Nu, nu e o luni fericita.
Desi aici e un blog de frumusete si mereu am promis ca a mea comunitate va primi din partea mea mereu o atmosfera frumoasa, review-uri la creme si la parfumuri, astazi nu imi pot opri din minte un film ce pare de groaza: paduri defrisate, animale chinuite.
Ieri am urmarit ca si voi o stire despre acel urs lovit. Acum cateva zile a fost stirea cu paznicul padurii omorat crud de niste idioti care fura lemn din padure, adica defriseaza pur si simplu. Partea asta cu defrisarea am urmarit-o de vreun an si am vazut cu ochii mei, plimbandu-ma prin tara asta, ca nu e o gluma deloc.
Inca de anul trecut de cand ma tot invart prin zona Dunarii din jud. Giurgiu am ramas socata sa vad cata mizerie se arunca in Dunare. V-am mai aratat si voua in vloguri facute acolo. De multe ori ma duc sa mai fac cate o poza frumoasa, dar stau intai un sfert de ora sa debarasez locul de doze de bere, PET-uri si mizerii diverse din plastic.
Cel mai trist mi se pare ca eu una nu stiu cum sa gestionez si cum sa reactionez util la asta in loc sa ma lamentez in acest articol sau in alte postari. Si nu avem educatie pe tema asta pentru ca nu m-am gandit niciodata ca se va pune problema sa se ajunga la asta. Bun, sa faci un ONG, sa iesi in strada, sa bati la usi unde mereu vei fi primit ca un cersetor si sa iti fie apoi teama sa iesi a doua zi pe strada, cam asta ar fi solutiile pentru moment. Pratic sa ai capacitatea sa te sacrifici sperand ca se va intampla ceva.
Gandul de azi: astept sa imi vina un gand mai bun, mai ales sa pot gasi eu o forma prin care sa simt ca fac ceva ca lucrurile acestea sa nu mai apara.
