Happy Monday sau lunea fericita este astazi chiar o zi senina pe toate planurile. Am avut acum 3 zile o iesire la mare, la Constanta, si a fost atat de reconfortant. Inca si azi sunt un pic cu mintea acolo.
Constanta mi se pare un oras tare frumos. Zona Centrului Vechi, Piata Ovidiu si a Portului mi se par atat de placute incat nu ma plictisesc sa ma plimb pe acolo si de 3 ori pe zi. Adevarul e ca la fiecare tur mai descopar o cladire veche si frumoasa, sau chiar un muzeu sau o pisica prietenoasa.
Stiu ca ma repet, insa imi plac aceste orase pe marul marilor in perioadele mai reci si cu mai putini turisti. Nu-mi place sezonul acela estival de varf cand plajele devin o mare de corpuri umane expuse la soare si un val de zgomote iritante. Nu am inteles niciodata rolul acelor beach bar-uri cu muzica stridenta si vulgara care acopera zgomotul valurilor si al pescarusilor. De ce ai vrea sa stai pe plaja intr-un vacarm kitsch cand ai deja de la natura un zgomot atat de binefacator? Ca atare, in acest an am fost la Constanta si la final de februarie, perioada ce pare cu totul anapoda de mers la mare. Si am in plan sa ajung poate in octombrie-noiembrie.
In mod cert nu o sa ma vedeti la Constanta in perioada iunie-august, decat poate sa merg in timpul saptamanii, o escapada super scurta. Stim cu totii ca sfarsiturile de saptamana pe litoralul romanesc sunt o sursa crunta de stres, trafic, aglomeratie si invazie de personalitati cu comportamente ce par coborate din intunecatul Ev Mediu.
Astazi si Bucurestiul e senin, dar racoros. O zi de primavara veritabila ce ma imbie sa ma duc in piata sa mai iau un buchet de bujori. De Paste am avut un buchet de bujori ce initial se anunta cam timid.
Ca tot vorbeam de muzee, daca in februarie am facut turul Muzeului de Arta si al Muzeului de Istorie si Arheologie din Constanta, acum am descoperit si Muzeul de Arta Populara. Dintre toate, preferatul ramane Muzeul de Arta, cu un spatiu larg, relaxat, e foarte solar, ordonat, aduce un pic cu ideea de spatiu a la francaise. Sunt multe picturi ale lui Nicolae Grigorescu, Tonitza, Pallady. E un mix aerisit, parca facut in acord cu atmosfera marina.
Ce ma intristeaza de fiecare data, nu doar in Constanta, ci in general in Romania, sa vad cladiri vechi, cu o arhitectura frumoasa si cu o incarcatura istorica aparte care zac in paragina. Unele stau un asteptare, cu o placuta a unei firme de paza ce te anunta ca totusi acolo macar supravegheaza cineva. Insa tot e o senzatie de amaraciune.
Cazinoul se lumineaza de la zi la zi. In cele 3 zile cat am stat, tot mai se vedea cate un progres. Si comparat cu ce am vazut in februarie, chiar se vede ca se lucreaza intens. Oamenii asteapta sa vada frumusetea asta de edificiu gata sa isi arate gratia apusa si curand recastigata.
Si alta veste buna, pisicile se plimba in voie pe stradutele de langa port si pot sa va spun ca sunt bine ingrijite. Multe magazine au afara castronele cu mancare si apa pentru ele. Se vede dupa ele ca nu duc lipsa de nimic. Chiar cele de la Muzeul de Arta Populara par a avea nevoie de o oarecare dieta mai scazuta in calorii. Nu am mai reusit sa prind in poza motanul grasunel care sta pe langa un restaurant de sushi, dar e tot prin zona si se fataie relaxat.
Am reusit insa sa surprind un pelican pe mare, singuratic, nu stiu exact ce si cum facea el pe acolo, dar se deplasa destul de curios de ceva.
Un lucru ce imi place mereu este sa vad grupuri de turisti seniori ce fac turul falezei Cazinoului, evident, nu romani. Mereu nemti, italieni, spanioli, oameni trecuti clar de 70-75 sau chiar 80 de ani pe care ii admir pentru alura si entuziasm. Sper ca in curand sa vad si mai multe grupuri de turisti romani seniori tot cu aceeasi atitudine. Si va spun sigur ca tine de educatie, nu neaparat de bani cum suntem toti inclinati sa credem.
M-am incarcat bine in aceste 3 zile si cred ca e cea mai eficienta metoda de relaxare. Fac lucrul acesta uneori si in Bucuresti, cand hotarasc ca o zi e dedicata plimbarilor pe Calea Victoriei cu popasuri prin muzee si librarii. Tot in educatia primita am o mare ,,piatra de moara” de distrus definitiv, aceea ca e odihna nu prea vazuta cu ochi buni. Si banuiesc ca multi din generatia mea s-au obisnuit ca orice zi trebuie marcata cu munca, insa asta ne vlaguieste nu doar fizic, ci si mental. Sunt clar adepta unui ritm de viata responsabil, dar doza aceea de zile cu lectura, plimbare, muzee inseamna o doza de sanatate emotioanala si mentala extrem de necesara.
Concluzia de azi: mergeti la mare nu doar pentru plaja. Si sunt curioasa voi cum va deconectati cand lucrurile incep sa devina tulburi?
