Pana si Balzac, marele romancier francez, a dat un rateu cu romanul La femme de 30 ans. Asa ca mi l-am luat ca si o rezerva si un pretext, in cazul in care nu o sa iasa acest articol asa cum imi doresc, sa pot spune ca pana si un geniu al scrisului a cedat in fata unui subiect frumos, complex si …dificil de pus in cuvinte: femeia la 30 de ani. Dar am promis Iulianei ca o sa scriu pe tema asta , ea chiar se mobilizeaza pentru momentul in care va implini 30 de ani si…. vreau sa fac parte si eu dintre cei care vor ramane acolo in arhiva ei…pe la 60 de ani o sa radem teribil de acest moment :)).
Balzac pana la urma a scos acest roman in tipar, si-a primit critici la greu si unii oameni de litere spun ca este cel mai nereusit roman al lui, dar a a creat un concept din care s-au hranit industrii intregi si diverse forme de arta…. pentru ca cine nu a profitat si nu profita -si in sensul frumos,dar si mai comercial – din ce inseamna femeia la 30 de ani. In facultate m-am strofocat sa citesc acest roman, nu mi-a placut, l-am abandonat dupa cateva zeci de pagini….il voi relua in curand. Toate industria cosmeticii, a medicinii si a modei exploateaza la maxim femeia de 30 de ani, ii zice ce creme sa foloseasca, ce pastile sa ia si cum sa se imbrace.
Am observat de multi ani ca atunci cand o femeie implineste 30 de ani doreste sa se afle chestia asta, doreste sa fie admirata pentru cum arata sau pentru ce a facut, sa fie compatimita pentru ce nu a reusit sa faca, sa fie considerata o adevarata doamna si toata lumea sa o priveasca cu un pic de invidie. Asa mi-am dorit si eu. Si cel mai mult mi-am dorit sa imi arat varsta. Si sa inteleaga toata lumea ca sunt si eu “doamna.. cutare”, de apelativul de domnisoara mi se acrise la propriu, ….eram insarcinata, la 34 de ani si inca erau persoane care mi se adresau cu “domnisoara”, ma si pufnea rasul, pana si un medic tot asa mi s-a adresat dupa un consult “Domnisoara, sarcina decurge perfect” :))).
La 28 de ani eram complet convinsa ca am atins maximum de orice si imi stabilisem un destin de carierista, sa fiu dedicata profesiei pana la sacrificiu. Eram asa de covinsa ca le stiu pe toate si nimic nu imi mai poate abate traiectoria.
La 30 de ani si un pic, intr-un context fizic si psihic atipic, la vreo 10.000 de metri deasupra unui ocean, eu m-am renascut.Nu stiu daca am ajuns mai aproape de Dumnezeu, insa Dumnezeu m-a trimis cu siguranta intr-o calatorie din care am invatat multe. Si am aflat ce era practic atat de simplu: iubirea este TOT in aceasta viata, indiferent de varsta, conditie sociala, rasa, sex etc. Tot cam in acea perioada am cunoscut niste oameni care mi-au marcat aceasta renastere si….in 2010, la 34 de ani asteptam un bebe si incepeam un blog www.anamariatatucu.com care la inceput se numea Ladybook :). Mai sunt detalii superbe din acea perioada, insa prea “ale mele” ca sa vi le spun. Si asta va si sugerez…ce este al vostru si al vostru, mai ales ce e foarte bun si minunat, tineti pentru voi.
Fiecare femeie are povestea ei si are renasterea ei, care se poate intampla la 20 de ani, la 30 de ani, la 40 de ani….ba chiar si la 80 de ani. Renasterea e automat conditionata de descoperirea Iubirii, intai Iubirea de sine si apoi indreptata catre altceva, dar neaparat asa cum poate fi ea completa si desavarsita pentru cineva. Poti descoperi asta in orice si din orice. Insa e extraordinar momentul in sine, eu consider ca din acel moment am avut cateva chestii care practic s-au resetat, am luat-o de la zero, poate chiar niste riduri s-au dat inapoi ….trasaturile mele au devenit mai frumoase, au fost primele momente cand si in oglinda uitandu-ma eu m-am vazut pentru prima data frumoasa cu adevarat.Asta nu inseamna ca ma vad frumoasa in fiecare zi….
Starea asta noua si frumoasa a insemnat si momente de furie si dezamagire, de suferinta, pentru ca nu toti cei din jurul meu au primit cu bine noua mea “forma”, dar….in timp le accepti si poti scapa de suparari inutile. Sunt lucruri peste care incerc sa trec si azi….dar sunt lucruri care vin din exterior, nu din mine, ceea ce e minunat.
Imi dau seama ca felul in care scriu acest articol e complet atipic cu tema acestui blog, frumusete, cosmetice, …dar, oameni buni, cum sa scriu altfel despre mine la 30 de ani si dupa? 🙂
Bucuria cea mai mare e ca stiu ca o pot lua oricand de la zero pe orice zona a vietii, cu conditia sa am mereu aceasta Iubire vie in mine. Si pentru asta eu ma bucur mult ca au trecut 6 ani de la acea tranformare in jurul varstei de 30 de ani si eu inca simt la fel, in fiecare zi pot sa ma reinventez din nou. Nu inseamna ca fac schimbari in jurul meu, oamenii pe care ii iubesc sunt aceiasi ( ii numar pe degete) si asa vor ramane mereu, insa pot da un Refresh mie insami in fiecare zi.
