Happy Monday sau lunea fericita este modul meu de a va saluta printr-un articol la inceput de saptamana. Pot sa va spun ca ieri am revazut filmul Coco inainte de Chanel, unde Gabrielle Chanel este interpretata de Audrey Tautou. Toata povestea este un pic de amestec de cinism si spirit de geniu fortat. De ce spun asta? Coco nu prea avea sanse nici macar de o supravietuire mediocra decat cu putin cinism si fortandu-si calitatile native sau dobandite. Plecata cu o educatie dintr-o manastire, ajunge totusi sa cante intr-un cabaret, loc de unde isi ia si numele, si apoi reuseste in moda imprumutand bani de la un amant si facand palarii pentru actritele vremii.
Gabrielle a murit aproape singura, in camera ei de hotel la Ritz si urand ziua de duminica in care era fortata sa ia o pauza de la munca. Si-a inventat mereu istorii despre familie, caracteristici ale familiei, desi si-a sustinut financiar fratii sperand mereu ca undeva sa existe o idee de familie. Cred ca in sinea ei Coco a inteles ca banii multi dau o dependenta ciudata, precum si o rautate curativa. De ce curativa? Ajungi sa distingi foarte bine in jur pe cei ce devin atasati de tine doar din prisma banilor, adica parazitii. In momentul in care banii sunt mai putini, ei se desprind de tine rapid, ca si cum ai fi administrat un vaccin serios.
Sunt pe finalul cartii despre Coco Chanel, scrisa de Edmonde Charles-Roux, editor al revistei Elle, este o carte scrisa mai degraba cu o pana a unui istoric. Deloc romantata, deloc stilizata, afli despre Coco detalii pe care nu ti le doresti neaparat.
Bon, nu am sa mai zabovesc pe imaginea ei decat ca sa surprind esenta: oamenii isi pot construi o istorie, insa nu pot mestesugi emotii, trairi, aspiratii reale. Oricat de faimoasa este sigla Chanel si oricat de selectiv este acest brand, Coco nu era decat o modista, o croitoreasa buna, parvenita cu ajutorul barbatilor din jurul sau. Point a la ligne. Sunt convinsa ca daca ar fi iesit din paradigma unui ego acaparat de verbul a avea, a poseda, chiar ar fi putut fi considerata o artista.
Gandul de azi: sunt lucruri care nu au valoare monetara si acelea dau cu adevarat valoare vietii. Sta in puterea ta sa le gasesti, sa le doresti cu adevarat si sa faci ceva ca acele lucruri sa se intample. Poti fi o Coco Chanel singura, mereu cu tigara in coltul gurii si cu un mare cont la banca, temuta si dorita deopotriva pentru puterea ei materiala sau poti un om care respira oricand linistit si nestingherit de formalisme.
Lasă un comentariu