Revin cu “fara titlu”. Am mai scris despre asta, postarea anterioara cu nr.9, o gasiti aici si este despre nesimtire. Despre tema asta nu o sa mai scriu acum, insa are putina legatura cu treaba asta. Pentru ca este vorba despre ipocrizia din online astazi. Despre cum ne alegem oamenii care ne-ar inspira mai mult sau mai putin, despre ce inseamna like-urile in lumea asta virtuala si despre cum simt eu tot acest vuiet online in crestere. Ca idee, daca vreti sa imi recititi postarile fara titlu, sus in casuta de cautare, inserati “fara titlu” si vor aparea toate cele 9 articole scrise pana acum.
Bon, se tot foloseste acum cuvantul influencer, cat de importanti sunt influencerii, cum ne inspira, cum ne fac ziua mai minunata, cum le dam like la foc automat si cum lor le cresc numarul de followers de parca pun bicarbonat si zeama de lamaie in Instagram. Si cat de mari si reale sunt comunitatile lor, cum ii sustinem si ei ne aduc atata inspiratie si atata dorinta de viata precum razele de soare ce alinta aripile de fluturas. Si cat de afectati sunt ei de reactiile noastre, cum citesc mesajele si fac doar ceea ce le cerem noi.
Cheries, eu nu scriu ce vreti voi. Deloc. Am facut blogul acesta si tot ce tine de el pentru ca eu, Ana-Maria Tatucu, ma exprim prin acest blog si prin ceea ce fac aici. Mie imi place sa scriu, mie imi place sa ma incarc de parfumuri, sa compar creme, sa visez cu pudrele lui Guerlain in brate si sa experimentez fonduri de ten. Sunt anacronica, cam rupta de trenduri, nu ma emotionez cand Urban Decay se mai dezbraca odata si mai scoate un Naked, nu am palete de contouring, confund uneori pensulele intre ele, in fine, eu imi traiesc pasiunea, asa cum ma duce mintea. La 7 ani am inceput colectia mea de sapunuri, pentru ca eu cautam arome si azi ea se traduce intr-o colectie modesta, dar cu potential, de parfumuri. La 7 ani nu doar ca nu voiam sa fiu influencer, dar eram atat de timida, inca nu as fi vrut sa stie nimeni de sapunurile mele Fa, Amo si Oana dosite sub pijamalele cu ursuleti. Invidiam doamnele care aveau Impulse, voiam si eu parfum Gabriela Sabatini si ideea de parfum frantuzesc mi se parea Science Fiction. Si voi, cele care ma cititi, rezonati cu ceva de aici si nu cred ca aveti nevoie sa va scriu vreo epistola indulcita cu stevia de cat de dedicata si datoare va sunt. Imi place sa comunic cu voi, sa radem uneori impreuna, stiti ca va raspund la orice intrebare, la mesajele private primite raspund in maxim 48 de ore. Mai mult de atat nu pot sa va spun pentru ca ma stiti, stau prost cu dulcegariile si cu ipocrizia, chiar si cu cea finuta, numita “politete de salon”.
La ce dam noi Like? Cum dam? Uneori dam aiurea, stand si asteptand autobuzul, sa fiarba apa de ceai, sa se termine programul de clatire rufe, uitandu-ne pe faianta din baie etc. Facand banalitati si batand din degete pe telefon, tableta etc. Sunt momente cand dam Like din suflet, din dorinta, dar cam rar. Sau suntem foarte atenti si zgarciti la like-uri. Si unii le cumpara. Da, se cumpara like-urile la kil, serios, cam o data pe luna primesc fie mail, fie mesaj pe Instagram de la diverse firme si firmulite care vand inclusiv trafic garantat ca va fi indexat ca si trafic curat de catre Google. In conditiile acestea, eu inteleg pentru a mia oara ca influencerul nu este decat un nou instrument din manualul de marketing al oricarui brand care se doreste a fi actual. Se lanseaza ceva, se cheama un influencer. Influencerul pune o poza pe Instagram, foarte bine gandita, desi pare asa naturala, si vin valurile de like-uri. Serios, e asa natural ca pe marginea cazii sa ai un cos de orhidee, parul tau sa fie perfect in fata unui geam deschis prin care se vede Turnul Eiffel sau ceva cladire din New York in timp ce iti sorbi un smoothie fara sa lasi urme pe pahar. O, si alaturi strachina perfecta de cereale cu niste zmeurici rupte din gradina Ursului vrajit. Am vorbit zilele acestea mereu cu oameni din zona de PR/Marketing si spuneau cu putina reticenta “se cer cifre, se cer influenceri”. Eu nu sunt o cifra, eu nu sunt influencer.