Cand am vazut-o pe Oana Pellea saptamana trecuta la Digital Divas toata starea asta a mea simt ca s-a mai amplificat pe o zona si anume pe arta. Mi-am dorit sa fiu legata de zona artei in orice fel, numai ca am traversat ani buni in care am bagat pasiunea asta la sertar si s-a pus praful pe ea….acum tocmai ce scutur praful si incep sa ma dezmeticesc. Am o rusine fata de sufletul meu, nu l-am mai dus la un teatru sau la un concert de muzica clasica de muuulti ani…dar am atatia ani inainte sa repar tot. E si vina Internetului, ca sa gasesc un tap ispasitor, ca acum pe youtube pot vedea cam tot ce imi doresc, caut acolo si gasesc bucati din piese de teatru, din concerte superbe….si asta m-a facut sa fiu comoda.
Daca e sa trag o concluzie si sa zic si eu ce e femeia la 30 de ani…cred ca patesc ca si Balzac, tot scriu si scriu si nu ajung la nici o concluzie. La 30 de ani esti asa cum vrei tu sa fii si e momentul cand vointa ta se manifesta maxim. Societatea te primeste in sfarsit altfel, cu ceva mai multa incredere, nu mai esti o pustoaica, dar te si judeca…. Te bucuri de linistea aia a omului care a vazut cam de toate si nu prea se mai poate speria de nimic. Dar te si inversunezi mai mult cand e ceva nedrept.
Ce e trist la varsta asta e ca observi ca tu ai 30 de ani…dar mama ta are 50 sau 60, bunicii , care mai sunt, au trecut de 70 de ani . In plus incep sa te streseze agentii de asigurari, bancile, ginecologul care te pune sa iti faci niste analize mai des, copiii vecinilor care iti spun “sarumana, doamna….” , colegii mai tineri iti spun deja ” tanti aia de la Marketing”. Dar, daca nu te cramponezi in chestiile astea, esti de fapt peste judecata asta generala si te simti foarte bine. Eu nu m-am cramponat, am punctat clar ca nu vreau sa fiu judecata dupa varsta atunci cand unii au pus asta pe tapet si uite ca merge.
La 30 de ani nu mai trebuie sa iti fie rusine deloc sa fii tu. in nici o circumstanta. Ai voie sa plangi, sa razi, sa nu vii machiata intr-o zi la birou, sa refuzi sa iti mai vezi o prietena care vesnic se plange de dietele care nu dau rezultate, ai voie sa te ridici si sa iesi dintr-o sedinta penibila, ai voie sa ii atragi atentia unui coleg ca daca se mai uita lung la tine ii poti da una peste ochi ca sa se trezeasca, ai voie sa plangi daca vezi o pisica lovita de o masina poti sa spui NU la orice…..pentru ca esti mai puternica, desi si mai slaba…..de fapt mai femeie…si asa vei fi…pana la 100 de ani , daca te tine Dumnezeu in viata. Nu mai ai insa voie sa minti. Si nu mai poti minti. Sentimentele ti se vad pe fata, in ochi, in felul cum mergi. Cei care ma cunosc stiu nici nu trebuie sa ma intrebe ceva ca sa isi dea seama ce o sa raspund.
Bun, hai sa va spun ce sa faceti pana la 30 de ani ca sa ne si amuzam un pic:
– sa va dati demisia macar o data 😀 si sa va bucurati maxim si vizibil de moment;
– sa va faceti parul ce culoare vreti voi si de cate ori doriti;
– sa mancati un meniu Big Mac :D, dar sa aveti in casa Triferment si Colebil.
– sa va machiati de seara de la 7 dimineata si sa va duceti asa la munca.
– sa purtati cea mai scurta fusta ever ca sa celebrati ca ati mai slabit 2 kilograme ( chiar si imaginare) si/sau ca aveti un prieten nou;
– sa va luati permisul auto…neaparat.
– sa faceti o cheltuiala peste puterile voastre, chiar daca vreo 2-3 luni veti manca pufuleti, sa va luati un parfum superb sau o poseta memorabila sau sa mergeti la cel mai stilat restaurant din oras, cu cea mai buna prietena si sa comandati ce este mai scump din meniu….da, acum puteti da si check in pe Facebook sa vada lumea unde ati fost la cumparaturi sau la masa, deci e si mai bine :D.
– sa stiti macar o poveste pentru copii si cum se pune un scutec…chiar daca nu aveti copii si aveti senzatia ca nu va doriti vreunul.
– sa aveti grija de un animal sau de o floare pe termen lung, macar un an de zile;
– sa aveti macar o data parul lung.
Nu imi mai vin acum idei, dar va invit sa adaugati si voi.
Astazi am 36 de ani si ma dau rotunda vorbind despre 30 de ani.
Iuliana, la multi ani! si pentru toate doamnele care anul acesta schimba prefixul, oricare ar fi el, sa iubiti si sa fiti iubite!
Hai sa va vedem si poze, nu doar vorbe.
Poza cu mine la 30 de ani, deci din 2007, ca incurc mereu cifrele legate de varsta mea, am ales o poza reusita, eram machiata si foarte odihnita:
Poza cu mine de acum vreo 2-3 saptamani, coafata si pensata frumos de fetele de la salonul meu preferat si alergata in parc de baietelul meu imediat dupa iesirea de la salon, dar cam nemachiata….in fine…va zic un secret, cand aveti cearcane si faceti poza, uitati-va in sus asa un pic, ca se ridica si ele 😀 si neaparat sa va penseze cineva priceput, ca sa se intample acel efect optic de lifting.
