Happy Monday sau lunea fericita a ajuns la articolul 3. Ati citit si primele doua articole pe tema aceasta? Daca nu, chiar va recomand. Mai ales daca va place sa cititi ceea ce scriu, dar si daca nu. S-ar putea totusi sa descoperiti si ceva mai frumos.
Cu ce ganduri incep saptamana aceasta?
In loc de ganduri, voi alege mai degraba emotii si lucruri ce tin de partea aia mai fara ratiune, sa zic asa. Desi de ceva vreme toti ne plangem de ceva si chiar avem motive intemeiate sa o facem, ce ar fi sa incercam macar 5 minute pe zi sa gasim ceva de care sa ne laudam noi pe noi, dar bazat pe ceva fara legatura cu lucruri ce tin de orgoliu, competitie cu noi sau cu altii.
In drumurile mele, trec in ultima vreme foarte des pe langa Colectiv. Vad pozele acelor oameni care au disparut acolo zilnic. Prima data aproape ca mi-a fost frica sa ridic ochii si sa privesc. Acum trec cu acelasi sentiment prin Piata Victoriei. Si cu toate acestea caut motive sa cred ca inca e de mers inainte cu gandul ca va fi mai bine. E greu, foarte greu.
Am fost in weekend intr-o iesire in natura. Din nou, natura salbatica, fara drum pavat, am reusit sa car un rucsac greu niste zeci de metri, de unde lasasem masina si pana la malul Dunarii. La un moment dat, am dat peste un morman de gunoaie lasate de niste turisti certati cu bunul simt. Erau deja in putrefactie anumite chestii, in fine, natura muncea sa acopere mizeria lasata de vanitate si de lene. Ideea e ca am continuat sa merg stiind ca undeva natura curata si frumoasa invinge. Si asa am vazut un Rasarit de Soare aproape desprins dintr-o feerie. Majusculele nu sunt folosite aiurea, asa isi merita cuvintele. Daca imi arata cineva pozele as fi spus ca ce buna este editarea sau aparatul. Dar pozele mele au fost facute cu telefonul. Poza in care apar eu este facuta de copilul meu. Pe malul celalalt se vedea cum un fel de iedera salbatica acoperise copacii de pe langa mal si crea o dantelarie incredibila. Nu am avut cu ce sa pozez sa va arat, distanta era totusi cam mare pentru telefon. Niste pesti se zbenguiau pur si simplu vizibil. Chiar am uitat de telefon si asa nu am cum sa va arat pozele.
Happy Monday, emotiile de astazi
Senzatia sau emotia cu care incep aceasta saptamana este ca o zi fericita incepe daca esti hotarat sa vezi fericirea undeva si sa o accepti in orice forma. Binienteles ca este foarte greu, dar nu imposibil. Intotdeauna undeva exista un morman de gunoaie lasate intr-o padure perfecta. In cazul padurii, ea prin putrefactie si prin malul adus de apa reuseste sa anihileze lucrurile negative, fara sa le nege, ele sunt inca acolo, dar neutralizate si oarecum integrate intr-un circuit al normalitatii. Avem multe de invatat chiar de la un vierme, de la un peste, de la niste bacterii care distrug mizeria lasata in urma de fiinte orbite de vanitate si trufie. Totul e sa vrem.
