Anul acesta, 2021, in luna martie, BeautyBarometer implineste 9 ani. Ca numar de articole, inca din al 6-lea an trecusem de 2000 de articole si apoi nu am mai numarat. Si de fapt nu despre asta este vorba. Insa am pomenit asta pentru ca mai sunt oameni care m-au intrebat de-a lungul anilor despre cate articole scriu pe saptamana, de ce asa multe sau asa putine, in fine.

Daca vreti balada scriitorului patetic care o sa va spuna cat de multa munca e la un articol si cat caut inspiratia, o sa va dezamagesc. Scriu de obicei dintr-o rasuflare. Chiar si cand am articole platite. Nu stau sa gandesc frazele, sa urmaresc linii anume de continut, chestiile relevante pe parte de SEO uneori imi ies, alteori nu. La anumite articole unde am avut nevoie de documentare, gen un review despre vreo crema sau vreun parfum, stau un pic mai mult, dar tot asa le scriu din poignet, fara schita inainte.

Uneori scriu mai romantat, uneori mai rece. Nu am o linie anume si uneori citesc articole mai vechi si imi aduc aminte dupa tonalitatea articolului ce stare aveam atunci.

In 90% din cazuri sunt pozele mele. In celelalte cazuri, cum este cazul si acestui articol – oh, cata cazuistica – iau pozele din surse de poze de gen freepik sau din comunicate de presa.

Imi place sa scriu de foarte mica. Pe la 5 ani ii umpleam mamei caietul de retete de prajituri cu tot felul de texte inventate si poezii ciudatele. Tot la varsta asta se minunau educatoarele de la gradinita cat de cursiv citesc si ma lasau sa le citesc povesti copiilor. Nefiind pe vremea aceea jocuri si pana si desenele animate la TV erau rare, copiii chiar statea sa asculte lectura mea.

Bun, de laudat, m-am laudat, insa sa zic si ce nu e de lauda. Am si perioade cand nu apuc sa scriu, desi articolele imi cresc in minte si tot acolo se sfarsesc. Nu as vrea ca scrisul sa devina o corvoada, ca atare scriu cand am stare sa scriu.

Fara planuri sunt si acum dupa 9 ani, fara surse anume de inspiratie, fara vreo competitie cu mine sau cu altcineva. Multumesc ca ma citesti aici.

Written by Ana Maria Tatucu