Nu am citit Dragoste in vremea holerei. Nu am mai zburat nici la Paris. Angoasa de avion, de drum, de boli, de moarte m-a tinut domestica si convenabila. Nu am pierdut vremea prin pravalii, nu am asteptat sa mi se raceasca ceaiul in nici una dintre ceainariile preferate si nu am mai lasat bacsis curierilor ce imi aduceau carti sau parfumuri. Nu am mai avut nici o conversatie in afara casei, nimic.

Se apropie Ziua Indragostitilor. E singura sarbatoare cliseu imprumutata care mi se pare ca e necesara. Oricat de frumoasa si echilibrata este o relatie, nu strica sa fie o zi cu ceva inimioare putin stupidute chiar, cadouri, trandafiri, felicitari colorate lasate langa telefon si desuuri rosii. M-am gandit dintr-odata ca in marea asta de oameni cu masti sunt multi oameni singuri sau care au fost prinsi de pandemie intr-un fel de inceput de flirt, semi-relatie, ameteala de primavara cum s-ar spune.

Cum se mai flirteaza azi, cum mai incepi o relatie? Mai pe romaneste, cum mai agati? Cum poti sa mai stai undeva intr-un loc public, sa iti indrepti privirea spre el sau spre ea si sa incerci primul zambet si prima abordare? Cum e primul sarut? Pana unde te limiteaza teama de noua maladie ce ne forteaza sa fim distanti? Cum mai oferi o floare? Cum inviti astazi pe cineva la o cafea? Ma amuzam la un moment dat si ma gandeam ca un cadou dragut pentru indragostiti ar fi un set de teste Covid.

Pana una alta, cred in ideile simple si totodata cred ca acolo unde chiar exista o iubire, o relatie reala, apar si ideile. Oricand, nu doar de Valentine’s Day.

Written by Ana Maria Tatucu