Vorbeam cu alte bloggerite si despre voi. Da, voi cititoarele sunteti “barfite” de noi, bloggeritele. Adica ne miram cat de usor reactionati la lucruri false si umflate cu marketing si cat de slab reactionati la lucruri normale, pe bune, la poze nu foarte frumoase si la lucruri spuse mai simplu, nu cu dantelarie. Cat de usor spuneti “esti superba”, cat de usor calificati in eroine oameni care va prezinta lucruri contrafacute, exact ca fetele acelea ce lauda produsele fake pe care toate le detestati si le blocati prin grupurile de pe Facebook unde se vand produse fake. Am mai spus candva ca detest mai mult o atitudine fake decat un produs fake. Nu sunteti neaparat vinovate, insa dati uneori like prea usor si uitati. Dar cineva sta si contabilizeaza acele like-uri si construieste alte povesti de carton based on it.
In lumea asta nu a fost niciodata nevoie de eroi. Eroii au aparut din tragedii umane. Candva eroii erau si martiri. Erau acei soldati, prea decorati si adulati, insa care se taraiau dupa razboaie si se retrageau intr-un barlog, urandu-si in ascuns statutul de erou si suferind de singuratate. In blogosfera, avem acum atatia eroi de carton incat cred ca in curand se va studia o noua specia literara: basmul blogosferic. Daca vreti fictiune, dati pe HBO sau deschideti un roman de amor. O ca citez pe cineva care e vedeta, dar nu o pot numi, insa asa m-a amuzat replica ei intr-un cerc semi-public “Acum la emisiunea X nu se mai aduc curve, se aduc sportive, sa se mai spele si ei”. Cam asa se intampla si in blogosfera, insa inca suntem la gradul de crescut cozonacul cat mai mare si atunci crestem eroine si nobilime de carton, parvenite, personaje cu multa forma fara continut sau un continut pe care nu am avea curaj sa punem mana fara manusa. Dar in curand apar si acele “sportive” care sa spele imaginea, sau cine a fost altceva, acum se da a fi serafica si Jeanne d’Arc.
Daca eu as avea acum o afacere si ar trebui sa lansez repede pe piata un produs cosmetic, nu as alege un influencer. Mai bine platesc o campanie clasica de publicitate si fac un mailing catre tot ce inseamna blogger relevant pentru mine, apoi aleg cu cine vreau sa merg inainte o perioada lunga. De ce? Pentru ca nu vreau sa spal imagini dupa, m-ar costa mai mult. Nu vreau ca dupa ce influencerul isi incaseaza banii, sa ma trezesc ca uita complet de mine. Sa va uitati un pic la cei mai mari influenceri romani ( precum si internationali) cum schimba brandurile si pasiunile si uita complet de ele. Cat de repede trec oamenii de la Kerastase la Head & Shoulders, cat de repede trecem de la Veet la IPL si invers de le amestecam ca nu mai stim de noi. Sau de la Nivea la l’Oreal Paris si juram ca actualul e cel mai frumos si pufos. Incepeti sa intelegeti? Respect oamenii care muncesc si fac bani din online, dar cu cap, cu gandire matura si pe termen lung. Nici cu un milion de euro nu as putea face reclama la vata peste tamponul Always sau sa spun ca eu cu Bonilash mi-am crescut genele de telenovela. Nu imi place mascarea publicitatii in articole de tip “personal experience”, una este experienta personala si una este reclama. Publicitatea e publicitate si asa va ramane, insa sa o mascam in articole “autentice” pe bloguri mi se pare gresit si nesanatos. Tot asa precum mi se pare nesanatos sa apari ca persoana publica cu un anumit capital de imagine si sa faci reclame ieftine. Mie personal mi se pare degradant ca Stela Popescu inca lauda Catena dupa ce toti ne-am lamurit ca Catena e o farmacie scumpa si mediocra, cu tot respectul pe care il am pentru aceasta mare actrita. Dar la ea sa punem pe seama batranetii si a singuratatii aceasta scapare.
Am fost un pic ca acidul glicolic in concentratie mare, insa sper ca v-am facut sa va ganditi de doua ori inainte de a da like, click si ce o mai fi. Cantariti-va putin placerile din online si vedeti ce merita efortul vostru. Si lasati-va inspirati de oameni care ei insisi sunt o dovada vie a inspiratiei lor. Incercati sa vedeti dincolo de filtre, de poze frumoase, de zambete la cerere si de abdomene incordate pentru poze. Nu cautati influenceri in exterior, cautati doar un stimul care sa va faca sa va ganditi la ceva frumos, influenta gasiti-o in voi, in gandurile voastre.
Poate ca lucrurile fara titlu spun mai multe. Nu cautati titluri, nu cautati sa fiti influentati, doar bucurati-va de lecturi.
