Elle si lectura glossy de decembrie, I Confess

Va spuneam ieri pe Instagram ca lectura revistei Elle de decembrie mi-a demontat complet niste prejudecati. Am considerat multa vreme ca tot ce inseamna revista glossy inseamna un pic de superficialitate cu iz glamour, acea superficialitate de care am nevoie din cand, adica pagini de lectura usoara, de citit in sala de boarding din aeroport sau in bucatarie langa supa mea care fierbe la foc mic si trebuie sa o pazesc. Inca sunt reviste care din pacate raman tot in zona aceea pentru mine, dar deja dupa Femeia, Glamour si Marie Claire, mai adaug o revista pe care neaparat va trebui sa o citesc mai des, Elle. Sunt strict parerile mele si va rog sa le luati ca atare si sa ma contraziceti daca simtiti nevoia.

Recunosc ca multa vreme nu am citit Elle si din niste principii mai rigide pe care le am asupra moralitatii, aveam o reactie ciudata cand vedeam articolele unei doamne care s-a dorit a fi un fel de regina pura si neincoronata a showbiz-ului romanesc, catarata pe motocicleta unui tanar cu aspiratii de print consort. Se bateau cap in cap textele pe care le citeam acolo si lucrurile pe care le vazusem cu ochii mei in niste contexte.  Asta nu ma oprea insa sa cumpar versiunea franceza a revistei Elle, e drept cam plina de publicitate in ultima vreme, precum este si Vogue. Elle si Vogue impreuna, editiile franceze, uneori cred ca ajung sa cantareasca niste kilograme bune.

Sunt foarte colturoasa la acceptat ca lucrurile sunt altfel decat le-am etichetat eu ani de zile. Elle mi-a fost ani si ani revista de luat in delegatii, dadea bine sa o scot la lecturat in avion, mai ales cand erau turbulente si nu voiam sa vada cineva cum ma incordam ca sa par calma si indiferenta, rasfoind pagini cu reclame Chanel sau Dior. Indiferenta credeam ca e un semn de eleganta si Elle imi suna a “we are so classy because we don’t care” sau “etre hautaine c’est vraiement chic”. Nu e asa. Elle m-a derutat azi cu doua lucruri: un material la Laviniei Gogu despre machiaj, cu un look Clarins la care ma tot zgaiesc de jumatate de ora si cu un alt material al ei despre eroism, care nu pare a fi articol pe care sa il citesti in Elle. Voi scrie si pe blog pentru ca atunci cand descopar niste lucruri care imi misca niste rotite amortite din suflet, simt ca trebuie sa scriu. Nu am ADN de erou, dar sigur am ceva in bagajul meu genetic care ma face sa am puterea sa ma inclin si sa ma bucur cand ies din inertii sufletesti. #elle #elleromania #momentsofjoy #hero #wedontneedheroesbuthumans #itisbetternottoputlabels #istartedtoreadelle #beautyblogger #beautybarometer @elleromania

A photo posted by Ana-Maria Tatucu (@beautybarometer) on Nov 30, 2015 at 1:41pm PST

In decembrie, in fiecare an, imi fac un mic moft de a cumpara  toate revistele glossy pentru femei pe care le gasesc la Inmedio. Anul acesta am vrut sa fiu extrem de selectiva si am cumparat doar 3, am zis ca voi cumpara doar 3 reviste. Ma mancau degetele sa plec iar cu bratul de reviste, dar am zis doar 3. Cele 3 reviste selectate au fost Femeia, Glamour si Elle.   Femeia, pentru ca stiam ca apare si articolul despre Andreea Cremenescu pe care am avut-o onoarea sa o machiez chiar pentru interviul prezentat in revista. Dar si pentru ca citesc de atatia ani rubrica semnata de Luminita Tabaran prin care raspunde intrebarilor de la cititoare. Citesc Femeia de 30 de ani.      

Anul acesta am lasat cam la coada listei ocupatia mea de #makeupartist incepator, noroc de echipa harnica de la revista Femeia care imi mai aduce aminte sa pun mana serios si pe pensule. Am avut bucuria si onoarea sa o machiez pe Andreea Cremenescu, cea care detine un business numit simplu #myromanianstore. Am machiat cu pensulele rasfirate pe o masuta taraneasca cu 3 picioare si printre ii colorate sau cu broderie simpla, printre linguri de lemn si figurine de lut. Imi ramane sa spun doar multumesc…. #thankyou #revistafemeia #lablouseroumaine #beginnermua #momentsofjoy A photo posted by Ana-Maria Tatucu (@beautybarometer) on Nov 30, 2015 at 2:18pm PST

 Glamour, pentru ca stiu ca multe articole de beauty sunt semnate de Oana Statache al carei blog, Beauty I.D., il apreciez foarte mult, sper sa revina mai des si pe blog. Totodata in Glamour am avut candva si articole si a fost un exercitiu necesar pentru mine ca sa inteleg diferenta dintre blog si revista.

