De cand alergia mea la polen devine mai deranjanta, am ajuns sa am atacuri de panica doar vazand un camp de flori. Da, eu care ador natura si intinderile de vegetatie, am ajuns sa ma feresc de ele. Anul acesta imi era dor de flori si primavara prea mult, asa ca de indata ce am ajuns intr-un camp de rapita, m-am dat jos din masina si am inspirat cu drag si nesat. Bineinteles ca 10 minute dupa eram cu antihistaminicul luat, dar chiar nu pot renunta la atatea lucruri frumoase de frica.
Zilele trecute am primit un parfum oarecum fara nume, insa creat de cineva atat de pasionat si inversunat in parfumerie, Flavius Calaj. Uite asa imi imaginez eu ca ar trebui sa fie parfumurile. In sticle fara nume, facute cu mana, fix menite cuiva. Si numele sa i-l dea creatorul sau purtatorul: un parfum creat de Flavius si purtat de Ani, dar nu stim cum se cheama parfumul pentru ca el nu trebuie musai sa aiba o eticheta.
M-a enervat in bine Florin cu Miss Miraj. Cum sa te arunce cineva inapoi vreo 30 de ani doar cu o sticla veche si pe care abia o pot desface sa o miros bine? Uite asa, cu Miss Miraj. Moment care m-a si ravasit la capitolul ineptii de business: fabrica Miraj, care facea un rulaj incredibil in vremea comunismului, a fost falimentata intentionat, daramata si in loc s-a construit un parc comercial. Unde probabil miroase mai mult a parfum fake.
Zilele acestea m-am dat cu Organza de la Givenchy si mi-am adus aminte de cel mai frumos flirt avut vreodata deasupra varfului Montblanc cand traversam un cer senin de la Milano la Paris. Am baut o ciocolata calda in avion, am mancat un mini pain au chocolat si am ascultat confidentele unor ochi negri care un pic sub presiunea zborului si a linistii din avionul prea matinal pareau povesti din alta lume. La sol am revenit la normal si fiecare si-a adus aminte de preocuparile terestre. Desi ochii nostri nu uitasera nimic.
Parfumurile nu mint niciodata.
Mirositi bine, lasati-va dusi de emotiile reale, care vi se invart in stomac si sinusuri si iubiti.
