Daca fiecare dintre noi are ganduri ascunse legate de erotism, al meu este flirtul cu un parfumier. E o fantasma. Nu dusa in sens erotic. Ci dus intr-un sens conversational infinit. Un parfumier nu vorbeste prea mult, as spune. Sau in fine, oamenii care fac parfumuri, care sunt atasati de parfumuri ca afacere nu sunt asa dispusi discutiei. Isi iau sticlutele cu baze si absoluturi si mouilettes si te lasa in pace cu vorbele.
Am cateva lucruri ramase in minte si suflet din diversele discutii cu parfumieri sau cu oameni ce sunt in spatele marcilor de parfumuri.
De departe, cea mai intima discutie a fost cu Paolo Terenzi. Paolo e poet si un fel de ,,Don Juan” histrionic al parfumeriei. Face povesti in timp ce face lumanari. Toarna ceara fierbinte pe fitilul de lemn, atingandu-ti cumva mana si iti spune ca in casa lui sunt doar lumanari. Ca nu are lumina electrica. Si ca totul se vede mai cald si misterios. La sfarsit Paolo mi-a zis ca ma asteapta si in atelierul lui daca am vreodata drum. Ne-am impartasit gandurile despre poezie si copii. Sunt foarte induiosata cand cineva vorbeste de copii si poezie in acelasi context. Si ne neintelegerile care exista mereu intre parinte si copil. Dar si cum din zbaterea asta ies versuri.
A doua discutie care m-am miscat a fost cea cu Jean-Philippe Clermont, fondator Atelier des Ors. Un om cu extrem de multa experienta in industria de lux, cu un discurs mereu pregatit. Cand am inceput discutia in franceza, a avut un moment de pauza si zice ,,Chiar vorbim in franceza?” Mi-a zis ca fiind intr-un mediu de business foarte competitiv, de obicei engleza este limba folosita. E deja obisnuit ca atunci cand vorbeste de afaceri sa spuna totul intr-o limba standard. Acum imi zicea ca se simte relaxat si ca ii este un pic straniu. Asa ca discutia a fost lunga. Cu momente in care cuvintele veneau in valuri. Alta conexiune cu poezia am simtit-o si aici in alegerea cuvantului ,,ors”.
O discutie la care am ras si am avut si lacrimi in ochi a fost cea cu Claudio Zucca. Conversatia cu el a inceput atat de natural si familiar. Aproape uitasem ca avem de facut un interviu. Legatura sa cu mama, cu familia si toata emotia transpusa in parfumuri a fost spusa cu momente de pauza. Cu ras si momente cand fiecare ne stergeam o lacrima din coltul ochilor. Claudio nu este un parfumier in adevaratul sens al cuvantului, este din generatia celor ce experimenteaza astazi combinatia de arome. Dar se lasa dus de emotii si de instinct, asta da rezultate insa surprinzatoare.
Mirosind Intimate Spell creat de Jakub Pietrynka dinainte de lansare am avut cateva momente de reverie pe care nu o sa le uit. Alexandru Marian, cel ce detine marca Grande si a gandit parfumul Intimate Spell impreuna cu Jakub, mi l-a dat sa il miros anul trecut. Era un decembrie ploios. Parcasem pe strada Paris – culmea!! – gasisem un loc liber in fata unei vile vechi si cochete. Parca jucam intr-un film si urma sa filmez o scena pe o strada pariziana. Am mers pe trotuarul aproape gol, am trecut prin fata unei florarii celebre unde era facut un decor comic cu un Mos Craciun pe un Fiat 500 vechi. Am intrat in vila unde se intampla un targ de Craciun. Cand am ajuns in zona Nichescent, Alex mi-a luat mana si mi-a pulverizat parfumul care atunci inca nu avea nume. Mi-a explicat ceva legat de concentratii, am incercat ambele variante, am confirmat alegerea lui. Parfumul mi-a ramas bine imprimat pe mana. Am ajuns in masina. Stergatoarele plimbau picaturile de ploaie pe parbriz, iar nasul meu cauta mirosul nou. Imi placea nespus de mult si parea ca scenariul meu de film parizian nu se mai oprea.
Mario Galindo, The Lab, alt scenariu si alt impact. Cu Mario am avut multe discutii pe email, pe Instagram. M-am bucurat cand mi-a lasat mesaje vocale si acolo simteam ca se transmite mai bine, de la distanta de mii de kilometri. Mario este in Columbia, face parfumuri intr-un stil mai artizanal. Incearca sa gaseasca ingrediente locale cu care sa inlocuiasca faimosul vetiver sau alcoolul clasic ce se foloseste in parfumerie. Foloseste alcoolul din trestie de zahar ce pare sa dea parfumurilor o nota specifica. Glumeam de multe ori spunand cat de departe e, insa cat de apropiat l-am simtit. Probabil acel spirit latin, acel mod mai apropiat de a vorbi mi-a parut mereu mai deschis.
Asa cum candva unele femei visau sa inspire un trubadur, mi-ar placea sa ii pot inspira unui parfumier sau unui fabricant de parfumuri ideea unui parfum. Am fantasma sa ma pot decoda in mesajul ce se recepteaza prin nari si ajunge undeva in creier aproape de centrul amintirilor.
Le parfum de moi n’est pas moi-meme, mais mon souvenir, ma trace dans ta vie.
Fotografii realizate de Tiberiu Raducu in cadrul workshopului cu La Fleur Boheme.