Elle, pentru ca de nu mai stiu cati ani este revista in care am gasit mereu stiri despre noutatile in materie de frumusete cu adevarat noutati, desi in ultima vreme pe blogurile internationale sau chiar romanesti reusesc sa aflu mai repede despre aparitia unor parfumuri noi sau despre colectii noi de machiaj Guerlain. Factorul personal insa din nou a fost decisiv.

In luna octombrie, mai multi bloggeri de beauty am fost invitati de catre Lavinia Gogu, beauty editor la Elle, sa avem o mica interventie in revista si comunicarea a fost una extrem de normala, chiar placuta pentru mine. In mintea mea, eu si oamenii care scriu in revista Elle am fi vorbit limbi foarte diferite si nu am prea fi avut subiecte comune de discutie. Si din start ma pozitionasem mult sub asteptarile revistei Elle, adica sincera sa fiu nu am crezut ca parerea mea va fi publicata, ca atare in octombrie nici nu am intrat la Inmedio si am ratat revista. Mi-au spus insa prietene si cunostinte ca m-au vazut in Elle, iar Lavinia, extrem de profi si prietenoasa, mi-a trimis extrasul din revista in format electronic. Da, m-am simtit flatata, asta e adevarul, insa tot nu credeam ca eu sunt acolo intr-un colt de pagina. Inca raman la parerea ca inca nu merit sa fiu acolo, nici nu ma vad a fi om care sa scrie fie si trei fraze intr-o revista glossy de calitatea Elle. Am si inca paranoia de a-mi vedea figura pe print, nu stiu de ce, parca pe online simt ca e mai bine si ma simt mai ok sa scriu. Si mai am eu o vorba, sa facem fiecare ce ne pricepem cu adevarat.

O sa va spun pe scurt sa cititi in Elle articolul despre eroism, scris de Lavinia, l-am citit si recitit. Exista un articol despre #colectiv scris cu multa umanitate, cu simt al realitatii. Exista un articol despre machiajul Clarins unde vad un beauty editor care ilustreaza ea insasi ceea ce scrie, da, exista acel “human touch”. Vad alte articole de beauty unde se vede nota personala a celuilalt beauty editor, Alice Bursuc, care are curaj sa spuna ca are claustrofobie. Claustrofobia este din pacate meteahna cea mai grea pe care o duc si eu si pe care ani de zile am incercat sa o maschez si sa o reneg in diverse forme, sa o tratez, insa nu imi iese mereu. Imaginati-va ca am ratat lucruri foarte frumoase doar pentu ca nu suportam ideea unui spatiu inchis, pana si cateva zboruri catre destinatii speciale… nu mi-e frica de inaltime sau de avion in sine, ci de ideea de a sta intr-un spatiu complet inchis si sigilat, ca la conserva cum spun eu in mintea mea si inca lucrez sa scap de imaginea asta. Si da, revista Elle era mereu arma mea contra claustrofobiei in avion, pentru ca era cea mai mare revista ca si format, cu multe pagini, multe chestii “classy”, o luam din aeroport cand aveam drumuri de facut si imi mascam fata cu ea in avion, stateam cu nasul afundat intre pagini pana cand auzeam anuntul pilotului ca urmeaza sa aterizam.  Paream si foarte interesanta, aveam si protectia suficient de mare si ma vedea lumea cat eram de interesata de stirile despre Chanel sau Dior chiar si cand erau turbulente, adica ieseam foarte bine din ecuatia asta cu claustrofobia. Aveam mereu in geanta de laptop o revista Elle si chiar se glumea pe tema ei.  Am evitat sa zbor cam de 5 ani, sa vedem cat mai pot evita asta.

Final de an, decembrie, Elle si niste confesiuni incomode, dar necesare. Cam asta a fost. Voi continua sub diverse forme cu articole de genul “I Confess”, am mai facut si cu alta ocazie articole mai personale si mai incomode, mi-au fost de mare ajutor.