Daca la final de an unii isi fac planuri, clar asta se intampla pentru ca au adunat niste ganduri. Uneori ganduri nespuse, altele iritante, altele repetitive. Unele compulsive, altele preluate. In orice caz luna decembrie cred ca e poate cea mai incarcata emotional din toate punctele de vedere.
Nu mi-am facut niciodata planuri la final de an, sper sa scapam si de barbarismul lexical ,,rezolutii” imprumutat fortat din engleza. Eu una incerc sa privesc cu realism la ceea ce am, la ceea ce pot realiza si la ceea ce vreau sa pastrez asa cum este. Sunt lucruri care chiar vreau sa ramana asa cum sunt.
Fara sa vreau, anul acesta m-am gandit cat de mult se imputineaza oamenii dragi din jur, multi dintre ei nu mai sunt azi in viata. Culmea ca desi m-am maturizat, imi lipsesc tare mult Craciunurile alaturi de bunici. Multe dintre rudele mele sunt imprastiate prin lume si prin tara. Da, ne ajuta tehnologia sa ne mai scriem un mesaj sau sa ne trimitem o poza, dar mie una nu imi este suficient ca sa simt acea relationare umana fireasca.
Din punct de vedere material, de la an la an imi doresc mai putin. Chiar anul asta ma obosesc cadourile, rafturile de cosmetice si de haine mai mult ca altadata. Am iesit la plimbare zilele acestea cu niste adidasi cumparati dinainte de pandemie si imi dadeam seama ca nu am nevoie de altii in loc.
M-am plimbat foarte mult in cele doua zile de Craciun. Prima zi o plimbare lunga prin padurea Comana si a doua zi prin Bucuresti. Am prins doua zile primavaratice. Atmosfera din Bucuresti din zona Calea Victoriei chiar era extrem de placuta. Multi oameni care se plimbau pur si simplu. Cerul a fost un spectacol cu nori parca asezati de un peisagist celest. Se mai statea la coada in locuri diverse pentru poze, insa oamenii erau veseli si rabdatori. M-a surprins numarul extrem de mare de turisti de toate felurile. Trecand pe langa Ateneul Roma nu simteam ca sunt neaparat in Bucuresti, ci intr-un oras cosmopolit unde se vorbesc 10 limbi pe cativa metri patrati.
Gandurile mele din decembrie sunt intotdeauna indreptate catre lucrurile bune pe care le am. Am vazut in aceste plimbari si multi oameni ce dorm pe strada. Am surprins chiar o scena emotionanta si usor comica, o doamna tare in varsta, venise sa dea de mancare unor oameni ai strazii. Si cum le scotea ea pachetele cu cozonac, le zicea ,,Mai, tare grea e viata voastra aici, dar macar azi mancati cozonac”. La 30 de metri de scena asta, lumea se inghesuia la poza la Mita Biciclista si unele doamne venisera imbracate pur si simplu de coperta de revista ca sa isi faca poze in acest loc cu un estetism ce prinde bine in poza.
Habar nu am daca azi e mai greu sau mai usor sa petreci Craciunul. Organizatoric e mai simplu, avem resurse, magazine, servicii de livrare, dar totusi simt ca lipsesc niste lucruri. S nu vorbesc de traditii, ci vorbesc de momentele acelea de liniste, de retragere, parca nici natura nu mai coopereaza. De Craciun zapada te tinea in casa la povesti si aveai si cu cine povesti.
Iar ca sa raman in zona de beauty si cosmetice, am niste ganduri legate de produsele pe care vreau sa le folosesc, dar mai ales de multe produse la care vreau sa renunt. Zilele trecute m-am demachiat cu laptele Doina cu laptisor de matca si m-am bucurat sa il regasesc asa placut si bland. O sa urmeze o selectie apriga pe final de an, pentru ca sertarele mele de cosmetice sunt un fel de mozaic al dorintelor si al capriciilor. Si sa stiti ca voi incuraja placerea, rasfatul, poate mai putin partea aceea de chimie rece. Chiar daca stiu ca ingredientele X si Y imi fac mai mult bine, o sa aduc mai multa placere in ceea ce inseamna ingrijirea tenului. Mai ales ca zilele acestea m-am delectat cu o miniatura de Orchidee Imperiale Black si imi spuneam ca as putea sa ma dau zilnic cu asa ceva.
Ce ganduri ai tu la final de an?
