Ieri, 4 octombrie, Facebook, Instagram si WhatsApp au adormit. De tot. Initial am zis ca are ceva telefonul meu. Inchisesem deja calculatorul pentru ca eu incep sa lucrez de pe la 7-8 si la ora 18:00 imi impun ziua de munca inchisa. Mai verific de pe telefon conturile de Social Media ale clientilor si al meu. Raspund la mesaje daca este cazul.
Insa pauza maricica de aseara fuse buna. Am reusit sa termin o nuvela a lui Flaubert si am avansat puternic la biografia lui Dior scrisa de Bertrand Meyer-Stabley.
Hai sa incep cu Dior ca stiu ca asa suna bine. Stiam de dinainte de a citi cartea ca viata lui nu a fost atat de glamour si pink cum se vede astazi. Christian Dior nu era ajutat nici de fizic si nici de temperament sa fie atat de vocal pe cat a ajuns astazi numele lui. In plus, a murit intr-o clinica unde se pare ca se dusese sa scape de obezitate. In fine, detalii veti spune, insa asta marcheaza mult personalitatea unui om si munca lui. Isi iubea mult si sora, celei careia i-a dedicat parfumul Miss Dior, a suferit cumplit cat ea a stat in lagar nazist, nu stia nimic de ea si se folosea de o astroloaga si cititoare in tarot sa afle daca ea e bine. Ce l-a ajutat mult pe Dior – aici chiar as vrea ca acest mesaj sa ajunga la turma de pitipoance ce poarta acele sacose fake Dior care ne irita simtul estetic – este munca, disciplina, autoeducarea. Dior a muncit din greu sa ajunga ce a ajuns, a suportat si umilinte, nu a avut in el acel spirit competitiv toxic.
A fost bun prieten cu Balmain, l-a respectat pe Lelong, in fine, omul si-a vazut locul mereu, a carat si cu spatele materialele, a cusut si cu greu stand cocosat. Da, familia initial era bogata, parintii erau in industria chimica, insa schimbarile vremii si razboaiele i-au adus si la stadiul de a da cu sapa, dar asta nu i-a facut sa se lamenteze.
Aveti mai sus linkul spre carte, eu zic ca e o lectura ce te trezeste un pic din victimizarea asta de care eu m-am saturat. Nu a inteles inca nimeni ca munca si disciplina sunt baza la orice vrei sa construiesti temeinic si cu o constiinta impacata? Ei, iaca ca veti afla direct din povestea vietii lui Dior. Si aveti un pic de respect si nu mai incurajati divagatiile estetice Dior si pe zona originala si de fake. Ca sa revin, acele sacose cred ca fac ca spiritul lui Dior sa se agite undeva intr-un univers paralel si sa ceara sa se intoarca sa restabileasca spiritul Dior.
Flaubert, Un parfum a sentir ou Les Baladins, m-a momit cu titlul, cu parfumul, da, si am ajuns la o etalare sociala exagerata pe zona saraciei si a mizeriei umane. In fantezia mea, speram sa fie un fel de nuvela cu iz de Madame Bovary, cu ceva romantari pe tema parfumurilor. Mais non, Flaubert era bietul de el intr-o transa de depresie, il inteleg, si a scris pe tema saraciei, a mizeriei umane, a viciilor, a relatiilor animalice, a copiilor infometati. In toata treaba asta, o singura chestie pe tema parfumului, faptul ca pielea unei tinere fete mirosea a trandafir. Voila. Insa a fost un antrenament bun pentru franceza mea care incepe sa scartaie daca nu e alimentata frecvent cu lectura.
Il rog frumos pe domnul Z de la Facebook sa mai faca cate o treaba de asta, nu de alta, dar m-as apuca de Proust serios, tot in franceza, ca in facultate m-am chinuit sa il citesc si nu am reusit sa termin tot. Drept e ca aveam profesori care spuneau ca rusinea lor majora este ca nu au reusit sa termine lectura lui Proust decat mecanic, fara sa simta ceva, fara sa desluseasca ceva. Imi aduc aminte ca pe un text de o pagina am stat la 3 seminarii sa facem alternative de traducere. Aveam momente cand si pe noi, studentii, si pe profesor, ne luau durerile de cap. Proust are un geniu al unei scrieri involburate, bietul de el chinuit de astm… of, alt nefericit, dar cu un scris pe care il invidiez maxim. Iaca si frustrarea mea.
Voi ce ati citit cat a picat cosmelia online?
Sursa poza: Unsplash
