Cu putine zile inainte de Craciun, incercam sa repet in minte de cate ori am trecut prin aceasta saptamana de dinainte si cum s-a schimbat in fiecare an.
Acum peste 30 de ani, inca il asteptam pe Mos Craciun. Incercam sa imi ascut auzul ca sa il aud cand aduce cadourile. Nu as fi vrut decat sa il vad, sa imi confirm in mintea mea de copil ca minunile de acest gen exista. Aveam mereu senzatia ca ii simt mirosul de zapada si catifea rosie in camera unde era bradul. Incercam sa imi imaginez pe unde a calcat, ce cadou a lasat intai. Era Mos Gerila atunci, dar nu conta, era singura fiinta ce parea a nu avea nici un criteriu stupid in a fi generos si zambitor.
Cam acum 30 de ani, am inteles ca Mos Craciun este o himera. Dar ca este o poveste frumoasa. Un pic incurcata, mi-am dat seama ca nimic din ce faceam inainte nu avea legatura cu venirea lui. Si daca as fi luat doar 10 si daca jucariile mi-ar fi fost mereu in ordine, parintii urmau sa imi aduca aceleasi lucruri. Am tinut insa secretul pentru mine o perioada, in familie inca aveam inocenti mai mici care inca credeau in Mos.
In adolescenta nu asteptam cu mare placere Mos Craciun. Stiam ca nu prea are cu ce sa ma mai surprinda, imi planificam oarecum cadourile cu mama. Totodata, incepusem sa inteleg care sunt prioritatile. Asteptam insa zilele de vacanta si cozonacii bunicii. Linistea din casa bunicilor si bucataria mirosind intens a vanilie este una dintre cele mai frumoase amintiri legate de Craciun, dar si de copilarie.
Acum 20 de ani, Craciunul imi aducea bucuria de a face si eu primele cadouri din proprii mei bani. Ma bucuram sa pot face asta si sa fiu un fel de Mos Craciun ocazional.
Primul Craciun in care am crezut cu adevarat in Mos Craciun si in miracolul acestei sarbatori a fost acum mai putin de 10 ani. Au urmat apoi sarbatori de Craciun cand Mosul era discutat si chiar analizat. A trebuit sa povestesc atat de des despre el, ca incep sa cred ca pe undeva chiar exista. Copilul meu pune uneori niste intrebari despre Mos la care folosesc imaginatia la maxim ca sa ii pot raspunde credibil. Pai de ce nu putem sa ii dam un telefon sau sa vorbim pe Facebook cu el?
Mos Craciun ne confirma in fiecare an ca maturitatea nu ne-a adus nimic viabil daca nu incercam sa urcam la nivelul la care copiii vad cu adevarat aceasta Sarbatoare. Oricate jocuri Lego sau masinute super telecomandate ar fi sub brad, nimic nu ar fi mai frumos pentru ei decat o zapada frumoasa si o liniste reala pe care sa o perceapa in lumea adultilor. As vrea sa spun ca tensiunea ce se resimte in lumea asta in ultimii ani trece pe langa noi si se topeste ca o zapada. As vrea sa spun, insa momentan nu am cum. Urcati-va putin la mintea copiilor ca sa stati de vorba cu Mos Craciun si chiar va veni cu adevarat.
Este poate un articol ce nu intra in continutul clasic al acestui blog, insa sper sa va aduca un moment placut si un zambet. Si ca sa nu inchei totusi fara ceva legat de universul frumusetii, mi-ar placea sa imi spuneti cu ce parfum sau aroma se asociaza in mintea voastra Craciunul.
