Adevaratele provocari pentru mine in 2020 vor fi cam asa.

  • Sa imi mentin tenul pe care il am pana acum de pe care am reusit cat de cat sa estompez anii multi in care nu m-am ingrijit corespunzator. Da, ma demachiez de cand ma stiu femeie, ma dau cu creme de la 10 ani – asta nu prea a fost bine, insa multi ani nu am stiut de SPF, de seruri, de ingrediente bune.
  • Sa consum mai putin parfum. Da, eu sunt aici pe blog, nu clona mea ecologica. Parfumul in sine trebuie consumat cu moderatie.
  • Sa inteleg definitiv si irevocabil ca generozitatea mea trebuie gestionata cu mare atentie. De-a lungul anilor am daruit prea mult unor oameni care nu au meritat. Acum nu mai e vremea de regrete, e vremea de fapte, doar pentru mine.  Am inceput deja acest proces de ceva vreme si doar trebuie sa ma antrenez asa cum antrenez la sala. Stiu ca generozitatea este despre mine, nu despre altii, dar cu atat mai mult trebuie sa nu o risipesc.
  • Sa reduc dulciurile din dieta mea. Imbatranirea nu este buna prietena cu zaharul. Decat poate pe exterior, sub forma de scrub si ceara de epilare. Deja am inceput de peste un an sa fiu foarte selectiva cu ceea ce mananc dulce, adica da, mananc ceva dulce, dar sa fie de foarte buna calitate, atentie, nu scump.
  • Sa invat, sa invat, sa invat. Incepand de la cum sa fac o mancare noua, cum sa selectez apa pe care o beau, sa citesc o carte cu ceva nou pana la Youtuberii foarte tineri de azi pe care trebuie sa ii invat ca sa stiu ce ii explic copilului meu sau ce ii raspund la intrebari.
  • Sa stau cat mai mult in aer liber, sa petrec timp in natura.
  • Sa stau de vorba cat mai mult cu copilul meu.
  • Sa donez cat imi permit spre organizatii ce sustin natura la modul real: vreau sa fie multe paduri, ursi, vulpi, pasari, sa ne napadeasca florile si frunzele verzi.
  • Sa reiau scrisul de poezii in limba franceza, cred ca ultima e scrisa acum doi ani, aici gasiti.

Mai sunt si alte provocari extrem de personale, insa pot sa va spun ca nu au legatura decat cu dezvoltarea mea ca om.

 

Photo by Alina Botica, proiect #rawyou

Written by Ana Maria Tatucu