Am mai scris articole fara titlu, fara poze as fi vrut si acum, insa tema blogului meu imi impune sa includ o poza ca sa nu apara un spatiu gri gol. Dau dovada poate de putina lasitate cand spun fara titlu ceva, pentru ca ar trebui sa am curajul sa pun un titlu. Chiar dureros, chiar violent.
De anul trecut am inceput sa fiu mai atenta la niste lucruri din jurul meu. Vad in fiecare zi cate ceva care ma face sa imi fie rusine ca sunt om si care poate ma va mobiliza sa fiu altfel. Nu stiu daca o sa am puterea asta, nu stiu daca pot face ceva coerent pe tema asta, cert este ca ceva ma dezgusta si stiu ca este un inceput in ceva. Si poate ca asa trebuia sa fie, poate e un semn. Nu e normal sa simt asta, fiecare vietate de pe lumea asta isi are sensul ei, deci implicit si omul, si decat sa ma las dusa de ganduri care acuza, ar trebui sa fac ceva. Momentan doar pot impartasi ganduri cu voi. Mai multe articole de acest gen scriu pe blogul meu generalist. Acum insa e si frumusetea implicata si am simtit nevoia sa scriu aici.
Nu stiu daca voi ati constientizat vreodata cat gunoi generam noi ca si fiinte si cat de mult ne batem joc de celelalte fiinte de pe planeta asta prin impunerea propriei noastre mizerii. Vad animale cautand in tomberoanele de gunoi, vad gandaci si sobolani care se inmultesc din cauza la atata gunoi, vad o mizerie ce pare controlata si moderna. Nu mai zic de pozele cu animale imbibate in petrol in cazurile in care se deverseaza asa ceva in mari, oceane etc. Am vazut o echipa de mii de voluntari spaland la mana peste 4000 de pinguini, stateau asa cuminti sa fie spalati si pieptanati pentru ca nici nu se mai puteau alimenta din cauza intoxicatiei cu petrol. Vad specii de animale care dispar pentru ca nu mai au loc de atata modernism.
Am vazut prea multe imagini cu testele companiilor de cosmetice pe animale. Nu mai inteleg nimic. Suna ipocrit si este ipocrit, insa imperiul asta al frumusetii, pornit de la ceva frumos a ajuns sa deraieze pe anumite zone. Ma uitam zilele acestea ca bloggeri din UK, Franta si alte tari considerate civilizate, au fost invitati la Paris la sediul l’Oreal Paris, li s-a aratat cum ei au reconstruit pielea umana si ca asa fac teste, renuntand complet la testele pe animale de multi ani. Jane de la British Beauty Blogger a povestit asta pe Periscope si cred ca l’Oreal are o initiativa corecta. M-as astepta ca toate companiile de cosmetice sa faca asta sau ceva similar, ceva evident prin care sa ne spuna ca nu fac asemenea mizerii nici ei si nici companiile care le furnizeaza ingredientele sau tehnologia de productie. Totodata m-as astepta sa existe o legislatie mai dura in acest sens.
Am machiat acum ceva vreme niste copile. Nu pentru ca au fumuri in cap sau pentru ca parintii lor au luat-o razna, ci pentru ca ele resimt o presiune a celor din jur asupra imaginii lor. Imi povesteau ca se simt aiurea la scoala daca au vreun cos pe fata, daca au parul prea cret si daca inca nu au haine mai “de firma”. Fenomenul de bullying cred ca va este cunoscut si, din pacate, frumusetea sau de fapt proasta ei incadrare ca si atribut uman este de multe ori cauza acestui lucru. Esti tinta rautatilor pentru ca arati intr-un anumit fel, pentru ca nu esti imbracata intr-un anumit fel, pentru ca te machiezi sau nu, pentru ca te imbraci altfel si asta se intampla de foarte mic. La animale nu prea vad asta, decat vad comportamente normale de supravietuire. Am doua acvarii cu pesti si raman impresionata maxim cand vad cum isi reorganizeaza ei activitatea in acvariu atunci cand o femela are pui sau cand exista un peste bolnav. Da, se si bat pentru femele, insa ca niste gentlemen, pe fata. Si vorbim de niste vertebrate inferioare…….
Am facut un mic experiment pe mine si cu natura pe care o avem, am iesit din casa acum cateva zile nemachiata si fara SPF. Am stat cam o ora in parc. Am ajuns acasa si simteam ca vreau sa imi cufund fata intr-un vas cu apa. Fata imi era plina de praf, aveam deja doua pete lejere vizibile pe fata ca niste pistrui. M-au mancat ochii, ma manca pielea in jurul nasului. Cosmeticele si machiajul sunt deja un scut contra a ceea ce am creat: o lume poluata, un strat de ozon cam subtirel si un aer incarcat de particule din gazele de esapament.
Am adunat in minte mai multe imagini si mai multe observatii decat cele pe care vi le-am povestit aici. Incerc sa pun in balanta realitatea si ceea ce ce pot face concret ca si individ. Ma bucur sa vad ca deja sunt companii mari care au renuntat la folosirea blanurilor in colectiile de haine. De undeva cred ca fiecare trebuie sa inceapa cate ceva. Primul mic pas pe care il voi face si eu este sa ma documentez daca produsele cosmetice pe care le folosesc au cat de cat un minim respect fata de natura, nu doar testarea pe animale, dar ce fac concret pentru a si face ceva de sustinere a normalitatii, cum face The Body Shop care le da oamenilor din diverse tari africane posibilitatea sa munceasca sa isi creasca copii. Sau cum face Guerlain sustinand un ecosistem aproape perfect in insula Quessant, teritoriu protejat, si unde se asigura un mediu ideal pentru albina neagra, specie unica si protejata. Thierry Wasser calatoreste in toata lumea si incurajeaza diversi agricultori sa pastreze metodele traditionale si non invazive, surse de ingrediente foarte pretioase pentru parfumurile Guerlain. Il urmaresc pe Instagram si pozele acelea nu sunt asa de glamour cu mainile pline de pamant in culturile de vetiver sau de santal.
Nu stiu ce voi descoperi, nu stiu cum voi reactiona, dar simt ca de undeva trebuie sa incep. Frumusetea trebuie sa se nasca tot din frumusete, nu din suferinta si mizerie.
