va lăsa pustiit de tine. Iar eu te voi blescânta. Să nu mai poți iubi așa cum m-ai iubit pe mine până …
    Ea se înfioră. Prostuțule, habar n-ai să citești în linii. Cireșii mei mi-au zis altceva.

    Florile lor de cireș nu rezistaseră. Se despărțiseră așa cum face cam toată lumea. Din motive banale, dar absolut reale. Șapte ani de când an de an, florile de cireș continuau să plutească ba sus, ba jos, delicat-ireale, dar niciodată pentru amândoi.

    Urcase din mers în tren și privea cumva dincolo de fereastră. Mesajul primit întâmplător de la o cunoștință comună o amorțise. Fusese în orașul lui. La un parc și două flori de cireș distanță de casa lui. Fără să îndrăznească să-l caute și să-l privească în ochi. Fără să știe și, mai ales fără să simtă, că fix când ea se nimerise acolo, el murise. Ca într-un film prost.

    Flaconul stătea pe noptieră, fragilele flori de cireș ale iubirii lor.
    Să iubească iar, da, așa ar fi rupt blescântecul lui. Să iubească, să lase libere florile acelea roz-albe, imaculat-ireale. Iar ea să danseze sub ploaia lor, cu brațele crengi și inima toată numai flori.

  • Buluc Vasilica

    Fiecare parfum spune o poveste, fiecare aroma iti trezeste o amintire sau o stare, asta inseamna pentru mine parfumul. Voi face un top 3 al parfumurilor care imi trezesc amintiri. Primul meu parfum de marca (daca pot sa zic asa) a fost Chanel Chance, daruit de primul meu iubit, de care m-am indragostit iremediabil si a ramas printre favorite, pentru ca ma duce cu gandul spre iubirea. Al doilea parfum este Fantasy by Britney Spears, stiu pare girlie pentru ca este un parfum dulce si ma duce cu gandul la copilaria dulce. Al treilea este Guerlain Idylle, un parfum ce te face sa gandesti: WOW ce femeie puternica!Acestea sunt parfumurile care creeaza povestile mele! Va imbratisez cu drag, desi nu va cunosc!

  • Daniela Dodoi

    Parfumul…eterna poveste.Povestea mea începe de demult când nu existau prea multe pe piața, cine avea bani își permitea sa achiziționeze unul.Eu una am strâns bani pentru un amarat de spray. Cu timpul am devenit selectiva și aleg un parfum în funcție de starea în care sunt,ce îmi inspira acel miros ,la ce amintire din trecut “invie”.În anii trecuti am primit în Giordani Gold și sincer asa “baba”am ajuns de l-am ridicat la rang de preferat.Nu ma înțelege greșit nu am mai găsit o esență de parfum sa îmi placa asa mult.Cu gândul ca ti-a plăcut povestIoana mea,îți voi urmări în continuare activitatea ta.

  • Adriana Enescu

    Era o zi de toamna, mai mult rece decat calda. Femeia urca cele trei trepte din fata scarii de bloc cenusiu. Deschise usa cu gandul linistitor: “In sfarsit! Acasa!” A deschis usa cu infrigurarea mamei care stie ca si-a lasat preadolescentul singur acasa. Aceeasi usa a fost deschisa cu bucuria omului plecat de mult… Toata aceasta reverie avea sa ii fie alungata de un miros greu, profund de parfum. ” Doamne fereste! Cine s-o fi parfumat asa? O fi venit X din voiaj…” Se apropie de lift. Deschide usa si se repede inauntru. Ia o gura de aer suprasaturat de parfum. Mirosul este asa de puternic incat il poate chiar si gusta. Decide sa isi tina respiratia. Pana la etajul 5 nu e mult iar antrenamentele de natatie acum ii sunt de mare ajutor. Ajunge la etajul sau. Iese vijelios din lift si patrunde la fel de vijlelios in casa. Inchide usa cu o zvacnitura puternica apoi incearca sa respire. De data aceasta mirosul devine palpabil. Un fum gros invaluie intregul apartament. Acum, nu numai nasul si papilele gustative sunt atacate ci si ochii care incep sa lacrimeze. Femeia apuca prima esarfa ce ii pica in mana, isi acopera nasul si gura si se repede in bucatarie. Deschide usa si intepeneste! In fata aragazului pornit, sta o preadolescenta ce arboreaza un ranjet dement. Pe aragaz, intr-un alambic improvizat fierbe o solutie maron roscat. Era tot ce mai ramasese din parfumurile femeii… (as vrea sa spun ca nici un preadolescent nu a fost ranit dar nu pot…) Acum, preadolescenta s-a transformat in femeie si totusi, inca mai viseaza la un parfum care sa contina:
    – un pic de miros de mare
    – un pic de miros de pepene verde
    – un pic de cocos
    – un pic de miros de soare cules din parul copiilor ei, atinci cand se joaca afara.
    Si tot visand la acest parfum, se gandeste ca, de ar putea, ar lua o bucatica din sufletul ei, ar pune-o intr-un alambic improvizat si ar distila-o pe aragaz, acum, intr-o zi de toamna mai mult calda decat rece… Apoi, ar intra pe usa mama!

  • elena ghelbere

    Povestea parfumului preferat? Pentru mine nu-i greu de spus. Port de ani de zile un parfum, ba nu doua. Despre primul parfum ar fi multe de spus dar voi fi scurta. Eram la teatru si langa mine statea un domn care m-a fermecat cu parfumul lui. Bineinteles nu stiam ce parfum este dar aroma parfumului am cautat-o mai multi ani. Intr-o zi intr-un grup de prieteni am descoperit aroma care ma bantuia la un baiat. I-am cautat mereu compania pana intr-o zi cand mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat ce parfum poarta. Hugo Boss, mi-a raspuns. Sa n-o mai lungesc. Ne-am indragostit(eu cred ca mai mult de parfum), ne-am casatorit si bineinteles si eu am inceput sa port parfumul Hugo Boss pentru femei pe care sotul meu mereu mi l-a daruit si are grija sa nu se termine niciodata. Acest parfum l-am tradat cu La vie est belle primit de la sora mea care stiind pasiunea mea pentru Hugo Boss a dorit sa ma corupa daca pot spune asa. M-a corupt si nu prea.