Happy Monday sau lunea fericita. Greu sa ma adun un pic astazi, sa ma adun ca sa fiu concisa pentru acest articol. Dar e un semn bun si este exact ce cere natura in acest moment. Adica ploaia asta si frigul asta ce ma duc mai mult cu gandul la un sfarsit de toamna rece sunt taman bune ca sa imi redefinesc ritmul de viata. Sau sa imi dau un semn de reamintire.

Printre picaturile de ploaie foarte reci din sfarsitul de saptamana, am prins niste momente cu trotineta sau cu plimbare multa pe jos. Mi-as fi dorit sa ies mai mult, dar aveam groaza de spatiile inchise unde poti merge pe vreme de ploaie. Intr-un oras mare precum Bucurestiul  muzeele sunt insuficiente. Asta a fost concluzia fiului meu dupa ce am facut iruna un inventar si am bifat ce am mai putea vedea. Locurile de joaca nu mai devin placute cand sunt aglomerate pentru ca te lovesti la propriu de copii sau te confrunti cu orgolii de parenting, daca esti parinte. Ca si mama chiar nu suport sa vad copii cum isi intind mucozitatile nazale de pe tricoul frumos calcat, Tommy Hilfiger sau Adidas – semn de demarcatie sociala lasata de parinte – , pe diversele jucarii din orice loc de joaca.

Mereu cred ca parintii strica de multa ori pornirea naturala a copilului spre bine. In locul efortului de a-i cumpara haine pe care el oricum la 4-7 ani nu are capacitatea de a le evalua valoarea din zona de fashion, mai bine parintii ar face un efort sa ii invete, chiar si prin propriul exemplu, ca atunci cand iti curge nasul se foloseste servetel de hartie, se arunca la cos si apoi, din cand in cand, te mai poti spala pe maini.

Cum la fel, ar fi minunat ca parintii sa ii invete, tot prin propriul exemplu, ca dusul zilnic nu este o optiune. Spun asta pentru ca priveam cu jind la un pustiulica de maxim 6 ani, imbracat tot in Gap si cu niste Converse in picioare care m-au facut pe mine invidioasa, cum se scarpina de zor intr-un loc in partea dorsala unde mama sau tata ar fi trebuit sa ii spuna ca se poate spala inca o data in plus pe zi. Pana la urma, al meu fiu a venit spre mine cu o concluzie comica, dar reala,  eu o s-o traduc in limbaj de adulti. Probabil ca in familia cu pricina nu gasisera nici hartie igienica sau servetele umede Gap si au cedat. Tatal isi privea copilul, fireste cu un iPhone si mai si decat hainele celui mic in mana, iar dupa ce copilul s-a tot scarpinat, de il remarcasera si alti copii din parc, reactia lui a fost magistrala : ,,Vrei sa iti dau telefonul sa stai pe banca sa te joci”. Replica copilului a fost clar pozitiva, acum se freca cu fundul de banca. Am mai stat 1 minut acolo si am preferat si eu si al meu pusti sa facem inca o tura de bicicleta si trotineta. Adica sa evitam un spectacol deja oripilant. Sper ca totusi acel tata, evident potent financiar, a pus iPhone-l jos, a dus copilul acasa, i-a dat explozia de fashion jos de pe el si l-a bagat in dus cu adevarata iubire parinteasca.

Gandul de azi: asculta-ti vocea reala de copil din tine macar o data pe saptamana. Valoreaza mai mult decat training-uri scumpe, life coach, cumparaturi in locuri simandicoase si multe alte lucruri pe care ca si adult le vezi semne de civilizatie si evolutie umana.

 

Sursa poza: Marks & Spencer

Written by Ana Maria Tatucu