Femeia egala cu barbatul. Eu consider aceasta propozitie o aberatie a umanitatii. In primul rand nici un individ nu este egal cu celalalt. Da,da, stiu ca suntem egali in fata legii, adica daca furi esti hot, indiferent ca esti femeie sau barbat. Da, de acord ca e bine ca toti putem vota, munci, ca avem drepturi egale ca cetateni. Numai ca aceasta chestie administrativa am mutat-o in partea emotionala si functionala a noastra ca fiinte.
Am 43 de ani, am avut joburi care insemnau munca si deplasari pe teren pe care cu siguranta un barbat le-ar fi putut face mult mai usor si mai bine. Nu ca nu puteam. Ba chiar eram as, insa condusul sute de kilometri si purtat de blugi pe santiere si in magazine in constructie, mers la buda la ecologice si ridicat cabluri, pachete de cataloage si altele, nu ma faceau sa ma simt foarte bine. Imi aduc aminte ca la un moment dat, intr-o delegatie, la 8 dimineata oprisem in parcarea unei benzinarii sa ma duc la toaleta. Eram dupa 2 ore de condus prin ceata. Parcarea era plina de tiruri, soferi si inauntru, benzinaria era la fel de populata de soferi.
O singura femeie era la casa de marcat. Cand ne-am intrezarit una pe alta, am zambit de parca eram prietene de o viata. M-a dus la toaleta angajatilor din spate, pentru ca in ambele toalete erau soferii opriti acolo. Oamenii erau munciti, obositi, nu va ganditi ca aveau comportamentele acelea mitocanesti atribuite soferilor de tir, nu, insa nu aveau chef la acea pauza a lor de delicateturi si de mofturi feminine. Se uitau la mine ca la un extraterestru. Cand am iesit, toti mi-au zis ,,saru’mana, doamna“. Masina mea de munca, parcata intre colosii lor, arata clar ca nu eram in vreo calatorie de placere. Obligata sa alerg pe drumuri de o vanitate a mea si o sfortare, sa demonstrez ca pot munci la fel de mult ca un barbat. Iar la 26-27 de ani, chiar puteam. In seara aceea, ajunsa la hotel, am facut temperatura, facusem o viroza scurta de atata oboseala, epuizare si stat in frig. In fine, mi-am revenit, dar atunci mi-am spus ca eu nu mai vreau sa fac asa ceva. Iar corpul meu dupa doi ani din acel moment mi-a dat o alarma clara: risc de intrare in menopauza la 29 de ani. Feminitatea mea s-a luptat cu mine pana cand era sa isi ia la revedere din prag, dar mi-a mai dat o sansa. Am vrut sa ard niste etape pentru ca la vremea aceea imi asumasem niste responsabilitati masculine. Greseala a fost a mea.
Nu, nu, nu spun ca femeile trebuie sa stea ca niste mimoze pe niste pernute de puf si barbatii sa le aduca la picioare tot ce au ele nevoie, ar fi scabros si penibil. De asemenea, sunt femei nascute cu o structura fizica si mentala ce le face sa renunte lejer la feminitate si vezi ca o fac natural. Insa ele reprezinta un procent infim.
Restul, adica majoritatea, avem o structura fizica si emotionala care ne cer mai putina sfortare fizica, mai putina descarcare de adrenalina si mai multe preocupari ce duc inspre o zona de concentrare intelectuala sau cu efort fizic mai degraba redus. Nu stiu cate dintre noi pot rezolva o pana la o masina. Ca stim in teorie e bine, dar sa ridici efectiv roata aceea din portbagaj si sa instalezi un cric de moda veche? Sau cate din noi pot livra lejer doua baxuri de apa dupa 2 etaje urcate? Chiar si cele ce fac sala zi de zi. Da, stiu ca puteti sa va carati copiii si cativa kilometri daca ar trebui, insa sa fiti curier si sa carati zi de zi pachete, nu prea va vad, doamnelor. Insa ati fi excelente operatoare de servicii clienti la o firma de curierat.
