La 16 ani, candva, aveam lipite pe usa camerei unde dormeam si invatam cateva poze taiate din Marie Claire, Vogue, Elle France. Revistele astea ajunsesera oricum la mine cu mari probleme si erau un fel intruchipari de idealuri de neatins. De pe usa imi zambeau Emanuelle Beart, Helena Christensen si ma gandeam cum e sa te nasti asa. Cum e sa traiesti asteptand momentul acela in care sa te uiti in oglinda cu placere.
Nu mai stau sa va redau patimile adolescentei si ale tineretii timpurii, convulsiile complexelor fizice, ghionturile de intentie ale anturajului. De la 16 la 20 de ani sa fii uratel si cam retardat fizic este aproape identic cu o sinucidere sociala. Din spatele ramelor greoaie de ochelari si cu 3 elastice bagate in blugii turcesti ca sa nu cada de pe mine, traversam holul liceului sperand sa nu ma vada nimeni. Si ma gandeam cum e sa traversezi un catwalk cand toti ochii ard de admiratie si invidie.
Am avut insa pe langa retardul fizic, un mare avans intelectual si am prins repede ca nefiind prea dotata fizic, imi pot dezvolta creierul. O psihiatra mi-a zis ca daca o femeie nu e frumoasa, poate incerca sa fie nostima. Nu am sa uit nici ce a spus si nici cum a spus-o. Cum nu am sa uit nici contextul in care la 21 de ani discutam cu o psihiatra.
Ideea e ca la antrenatul intelectului se lucreaza la fel ca la sala. Tragi si mai cazi. Uneori te lovesti de neputinta de a fi pur si simplu mai prost decat credeai. De asta nu am inteles niciodata chimia organica sau fizica. De asta nu am reusit sa invat singura engleza la acelasi nivel la care am dus franceza cu atatea scoli si cursuri. Ca idee, a doua limba in scoala a fost mereu germana care nu m-a atras niciodata.
Am cautat modele in jur cum cauta toti tinerii. Cum ar fi sa fiu ca acea personalitate, ce as putea invata de la ea, de la el? Treptat mi-am dat seama ca nu pot fi genul fanatic dupa cineva. Nu-mi placea de nimeni din spatiul public in mod deosebit ca sa pot alege oarecum niste clisee de urmat. Totusi, in timp, am identificat cateva figuri din zona de reale vedete pe care le iau ca model de atitudine, de educatie si de stil cat ma duce mintea. O sa va las o lista amestecata de nume si exemple. Exemple care sunt dintr-o lume a showbiz-ului pe care o vedem, ni se serveste constant, o admiram, avem nevoie de ea, dar totodata exemple care ne arata ca avem ce selecta intr-o lume plina de fake.
Catherine Deneuve pe care o apreciez enorm pentru munca titanica precum actrita si pentru discretie. Imi place sa o ascult in interviuri. Pentru mine este cea mai frumoasa si completa fiinta de sex feminin pe care am vazut-o vreodata pe ecrane, pe pagini de revista.
Alain Delon despre care nu stiu ce as mai putea spune. Am citit de mai multe ori interviul major recent dat catre Paris Match si pur si simplu am plans la multe dintre afirmatiile lui. Un obsedat de perfectiune, un om care a ars tot in fata camerei si despre care mi-e teama sa aflu finalul. Ii savurez interviurile, are o inteligenta si un fel de a vorbi pe care intotdeauna l-am cautat la un barbat. Rarissim.
Maia Morgenstern, o actrita pe care am avut onoarea sa o vad de doua ori pe scena teatrelor din Romania. Marele ei pacat este ca s-a nascut in Romania. Si cu toate acestea, tot a ajuns sa joace in productii internationale premiate.
Tom Cruise, un actor pe care initial l-am admirat cum l-au admirat toate femeile din generatia mea care am vazut Top Gun de cate ori am putut. De apreciat pentru munca lui, am fost impresionata sa aflu ce eforturi a facut pentru a sustine multe cascadorii singur si reuseste si azi sa intoarca mai multe priviri decat actorii mai tineri.
Paulina Porizkova, fotomodel international, astazi 57 de ani si care arata in continuare foarte bine, insa in limitele varstei. Nu si-a facut operatii estetice, nu crede in asa ceva si la aceasta varsta face niste exercitii de pilates pentru care o admir maxim. Tot ea abordeaza subiecte foarte sensibile si directe pe care alte vedete nu au curaj sa le afirme.
Vincent Perez, un actor de exceptie, astazi si fotograf si sustinator de tot felul de proiecte menite sa ajute pe tinerii actori.
Intamplator sau nu, acesti oameni sunt frumosi si pe interior si pe exterior, cu tot cu fire albe, riduri, piele lasata, iar cand incep sa vorbeasca, uiti detaliile estetice.
Sigur mai sunt exemple, chiar ma gandeam ca am uitat de Isabelle Huppert sau Juliette Binoche.
Las poze cu ei cat mai recente, in plina maturitate sau chiar senectute, ca sa intelegeti mesajul. Ca da, chiar daca tineretea nu a fost stralucita, avem sansa sa imbatranim frumos.
