Incep ziua de luni, acest happy monday, cu ceva muzica mai veche. Nu stiu daca va place George Michael, Freedom, mie mi se pare o muzica tare buna de inceput ziua. Si nu doar asta, am un playlist lung si ramane in surdina uneori si cat lucrez. De asta nu as mai putea lucra intr-un open space. Nu imi place sa stau cu castile in urechi.
Desi sunt o persoana care functioneaza bine dimineata, a morning person, am si zile in care dimineata incepe mai greu. Pe langa muzica, recunosc ca las uneori sa mearga in spatele meu si filme dragute pe Netflix.
Ma uit si la filme dedicate celor mai tineri, dar si celor mai putin tineri. Ideea e peste tot cam aceeasi insa: toti incercam sa ne depasim locul din lantul trofic sau macar din cel al relatiilor. Nimeni nu lupta sa fie mai urat, mai plictisitor sau mai gras. Oamenii sunt cele mai competitive fiinte fara sa se ucida direct si violent intre ele. Am fi insa in stare sa ucidem pe cineva din cuvinte.
Suntem in 2019 si traim in aceleasi paradigme ca si in 1819 sau chiar mai inainte. Femeia frumoasa e urmarita de barbatul bogat, amenintata de cel violent si in final se marita cu cel bogat care se dovedeste a fi si mai violent si impotent. Femeia mai urata se dedica manastirii – asta acum sute sau zeci de ani, dar in prezent se dedica carierei, cam acelasi lucru cu manastirea. Apoi ghinionista se marita de nevoie, face un credit pentru niste silicoane, speram sa isi depaseasca nivelul din lantul trofic, si eventual devine amanta unuia violent, dar frumos, pe care evident il mai sponsorizeaza usor din cand in cand. Femeia spera ca jucand rolul inaccesibilei si inteligentei sa atraga mai mult, dar se va trezi singura pentru ca barbatul are un mecanism mult mai simplu. Ii invidiez oarecum. Barbatii sunt oarecum sensibili in perioada pubertatii cat inca nu sunt prea familari cu sexul, apoi lucrurile sunt cam cum le stim. Barbatii urmaresc femeile, femeile barfesc pe alte femei, cele frumoase se simt mai amenintate decat cele mai urate, iar barbatii asteapta sa scoata ceva din asta. Barbatii se plictisesc mai repede si fie se apuca de baut, de jocuri sau de alte femei.
Sunt aceleasi arhetipuri de mii de ani si oricum le ambalam tot acolo suntem. De aici, mult material pentru cinematografia si motive pentru noi sa ne uitam si sa spunem ,,ei, asa e in filme”. Oare?
Concluzia de azi: viata bate filmul? Nu, doar ca ea ii este sursa si uite asa viata rade de film ca de o replica prea impopotonata si cu o coloana sonora mereu idioata. Pe bune, cine aude muzica cand se saruta cu cineva?
