Iunie e luna care pentru mine a ramas cu marea incarcatura de bucurie a vacantei. Asteptam vacanta de vara. Desi ramaneam cu unda mea de tocilara, adica ma apucam si de temele de vacanta, insa era alt elan. Lecturile de vacanta erau ceva mai exotice ca sa spun asa. Treceam din clasa a 6-a spre a 7-a si mama m-a gasit citind Lorelei a lui Ionel Teodoreanu. Mi-a zis doar ca e o carte pe care mai degraba sa o citesc in liceu, dar nu m-a certat. Trebuie sa recitesc cartea aceasta ca uite ca astazi nu imi mai amintesc mare lucru decat ca era o poveste de dragoste destul de romantata si cu ceva accente mai triste.
Am inceput luna iunie citind pe nerasuflate Adam si Eva a lui Livu Rebreanu, carte care in facultate m-a enervat. Si pot sa zic ca si astazi am citit-o un pic cu chicoteala. Cred ca lui Rebreanu nu i se potriveste acest stil, cu tot respectul fata de capacitatea lui narativa de geniu. Ce pot inca aprecia enorm este introducerea in mentalitatea unei populatii cam slaba la capitolul libertate a mintii a unui concept oarecum periculos la acea vreme. Ma refer la acest ciclu al reincarnarilor care cu siguranta nu era vazut bine de o societatea atat de conservatoare, imbibata in canoanele ortodoxe pana peste ochi.
Si astazi exista atatia extremisti din zona religiei ortodoxe care poate ar cenzura aprig aceasta carte ce te ademeneste cu un titlu biblic si apoi te arunca in plin credo pagan. Stiu bine asta ca pentru ca si eu vorbind cu oameni din familie despre faptul ca practic shotokan traditional, ca imi place si yoga si ca incep sa citesc despre budism, am fost avertizata ca e pericol sa devina pagana si anticrestina.
Replica mea a fost data cu blandete si fermitate, atat timp cat fac bine, pe religia mea poate sa scrie orice. Si binele inseamna sa iti dai libertate si acces la fericire fara a calca pe fericirea altuia. Si cu tot respectul, chiar nu vad cu ce ar deranja pe cei din jur ca azi dimineata am facut 8 saluturi ale Soarelui si ca in seara asta vreau neaparat sa ajung pe dojo.
Am reusit sa ajung putin la Dunare iar, va urma un concediu mai lung mai incolo. Imi place vegetatia care se dezvolta in jurul Dunarii. Nu imi doresc inca sa ajung in Delta Dunarii, desi privesc fascinata pozele postate de oamenii care ajung acolo sau materialele video. Nestiind inca sa inot, mi se face un fel de frica gandindu-ma ca acolo nu prea ai avea trai usor daca nu stii sa plutesti. Si recunosc ca am o relatie inca problematica cu domnii tantari. Ma gandesc insa ca voi ajunge in zona in anotimp mai rece, cand tantarii se vor fi retras si cand o sa stau cuminte in barca si cu vesta de salvare ca accesoriu permanent.
Ca sa revin in zona practico-materiala-nonfashionista, am facut o comanda la Sinsay pentru o rochie, niste pantaloni scurti si balerini comozi de purtat la orice. Detalii mai multe vedeti intr-un clip recent pe Youtube.
Imi cumpar rar haine, in ultimii 5-6 ani si mai rar. Imi iau lucruri numai cand se uzeaza ce am sau cand am nevoie punctuala de ceva. Ca atare, plimbarile in magazine pe care le fac acum cu fiul meu, adolescent incepator, ma obosesc teribil. Dar evident cand merge sa isi caute haine, noi, parintii, trebuie sa ii fim inca alaturi. Cu ocazia asta raman socata sa vad nivelul de calitate in scadere la diverse marci ce tin pretul exagerat de sus.
Iar ca sa punctez partea de cosmetice, am inceput deja sa folosesc intens si produsele cu SPF pentru corp. Si o plimbare in parc in pantaloni scurti inseamna SPF aplicat pe picioare. Am inceput sa folosesc un spray de la Uriage si urmeaza sa vad si un alt produs cu pulverizare de la Rilastil.
Redescopar in fiecare an laptele Doina cel roz dupa care tanjeam maxim in copilarie. Tanjeam pentru ca una din matusile mele il cumpara si ma ruga frumos sa nu i-l consum, sa pun capacul bine.
O crema care imi aduce maxim de placere in aplicare este de la Imar Skin 5 Growth factor. BB20 va aduce reducere la toate produsele Imar si daca ai tenul uscat ca al meu, crema asta o sa iti aduca multa alinare.
Am fost sa vad si expozitia dedicata lui Nicolae Grigorescu la Muzeul National de Arta Romaneasca, m-am plimbat mult prin zonele frumoase din Bucuresti, adiacente faimosului bulevard Calea Victoriei. Obsesia mea pentru acest bulevard a inceput din vremea lecturilor din romanele interbelice. Iar istoria interbelica si plina de povesti de amor mai dramatice sau imorale se intampla cam pe aici.
Legat de MNAR, am chiar o reclamatie de facut, merg de atatea ori si ma cramponez de problema cu nu se poate plati intrarea cu cardul. De peste un an e tot asa si chiar ma oboseste treaba asta. Asadar va recomand fie sa va cumparati biletele online inainte, fie sa aveti la voi suficient numerar. Pe timpul vacantelor scolare, elevii au acces gratuit, doar sa aveti carnetul de elev la voi, in cazul in care fizicul vostru duce mai degraba spre cineva de 20 si un pic de ani, cum se intampla la multi adolescenti de 15-16 ani.
Si asa incepe luna iunie, cu ganduri de vacanta, lecturi de vacanta, plimbari si cu mai multe ganduri din zona de A FI si de CARPE DIEM.
Poze needitate.
