Cred ca este primul articol de jurnal de vara din 2024. Am mai avut tentative de a face acest gen de articole si in alte anotimpuri. Dar au fost si articole de jurnal de vara si in alti ani.
Probabil ca devin repetitiva cu afirmatiile ca nu imi place vara si tot ce tine de vremea calda, insa cam asta e cadrul de desfasurare in care ma misc. Si am patit sa mi se spuna ca am aceasta aversiune de caldura pentru ca as fi nascuta toamna sau iarna. Nu, culmea, sunt nascuta chiar in mai, cand natura incepe sa se incalzeasca, sa infloreasca si cand se culeg si primele cirese.
Imi aduc aminte de schita Caldura mare a lui Caragiale, de ambiguitatea si absurdul dialogului imprimate de canicula. Un dialog ce parea fara sens si care agata doi interlocutori obositi de atata soare. Simt uneori ca nici eu nu as fi in stare sa fiu prea coerenta. Noroc cu o inventie pentru care sunt recunoscatoare, aerul conditionat, care imi permite sa fiu productiva.
Am iesit un pic pe la mijloc de iunie spre Busteni si Sinaia, dar si spre Manastirea Snagov. Am incercat sa ma gandesc si la plimbari prin Herastrau sau Kiseleff, insa la 32-33 de grade, chiar si umbra e doar o iluzie.
Am ales parfumuri mai aerisite, mai citrice, dar am ales si acele note dulci vanilate ce nu se incarca si cu note animalice. Am combinat Eau de Guerlain cu Adulther de la Maison Olfactif de multe ori in perioada asta si voi continua sa o fac.
Pe parte de ingrijirea tenului, am momente cand mi se pare ca orice as face, tenul nu se hidrateaza cum ar trebui. Cred ca revelatia acestui sezon vine din mixul de Beautyceutice. Imi place sa tot experimentez combinatii care sa imi aduca confort tenului.
Nu am prea mai reusit sa citesc. Am inceput biografia lui Christian Dior, nu e o lectura atat de fluida si placuta. El ca scriitor e cu siguranta mai stangace. Dar apreciez enorm ca a avut ideea de a lasa aceasta carte care ne bucura pe toti cei ce vrem sa stim si lucruri dincolo de hainele si accesoriile cu logo Dior. Sau mai nou, acele papornite marcate Dior care ma amuza. Au invadat tot peisajul pitiponcistic, evident multe sunt false, dar sunt purtate ca niste stindarde de snobism. Sunt foarte curioasa ce ar fi spus Christian Dior de aceste alunecari stilistice ce ii poarta numele.
Vara in Bucuresti e mai densa si mai greu de dus. Ca atare astept zilele sa plec un pic din orasul acesta care pare uneori ca fierbe.
Incerc in perioada asta cand stau mai mult in casa, sa ma si ,,ordonez” in ganduri si stari. Au fost zile foarte pline si grele in plan profesional, incarcate, le-am resimtit. Undeva acceptarea unei resetari de ritm este solutia. Varsta nu este doar un numar, o sa va mai spun asta. Lucrurile se simt si se duc altfel. Poate am mai multa rabdare, dar uneori fizic parca suport mai greu. Sunt si o persoana care asa am evoluat, doar pe munca proprie, facand uneori mai mult efort decat altii ca sa arat ca pot si nu a fost mereu o decizie buna.
Au fost momente cand m-am pierdut pe mine in acest iures crezand ca ma pot baza pe cei din jur la un impas. Dar pe masura ce avansez in varsta am o concluzie a mea, ca mai bine sa nu am nevoie de ajutor de la nimeni. Invidiez pe cei cu mult ajutor din toate partile, fie familie, prieteni, da, spun asta fara ezitare. Mi-as dori si eu de multe ori sa pot sa spun ,,lasa ca urmatoarele luni o las mai moale si o sa ma ajute X sau Y” sau ,,duc copilul in vacanta la bunici si stau macar o saptamana fara munca in plus”, vad lucruri de astea in jur si va spun direct ca invidiez aceste contexte.
E foarte usor sa incepi ceva cand ai o baza, e foarte greu sa incepi dintr-o prapastie.
Imi aduc aminte ce imi spunea candva o persoana cu multa experienta de viata ca rugaciunea pe care o facea zilnic era sa nu fie niciodata nevoie sa ceara ajutor de la cineva. La prima vedere suna bine, insa cum ar fi viata asta intre oameni daca niciodata nu ne-am ajuta cu ceva? Cred ca fiinta umana nu e facuta sa fie solitara, practic de asta de mii de ani noi traim in grupuri, comunitati de diverse dimensiuni.
