Stiu ca un jurnal se tine in privat, insa pentru ca cei ce mai citim bloguri suntem asa putini, putem sa consideram ca avem o intimitate ciudata si ca ne permitem sa impartasim pagini de jurnal intre noi.
Nu, nu trebuie sa jucam o pagina a ipocriziei, suntem in era ,,swipe” si ,,tap tap” pe telefon. Cei ce citim bloguri am ramas putini. Iar pe zona de blogosfera feminina si non-comerciala cred ca suntem asa putini bloggeri, inca ne-am putea aseza la o singura masa intr-o ceainarie sa ne conversam.
Si as vrea sa ii multumesc Nicoletei pentru poze, ca daca nu le aveam, mai amanam acest articol. Cam asa patesc, imi vine ideea de articol, dar nu am poze. Si tin mereu sa am poze cu mine, poze facute de mine, ceva ce e legat de mine. Pentru ca blogul acesta este despre mine. Cand sunt in pana majora, apelez la bazele de date de poze gratuite, dar nu prea imi place.
Mi-au placut tare mult zilele innorate si friguroase care au fost la inceput de martie. Eu am o afinitate mare cu vremea rece, cu ceata. Nu stiu ce o fi in bagajul meu genetic, desi banuiesc, insa sunt mai in largul meu cand aerul de afara e pe la 7-8 grade. Vreau sa mai prind odata sa vad Marea Neagra pana incep caldurile ce sar de 20 de grade si sper sa o fac curand.
In jurnal se scriu si bune si rele. Intr-un jurnal de primavara oarecum ar trebui sa vorbesc de inceputuri. De prospetime. De primele flori. In cazul meu e un fel de toamna. E o perioada cand culeg roade pe plan personal, ca om. V-am mai scris si o sa o mai spun ca evolutia mi-a iesit din felul de a gandi de niste ani. Nu cred in evolutie. Cred in prezent. Si cand incep sa traiesc ACUM si AICI e prea bine sa mai vreau altceva. Da, astea sunt roadele, nimic material, nimic in cifre cum ar suna o culegere de roade. Marele meu rod e sa ma detasez. Lucru pe care l-am dorit mereu.
M-am amuzat ca anul acesta de mai multe ori am avut senzatia ca sunt tot in 2023. Si de cateva ori atunci cand pregateam ceva legat de munca unde trebuia sa trec data intr-un document, ma mai uitam inca o data in josul calculatorului sa ma asigur ca e 2024.
Evident, inca angoasele raman. Am fost dintotdeauna o fiinta anxioasa. Dar abia acum am inteles ca sensibilitatea crescuta, faptul ca am mirosul mai dezvoltat, de exemplu, imi creeaza mereu o stare de a fi in garda sau in a astepta ceva. Si sensibilitatea asta la nivel senzorial ma ajuta mult si cu ingrijirea pielii sau cu alimentatia. Am nasul un fin detector cam de orice. Iar atunci cand aplic o crema pe fata, stiu sigur daca imi face bine sau nu prin senzatia simtita acolo la nivelul pielii.
Sa mai spun despre parfumuri? Stiu de la prima pulverizare daca e un parfum pe care il voi mai purta sau nu.
Cred ca de asta inca imi place sa citesc cartile pe hartie. Nu ma tenteaza deloc un Kindle sau vreun alt gadget de citit. Cand deschid cartea, cand simt mirosul hartiei, cand fiecare pagina imi trece printre degete, toate acestea sunt momente pe care le caut. De ce sa fac doar swipe?
Si cred ca si in materie de machiaj am redus mult aplicarea fardurilor pentru ca foarte greu gasesc texturi care sa ma incante 100%. Plus ca nu imi mai place sa imi simt pielea fetei acoperita cu diverse culori ce imi sunt straine. Am momente cand imi place sa port putin DD cream, o pudra, un gloss, un rimel si cam atat.
Cum ai inceput primavara?
Poze facute cu telefonul de Nicoleta Stanciuca intr-unul din apartamentele de la Le Chateau, sala de evenimente din Bucuresti.
Rochie Sinsay
Pensula pudra Kajol
Pouch Guerlain
