Cred ca starea asta de izolare are si ea scopul ei. Ma gandeam ca practic niciodata nu am avut atata timp cand sa fiu fortata sa stau in casa si sa imi desfasor toate activitatile in casa. Nu sunt o persoana care sa se plimbe foarte mult. Totusi saptamanal am niste drumuri. Zilnic duc copilul la scoala, ies cu el in parc. De cand am caine, iesirile afara si in parc imi asigura peste 5000 de pasi zilnic. La antrenament de minim 2 ori, vreo 2 drumuri legate de cumparaturi, in fine, iesirile se adunau si nici nu le mai constientizam.

Acum stau acasa si aici se intampla tot.Stiu ca multi dintre voi treceti prin asta. Stiu insa ca exista si multi oameni fortati de job sa nu stea acasa. Am o admiratie cat de poate de reala pentru cei ce lucreaza in sistemul medical sau de salubritate. Chiar ei sunt un fel de eroi ai acestei perioade.  In fine, de acasa, din fata tastaturii exercitiile de admiratie nu folosesc la mare lucru, dar macar gandurile bune si energia buna daca o trimitem si catre acesti oameni, sigur ceva bun se intampla. Iar cei care faceti donatii in mod obisnuit sau care va ganditi sa faceti acum, poate e o idee sa va ganditi si la voi. Chiar inainte sa inceapa nebunia, eu am mai facut o donatie modesta de cativa zeci de lei tot la Agent Green pentru ca eu cred ca daca nu se intampla ceva cu natura asta de care ne batem joc, noi vom fi urmatoarea rasa pe cale de extinctie.

Stiu ca sunt oameni care nu au cele mai bune conditii acasa, nu au loc, nu au suficiente amenajari ca sa se simta acum in regula, cum sunt oameni care nu au casa sau nu mai au posibilitatea sa isi plateasca chiria. Sunt companii intrate in somaj tehnic, sunt companii mici si medii care sunt fortate sa inchida. Nu au cum sa mearga mai departe.

Ce e surprinzator la mine, la voi, ca inca suntem interesati de partea asta economica. Hm, cine va rezista, cat o sa coste mancarea peste o luna si multe altele. Nu realizez si nu am inca forta sa realizez ca pauza asta ne este data sa ne luam focusul din zona mercantila si sa ne ducem spre esenta fiintei umane. Sa o cautam. Si nu pe aia generala, ci fiecare sa inteleaga acum cine este, ce face si ce vrea. Stiu, ne e inca foame, ne dorim inca lucruri, asteptam sa treaca perioada asta sa mergem sa iesim undeva, sa cumparam ceva, dar asta pe mine nu ma incanta deloc.

Incerc sa imi distrag atentia ducandu-ma tot catre nimicuri. Un parfum, o crema, o bucatica dintr-un film vazuta intre doua sesiuni de munca, apoi bucatarie, mai spal ceva, in fine. Am reusit sa tin un ritm bun si pe Youtube si ma ajuta sa simt ca nu am ramas doar inchisa intre niste pereti.

Ma gandesc cu groaza ca daca as fi trecut prin criza asta chiar singura, ma gandeam la perioadele mele de tinerete solitara…. brr, nu stiu cum as fi rezistat.

Sunt intr-o faza in care mintea se invarte intr-un fel nou. Nu ca nu am si grijile standard – curatenie, munca, mancare, bani, datorii, copil, teme cu copilul, intins rufe etc – , dar  ceva eu simt ca se schimba in bine. Fac scenarii si zic ,,daca de maine e gata epidemia, ce faci?” si culmea ca am multe raspunsuri si altele se pregatesc sa vin.

Tu ce o sa faci dupa ce epidemia va fi gata?

 

Sursa poza: EveshamJournal, o imagine din Antwerp, oamenii incep sa isi vorbeasca de pe balcon

Written by Ana Maria Tatucu