Guerlain, Angelina Jolie

Guerlain, Angelina Jolie, pourquoi? Asa ar fi fost tot titlul. Chapeau pentru ambele nume sonore, pentru Guerlain imi stiti nebunia, pentru Angelina, je ne sais pas. Adica stiu ca daca spui Angelina Jolie la metrou, la hipermarket, la muzeu, la biblioteca, in vestiar la sala de fitness, la coada la paine, exista o probabilitate de 0.01% ca cineva sa nu stie cine este Angelina Jolie. Daca spui apoi Guerlain, in aceleasi medii mentionate mai sus, lumea o sa se uite un pic ciudat si sa se chinuie intai sa pronunte cuvantul, “ce e asta, nume de medicament?”, adica probabil 0.01% din cei prezenti acolo vor sti ce este Guerlain.

Bon, notorietatea este o conditie necesara pentru a vinde, pentru a avea succes comercial, insuficienta insa pentru a adera la sufletul omului devenit deja surd la buzz-ul actual. Sunt o anacronica. Adica daca incep sa parcurg vreodata vreo pagina de monden, chiar si de monden cu ceva inserturi pe teme culturale, ma simt inculta. Probabil ca sunt.  Nu stiu filmele recente si la moda. Chiar nu stiu si am o incapacitate viscerala de a le savura. Am un mare complex de inferioritate catre cei care stiu filmele care iau premiul x si premiul y, care stiu cine este regizorul  sau actorul cel mai de succes al epocii contemporane.

Citind aproape zilnic ceva despre Guerlain, reiau lectiile de istorie si ma lovesc imaginar cu o rigla peste degete pentru ca memoria imi joaca feste. Nu mai stiu cand si ce a mai scris Balzac, stiu insa ca a comandat o apa de toaleta la Guerlain. Pentru mine Guerlain ca si brand este o lectie de cultura. O lectie dura, o lectie care spune ca si un monstru sacru trebuie la un moment dat sa isi lipeasca un cod de bare si sa aiba un pret care se negociaza.

Nu stiu ce sa va spun despre Angelina Jolie. Mi-a atras atentia ca are multi copii, unii infiati, mi-a atras atentia cate o poza cu ea si copiii din tari lovite de soarta. In mod cert in inima ei exista o generozitate anume. Totodata am inteles ca este cea mai bine platita actrita la nivel mondial. Cred ca am vazut-o intr-un film, chiar nu retin.

Mais oui, c’est du sarcasme. Dar este si putina uimire amestecata cu tristete. Si apoi acceptare. But we will always have… Shalimar. Ca sa parafrazez o fraza cinematografica.

Guerlain, bonne chance!