Social Media este o arena. Homo sapiens s-a saturat de atata etica si legitimitate, el vrea arena lui. Una mica. Facuta virtual din butoane.
As vrea sa va spun ceva ce oricum fiecare dintre noi stie. Omul e o fiinta comoda si relativ perfida. Suntem singurele fiinte capabile de a agresa fara motiv de a supravietui sau a ne hrani. Daca un leu e satul si cu burta plina in timpul digestiei, poti trece pe langa el ca nu e interesat.
Nu e hate, dar esti oribila
Avand acest dar de a vorbi, multora dintre noi li se pare interesant sa contorsioneze limbajul si vorbirea in ce sens ar dori. Avem obiceiul sa ne ascundem dupa cuvinte, sa lovim prin cuvinte si sa provocam prin cuvinte.
Social Media face aici uz major. Folosind formule acceptabile social, ni se pare ok sa ii spunem oricui ca e urat, oribil, prost, dezgustator. Ne afirmam ca autoritati de emis pareri si validari.
,,Nu e hate, dar esti oribila” este genul de fraza pe care eu il primesc de cativa ani cu diverse variatii. In loc de oribila am urata, nevopsita, batrana – de cand a fi batran e ceva peiorativ?, sleampata, saraca etc., lista e lunga. Nu doar eu. In arena Social Media, gladiatorii nu au arme de metal sau lemn, ci cuvinte, gesturi, butoane si emoticoane.
Sa vedem putin sange
Si omul mai are o treaba, nu stiu de unde i se trage ca doar e un omnivor lenes. E drept ca avem ceva canibalism in ADN, dovada stau si putinele populatii cu aceste obiceiuri ramase prin colturi izolate de lume. Dar vrem sa vedem sange, scuipand un pic peste gard. Recent am avut exemple in Social Media romaneasca si vom mai avea.
Suntem si voyeuristi, insa nu cautam seductia, erotismul, ei na. Vrem sa vedem cum ceilalti cad. Sau cum sunt loviti. Saltimbancii din Social Media ne hranesc mintile bolnave. Vai, cum ne mai place sa ii vedem drogati, beti, cum ne arata mizerii din diverse colete cu cadouri de PR, cum sunt parasiti, arsi de soare sau de peeling.
Ne place mai mult nefericirea expusa a altor decat propria fericire personala. Evident in doze diverse. Asa cum te bucuri ca fostul iubit s-a insurat cu una mai urata decat tine, te poti bucura de insuccesul cuiva.
Iar capitalismul cam sustine asta. Brandurile mari isi sterg mainile de sange pe documentatia catifelata de CSR. Nu conteaza ca influencerita arde gunoiul pe plaja si cumpara saci de haine, ea va fi imaginea unei campanii de ecologizare. Volum, marja, succes, cum sa nu le ai? Pai cu ei. Si se impart fee-urile, adica cash-ul, fiscalizat sau nu, ce mai conteaza.
Banii creeaza puterea. Brandurile vor si bani si putere. Dau bani gladiatorilor mai perfizi.
Doamna profesor si pitipoanca de Instagram
Daca acum lasi sa mearga pe o strada populata pe cea mai renumita profesoara de la Facultatea de Medicina si pe o pitipoanca de Instagram, va rog sa imi spuneti pe cine veti remarca prima data.
Hai sa fim mai indulgenti. Sa zicem ca pe strada trece Mircea Cartarescu – pe care nu il plac prea mult, dar hai sa zicem ca dupa iubirea lui cu femeile a dat un citat de Instagram si e mai cunoscut si Dorian Popa. Va rog sa imi spuneti cine atrage mai multe priviri si chiar bucurie.
Eu pun pariu ca nici pe Gabor Mate nu l-ar remarca cineva desi nu stiu daca a fost vreo semidocta sau analfabeta functional de Instagram care sa nu fi pozat cartea cu coperti roze ce ascunde niste pagini cu zimti de vocabular.
Sa va spun ceva, nu e rusine sa nu stii. Ca nu suntem wikipedia ambulante. Insa e rusinos ca homo sapiens sa mergi prin viata doar condus de imagini cu sclipici, manipulare cu bombonele si lectii de Facebook.
