Happy Monday sau Lunea fericita e deja o tematica binecunoscuta aici, pe blog. Poate ca unora titlul le suna ca si un articol glazurat ce urmeaza sa le coloreze ziua de vineri mai bine decat un platou cu macarons gata de pozat pentru Instagram. Dar nu asta e intentia, va asigur.
Am urmarit recent un film pe Netflix, Curtezana, si vi-l recomand. Vi-l recomand daca vreti sa vedeti o poveste realista, cu ceva cinism si melodramatism. O curtezana ramasa doar bogata si destul de frumoasa pentru ca a stiut sa aiba grija de ea, dar singura. Sfarseste cam trist, traindu-si probabil prima si ultima poveste de dragoste. Desi meseria ei fusese dragostea si se dresase zeci de ani sa nu isi cedeze sufletul, ajunge sa o faca pe finalul vietii. Desi silueta ei atrage inca priviri si chiar poate clienti, atunci cand se priveste in oglinda stie ca undeva totul s-a incheiat si ca pentru orice ai facut pe lumea asta platesti intr-o zi.
Si culmea, ca uitandu-ma la film ma gandeam ,,Hm, pana si Michelle Pfeiffer imbatraneste”, – ea fiind actrita ce joaca rolul curtezanei . Desi in varsta, frumusetea se pastreaza la nivelul gesturilor, a alurii, a felului de a vorbi si de a raspunde la orice intrebare mai mult sau mai putin binevenita. Curtezana trecuta si de a doua tinerete, reusea sa capteze atentia barbatilor din jur, nu neaparat printr-o aparitie teatrala, ci printr-o eleganta si o subtilitate ce lasa loc unei promiscuitati cautate de spiritul masculin, Stie sa priveasca, stie sa taca cand e cazul, sa vorbeasca cu o moderatie anume a vocii. Cam asta tine de seductie.
Cu frumusetea te nasti sau nu, o poti cultiva, te poti autoeduca. Cred ca daca ai capacitatea sa te observi si sa intelegi ce te poate face frumos, in primul rand in ochii tai, reusesti sa fii un suflet frumos cu un chip frumos.
Gandul de azi: frumusetea nu are parametri in cifre, asa ca nu ii inventa nici tu. Nu o sa iti dea nimeni premiul Nobel pentru ca ai fost capabil sa setezi numeric frumusetea.
