Am ajuns si la Happy Monday cu numarul 40. Cifra asta de care va spun cu mare deschidere ca m-am temut de mi-au clantanit dintii la propriu. Si da, azi vorbim de frica de imbatranire si ce fac eu cu ea. Sa fie si luni si sa iti fie si frica de imbatranire nu e taman in linia ideii de lunea fericita. Sau vreti acum sa ne prindem de maini pe niste norisori roz si sa spunem vai ce bine e ca ne apropiem de menopauza? Sau andropauza, domnilor, nu radeti, ca asta va asteapta si pe voi.
Hai sa vedem insa partea de fericire din treaba asta.
Devenim mai intelepti. Da, macar cu gasitul pozitiei ideale pe canapea.
Avem mai multa rabdare. Acum serios, nu am alergat toata viata?
Copiii, daca ii avem, sunt deja marisori. Macar nu mai avem de pus scutece, facut biberon la 3 dimineata.
Nu ne mai aruncam in competitii fara sens. Competitia reala incepe acum de fapt. Adica competitia cu propriul corp, cu propriile dezactivari, sa spun asa. Incepi parca sa mergi mai incet sau daca mergi prea repede, obosesti sau vezi altfel lucrurile. E tare greu de acceptat mersul incet, eu asta am simtit, insa din momentul in care am vazut ca se poate merge si incet, am facut multe descoperiri frumoase. Am vazut mai bine pamantul pe care calc, in fine, suna a poezie urbana prafuita, dar cei care o sa simta asta, o sa realizeze ca e chiar interesant de placut.
Fiecare om imbatraneste diferit si cred ca abia la varsta maturitatii se vede tare bine esenta umana a fiecaruia dintre noi. Pacalim multe lucruri pe lumea asta, intr-un sens bun, dar timpul nu il pacaleste nimeni si mai ales nu ne jucam cu trecerea lui.
Gandul de azi: mergi incet si simte mai mult.
