Sa scrii astazi despre donatii e un fel de invartire in cerc. Si va explic imediat de ce. Cei care spun lucruri despre asta, sunt si priviti un pic ciudat si generozitatea este vazuta ca o chestie de moft. Gen : ,,ne-am saturat de toti veganii astia care salveaza balenele“. Pe undeva, opinia publica are si ceva dreptate. Sunt si suficiente persoane publice care au intrat in campanii umanitare, platiti sau nu sa faca asta, si s-au folosit de acel boost de popularitate ca apoi sa devina imaginea vreunui fast-food sau vreunei marci de haine care sustine pe muteste sclavagismul modern si supraconsumerismul. Sa retinem si cazuri celebre de la noi, influencerita care a ars deseuri pe plaja, desi exact despre asta nu trebuia sa comunice ea. Chestiile astea urate fireste ca sunt paine calda pentru media care le arunca peste tot si mai putin se vorbeste despre cazurile reale de gesturi umanitare.
Eu nu am vazut nici o emisiune la TV sau vreun buzz mediatic despre Kola Kariola, despre Agent Green asa un pic, despre diversi oameni care se implica voluntar in sterilizarea animalelor strazii etc. Serios, ce Doamne iarta-ma, fac ziaristii pe zona de social? Chiar toti stati sa urmariti doar cine mai divorteaza si cine isi rateaza operatia de marire a sanilor? Nu am vazut nici o agitatie serioasa, care sa bubuie pe TV ca in tara asta mor copii de foame, ca sunt inca scoli fara toaleta, ca sunt cladiri istorice care risca sa pice de tot pentru ca Ministerul Culturii e o Cenusareasa uitata la poarta castelului. Sau ca marii actori sau profesori isi fac credite sa isi cumpere carti si sa participe la conferinte, ca sunt copii cu performante sportive care nu pot continua ca parintii lor nu au bani sa ii sustina. Daca despre aceste lucruri s-ar comunica profesionist, e un mare ,,risc” ca opinia publica sa inceapa sa se miste si spre zona asta, nu doar spre scandaluri si can-can.
Fac donatii de foarte multa vreme, nu mai stau sa scormonesc in istorie. Exista la un moment si o platforma online de ajutorare cazuri sociale diverse unde scriam pro bono si unde faceam donatii constant. Mai ales cand vedeam ca lumea se misca asa greu.
De vreo 3 ani am mers pe ideea de donatii recurente la cateva asociatii in care cred si unde se duc bani automat lunar. Nu va ganditi ca am cine stie ce sume de donat, dar 30 lei aici, 30 dincolo, 40 acolo, 50 aici, se aduna si stiu ca asta conteaza. Multe dintre aceste organizatii spun ca mai degraba functioneaza donatiile mici si multe. Cei care si-ar permite donatii mai importante, o fac foarte rar. Exista insa si cauze mari, gen constructii de spitale, unde si marii oameni de afaceri fac donatii consistente.
Vorbeam candva la o miniconferinta despre tot ce inseamna campanii de CSR – Corporate Social Responsabilty. Mai simplist spus, ceea ce voi vedeti uneori la cate o scoala mai amarata ca undeva e ceva colantat cu un brand care a dat acolo bani sa se cumpere o tabla si 20 de banci sau alte lucruri de acest gen. Esti cu adevarat responsabil la nivel social ca patron, ca om de afaceri, cand coordonezi afacerea ta sa fie profitabila si etica pentru angajatii tai. Adica le asiguri un loc de munca pe termen lung, nu ii sabotezi, nu ii supraepuizezi si ii respecti ca indivizi. CSR-ul incepe din interior. Iar aici nu vreau sa intru in polemici, dar degeaba pui afis ca ai plantat 50 de copaci cand pentru directori ai cumparat cele mai tari masini de protocol care mananca benzina si polueaza. Sau daca in compania ta tu inca nu asiguri materiale de protectia muncii pentru proprii angajati.
De Craciun toate firmele mai acatarii si organizatiile se duc cu pachete undeva ca apoi sa puna poze sa spuna ,,vai ce draguti suntem noi”. Dar in februarie o sa mai mearga cineva? Sau in august? Cand toti sunteti pe plaja, o sa le mai trimita cineva acelor copii de la orfelinat macar un pachet de biscuiti?
Generozitatea pleaca si de la tine pentru tine. Sunt prima care sustin ca daca tot muncesti zi de zi, chiar merita sa iti faci un rasfat din cand in cand. Ce nu imi place este exagerarea de rasfat cand cu forta ta financiara poti misca un pic niste lucruri in bine. De cand am inceput sa imi castig proprii bani, de peste 20 de ani, am avut mereu constiinta ca mai trebuie sa ajut pe cineva sau sa tin cat de putin deoparte pentru lucruri facute mai cu cap. Adica recunosc ca me tenta cand luam salariul sa merg la mall sa ii sparg pe haine si cosmetice, insa nu am facut-o niciodata. Imi luam o haina, o poseta, insa cu masura. Nu o data am fost apostrofata asa ,,elegant” de o colega ca de acum daca sunt promovata, poate o sa imi iau si eu o poseta de firma. Si i-am spus ca ce sa fac cu ea cand la fel de bine imi servea o geanta practica mai ieftina in care imi tineam tot ce aveam nevoie. Aveam alte prioritati. Am ajuns de doua ori la Louis Vuitton in Paris, pe vremea cand nu stiam ce atrocitati sustin ei in atelierele de pielarie de unde isi iau materia prima, si am plecat tot cu mana goala, desi pe card aveam suma sa imi iau o poseta normala de la ei. Am stat, am cantarit si am realizat ca poseta aceea nu imi aduce deloc bucuria pe care mi-ar aduce-o alte lucruri, cum ar fi sa sustin niste lucruri in care cred, unele mai personale si despre care nu vreau sa scriu aici.
Fa-ti mofturi si tie, insa exagerarea de a acumula si aduna lucruri nu duce la nimic bun nici pentru tine si nici pentru lumea in care traiesti.
Poti sa iti faci in schimb un mic plan anual de a sustine cauze umanitare in care crezi. Daca nu, ajuta pe cineva din anturaj sau din familie care chiar are nevoie, nu dandu-i ,,gunoaiele” de la masa ta, ci oferindu-i ceva putin si bun.
