Lunea aceasta fericita sau Happy Monday marcheaza si 11 ani de Beautybarometer. Sunt deja mii de articole pe acest blog, nu zeci sau sute, iar asta arata clar, fara nici o modestie inutila, ca mi-am dus pasiunea constant.
Au fost ani in care am marcat oarecum festiv acest moment, insa de ceva vreme nu mai simt nevoia. Mai ales ca ati ramas putini cei care apreciati bloguri, care le cititi si care si intelegeti diferenta intre influencer si blogger.
Sa preiei un comunicat de presa sau un brief si sa pui doua poze frumoase nu e articol de blog. Sau sa folosesti aceleasi clisee de scris pe care le gasesti si pe pungile de pufuleti nu inseamna sa faci blogging. Sau sa scrii doar cand ai colaborari si in rest suflul tau narativ sa se rezume la niste hashtaguri ingramadite pe Instagram.
Imi pare rau sa o spun, insa uneori si in postarile de Instagram ale unor influenceri mari sau mai mici, pe langa greseli de gramatica sau de punctuatie, pe care le mai pot arunca pe graba si pe alunecarea de pe taste, apar acele stangacii de exprimare, impiedicari lexicale care te fac sa te intrebi cum au trecut de bacalaureat. Si cum reusesc sa devina ,,influenceri” cand exprima cu atata greutate ce au de spus.
Si desi aici e vorba de o zi de luni fericita, nu pot lasa realismul la o parte. Si asta a fost si ramane esenta mesajului meu din online.
As fi vrut sa fac doar blog, insa ca sa ajung la oamenii interesati de zona de cosmetice, automat m-am dus si pe alte canale. Youtube imi place pentru ca imi lasa mesajul si imbracat in sunet si mimica, lucruri atat de importante cand dorim sa transmitem ceva.
Suntem in lumea lui ,,larosposai” si a lui ,,curatare in profunzime”. Parfumul daca nu e persistent si nu ii stim numarul de batch, clar nu e ce trebuie. De asemenea, e plin de specialisti in skincare, ba condamnam parfumul adaugat in cantitati infime in unele cosmetice, ba ridicam in slavi retinolul neintelegand inca rolul lui.
Ma amuzam de o vedeta de Instagram care, desi se posta cam des consumand alcool la diverse ore si ocazii, amenda grav parfumul si alte ingrediente ,,chimice” din nu stiu ce crema, tot in jurul unui pahar de proseco. As fi vrut chiar sa fie invitata intr-un press trip de un producator de proseco sa vada acolo ,,chimicale” de la fabrica ce produce minunatele licori pe care dumneaei le ingurgita zilnic.
Nu sunt un blogger de succes, nu in sensul cerut astazi. Adica cu cifre mari, cu sedinte foto, cu plimbari pe banii de la pacanele sau cu dulapuri intesate cu pachete si balast. Raspund la emailuri indiferent cine mi le trimite. Din momentul in care am ales sa fiu online si cu mesaje publice, mi-am dat seama ca tine de bun simt sa ma organizez sa le raspund celor care mi se adreseaza.
Planuri nu am, singurul plan e sa scriu ce simt si cum simt eu. Asa cum am scris de la prima postare si pana azi.
Am intalnit acum doua saptamani pe cineva care lucra la o tipografie si imi spunea ca cererea de carte e in scadere mare incat a fost nevoit sa renunte si sa caute alt job. Trendul legat de citit e in scadere masiva. E o lume ciudata in care eu una nu stiu cum sa inteleg lucrurile si nu prea mai am repere. Mi se spune mereu ca oamenii nu mai au rabdare sa citeasca. Nu cred ca e vorba de rabdare, cred ca e vorba de o relaxare periculoasa a intelectului, singurul lucru care ne mai facea sa speram intr- o lume civilizata.
Mai grav decat a nu merge la sala si a face sport, mi se pare grava delasarea partii ce tine de intelect. Si atunci in peisajul asta a fi blogger de succes e un lucru absurd.
Cam atat. Si gandul de astazi este: scrieti orice, doar scrieti. Era un indemn facut intr-o anume epoca de dezvoltare a culturii romane cand reprezentantii scriitorilor intelegeau ca e nevoie sa se scrie mult ca un exercitiu in masa. E necesar si azi.
