Ma uitam la o poza cu Ralph Fiennes cand mi s-a nazarit sa scriu pe acest subiect. Si tot atunci, am frunzarit putin blogul meu de poezie ca sa ma mai reconectez la ceea ce chiar imi place sa scriu, placut la modul acela intim si ascuns. Da, cam asa imi place si poezia, dar nu expun prea mult asta. Ralph Fiennes este unul dintre actorii mei preferati si genul de prezenta masculina care imi atrage atentia. Dintre actorii pe care ii prefer mai enumar pe Vincent Perez, Kevin Costner, Russell Crowe, Tom Cruise, nu mai zic de Alain Delon.. Ii plac ca actori, prezente masculine, modele de aparitie in public si spirite rebele asumate.

Stiu, nu vedeti nici o figura stilizata gen Brad Pitt sau alte aparitii papusistice in care masculinitatea e redusa strict la o distinctie anatomica si la niste muschi mai bine marcati fie prin sport, fie prin editarea de imagine de exceptie. Probabil, de fapt sigur, prin tot ce am trait ca si experiente, nu am apreciat niciodata aparitiile fizice masculine mai studiate decat cele feminine. Nu, nu ma duc nici in zona aceea de folclor ca ,,barbatul trebuie sa fie putin mai frumos decat Necuratul“. Apropos, avem o mare incarcatura in folclorul romanesc pe tema asta incat de multe ori am stat sa ma gandesc ca poate in esenta romanii nu sunt frumosi ca tipologie masculina. Acum, la drept vorbind, inclusiv in cronici, vorbele despre Stefan cel Mare, mare cuceritor al populatiei feminine, sunt ca era si mic de inaltime si cam uratel. Cu toate acestea, tot folcorul ni-l transmite ca si mare amorez si oarecum sursa unei populatii importante de bastarzi.

Un alt imbold de a scrie acest articol, a fost o plimbare scurta pe Calea Dorobanti, in Bucuresti, sa zicem o zona mai mondena si unde ai ocazia sa vezi esenta fashionstreet-ului bucurestean. Am identificat foarte putini barbati in adevaratul sens al cuvantului. In primul rand, am senzatia ca barbatii de astazi cauta dinadins sa se imbrace cat mai in dezavantajul lor, sa se duca in extreme cat mai ciudate . Hm, pe vremuri, poate acum peste 100 de ani, o doamna a carei glezna se vedea prin faldurile rochiei lungi ce aproape matura caldaramul, expunea un artificiu elegant al seductiei si era privita cu ardoare, dorita. Glezna femeii este incarcata de simbolistica, erotism si multe altele. Dar ce se intampla cu atatea glezne epilate si golase de domni prin peisajul urban? De cand un simbol feminin prin excelenta ajunge sa fie apanajul unui barbat ce se doreste elegant, pus la 4 ace si atragator. De ce atatea glezne la vedere???

Cu glezna sa zicem ca inca nu gasesc o explicatie prea usor. Insa cu pantalonii cu turul lasat am alt dubiu. Toti acesti barbati tineri, chiar promitatori, cu acei pantaloni cu turul lasat si umflat oarecum, imi aduc aminte de perioada cand fiul meu avea 2-3 ani si purta pantalonasii aceia speciali de bebelusi care sa permita si purtarea de scutec ce se umplea, fireste, ca de aia era scutec si copilul daca e sanatos, cam umple scutecul la cateva ore.

Hm, un mix de erotism feminin cu ceva simbolistica din zona bebelusilor. Incepe sa mi se para patologic aspectul unor barbati din ziua de astazi: se imbraca ca niste bebelusi cu tendinte nefaste spre transexualitate neasumata. Adica da, daca esti intr-o cautare a identitatii sexuale, mai exact esti trans, si incet incet adopti semne ale trecerii tale spre un sex nou, mai exact feminin, inteleg expunerea gleznei epilate de gazela. Dar daca tu esti barbat, te duci sa scoti femeia in oras, poate te si culci cu ea, cum explici acea glezna epilata? Nu mai zic de pantalonii ce isi cer rapid schimbarea de scutec?

Ieri plimbam cainele si am fost cat pe ce sa pozez din spate un asemenea baiat cu pantaloni cu scutec si glezna epilata, insa am spus ca este totusi un act de golanism din partea mea sa fac asa ceva. Plus ca de ce sa pozez ceva ce cu siguranta si voi vedeti zilnic.

Si ca sa vedeti ca nu sunt atat de ignoranta, da, acei pantaloni cu turul lasat provin din zona orientala, insa nu pot fi purtati de oricine si oricum in asa fel incat sa ramana in ideea de pantalon de adult si de barbat.

Si ca sa revin la titlu, ce barbati plac femeilor? E si aici o poveste lunga pentru ca nici femeile par a nu mai fi femei in totalitate. Vad atatea femei se ce abandoneaza intr-un iures de victimizare ,,o, acum sunt mama“, ,,acum sunt maritata“, de parca aceste doua calitati sau altele o mumifica pe biata femeie. Nu vad nici nu ochi buni stilizarea exagerata, manuala sau chirurgicala.  Pana si copilul meu, ce are doar 9 ani, incepe sa ma intrebe destul de des daca  doamna X sau Y are operatii sau nu? Sau imi vorbeste despre fetele de clasa a 8-a ce vin cu extensii de gene la scoala si cu unghii false. Le vad si eu. Fireste ca am fost interogata si eu de acelasi individ mic si curios daca tot ce detin este al meu si neprelucrat la doctor sau la cosmeticiana.

Femeile se plang astazi ca nu mai gasesc barbati care sa le placa si care sa le inspire cu adevarat ideea de barbat. Eu o sa va spun asa: o sa mai vedem pe strada mai multi barbati gen Russel Crowe sau Vincent Perez cand vom fi mai multe femei pe tipologia Catherine Deneuve sau Juliette Binoche. Sau daca vreti, din peisajul monden romanesc, barbati ca Stefan Iordache vor fi mai multi cand femeile vor avea ca model pe Daniela Nane. Nu va aruncati in etichetari, vedeti ce sunt aceste femei, ce simbolistica poarta, ce istoric au si ce comunica ele. Si apoi vom vorbi mai mult si despre barbati. Si ma includ in seria celor ce avem de cautat modele complete, asumate, firesti.

Bonne chance!

 

Ralpf Phiennes, in Pacientul englez

Vincent Perez, 2017, sursa Maison Photo Lille

 

Written by Ana Maria Tatucu