Sunt convinsa irevocabil ca orice adult trebuie sa isi acopere nevoile materiale. Insa nu toti trebuie sa o facem la fel. Si cred ca sunt meserii facute pentru femei si meserii facute pentru barbati. Exceptiile intaresc regula. Fireste ca undeva in lumea asta exista femei sudor, femei curier, femei halterofile, femei pilot pe avioane de lupta, insa ele sunt o exceptie si nu sunt nici de admirat, nici de luat model, dar nici de negat. Asa cum sunt barbati infirmiere, barbati moase, barbati menajere, insotitori de bord sau care brodeaza, dar si ei sunt exceptii.
Vad des de multi ani celebrele replici ale femeilor ce isi prezinta ,,cariera” ca pe cea mai mare realizare a vietii, ca se simt extraordinar singure, ca nu au nevoie de barbati in viata lor. A, da, si sunt si barbati asa. Dar femeile sunt mai vocale si isi agita cu veselie solitudinea si stabilitatea lor materiala, ba chiar cu aroganta. E minunat sa ajungi la un nivel de cariera inalt, insa sa spui ca nu ai nevoie de nimic altceva si ca asta te ridica deasupra celorlalti este o mare aberatie. La fel cum este aberant sa te lamentezi ca nu poti gasi ceva de munca bine platit pentru ca esti femeie. Vezi exact realist ce poti livra si cum, apoi tragi concluzia. Da, sunt statistici care arata ca joburile barbatilor sunt mai bine platite. Dar sunt statistici care spun atat de frontal ca un barbat nu poate infia un copil. Sau ca mortalitatea lor e mai mare din cauza stresului si a consumului de alcool derivat din asta. In Rusia sunt orase intregi unde procentul barbatilor este sub 40% si femeile ajung sa innebuneasca pana isi gasesc un partener, ba unele aproba tacit sa aiba acces la acelasi barbat doar ca sa ajunga sa faca copii sau sa traiasca experienta unei relatii cu un barbat.
Tot ce tine de feminitate si masculinitate e definit de natura, adica nu trebuie sa fim niste genii sa emitem reguli. Uitati-va cum e construit fizic un babat, chiar si un exemplar nu tocmai reusit, si uitati-va cum este o femeie, nu musai frumoasa. Da, fireste ca putem trece ca indivizi prin faze ale vietii unde sa nu ne gasim locul. Sunt faze, dureaza putin si e bine sa ne gasim cat de repede reperul, daca nu, sa cerem ajutor. Indiferent de sexualitate, ca suntem hetero, homo, bisexuali, trans, ne traim energia feminina sau masculina si o simtim zi de zi, iar apoi ne decidem ce ramane majoritar si traim asumat acel lucru. O fata homo nu este mai putin femeie, asa cum un barbat homo nu este mai putin barbat. O femeie trans si care se afirma femeie este femeie. Idem un barbat trans. Trebuie sa va spun ca in nebunia mea carieristica si in perioada cand munceam ca un barbat in putere, am avut cateva insinuari ca as fi homo. Nu m-a deranjat intrebarea, ci felul cum s-a ajuns la concluzie. Gen pentru ca nu eram maritata si cu copil si mai aveam si 28 de ani. Si da, in acelasi timp colegii barbati, chiar si de 30 de ani singuri, erau considerati exemplare extrem de reusite in haita lor. Eu, in haita mea, eram un exemplar slab, asa ma considerau celelalte femei, ca ceva nu e ok cu mine ca la 28 de ani nu am un statut civil clar ca femeie.
Da, suntem egali in fata legii, a rolului ca cetateni. Insa emotional, comportamental, fizic, aspirational, nu avem cum sa fim egali si nici nu e firesc sa ne dorim asta. Altfel nu aveam aceasta terminologie de femeie si barbat pe care o stim de mii de ani. Barbatii si femeile au fost creati sa aduca armonie in lumea asta, singurul lucru ce rupe ecuatia asta simpla este vanitatea ambilor. Din pacate, observ an de an mai multa vanitate in tabara femeilor. Iar de partea barbatilor, o violenta neconsumata in mod firesc si dusa in alta parte.
Si articolul acesta se incheie cu eterna dilema: cherchez la femme….
