Parfumul ei i-a invadat narile, si-a adancit fruntea si mai mult in parul ei, apoi au plecat tinandu-se strans de mana. Mergeau repede, ca si cum ar fi avut ceva loc unde sa ajunga la ora fixa, ca si un cuplu vechi care merge de obicei undeva, in fine. Fiecare avea senzatia ca celalalt se va opri si il privea pe celalalt cu suspiciune. Au intrat in camera de hotel si si-au propus sa stea acolo 24 de ore. Si asa a fost. O iubire de 24 de ore, concentrata, cu tot ce poate insemna o iubire intre doi oameni. Au reusit sa se si certe in cele 24 de ore. Au adunat si furie, au descarcat-o, au adunat pasiune, au consumat-o. Au plans, au mancat, au dormit, au inteles ca viata in doi nu e tocmai ce a crezut fiecare. Uneori parfumul ei era prea mult, uneori el nu remarca parfumul ei. Dupa 24 de ore si-au spus la revedere, s-au despartit ca doi amici si viata a mers mai departe. Sau asa au crezut ei.
Ea a plecat prima. S-a aruncat intr-un taxi, a inchis ochii si si-a lasat capul pe spate, Mirosul de tutun insa o trezi brusc si ii aduse aminte de el. Nu fuma soferul, nu fuma nimeni, insa un iz de tutun iesea din panza groasa ce acoperea bancheta din spatele masinii pe care ea statea. Nu doar ca ii simtea mirosul, isi aminti cum el a aprins prima tigara, cu capul iesit pe geamul hotelului. Apoi cum el s-a intors in pat si cum parul lui inca mirosea a tutun, si mainile si…. Incerca parca sa isi stearga imaginile acestea din minte, insa mirosul era acolo, mai puternic si mai abuziv cu sentimentele ei. Inchise ochii din nou si lacrimile ii venira instant. Ultima lui tigara o fumase inainte sa se desparta.
El a plecat imediat dupa ea. Si-a cautat masina in parcare, a urcat, a demarat usor si a simtit cum se rupe incet si sigur de idila de o zi. O musca i se tot fataia prin masina. La un semafor a incercat sa o dea afara pe fereastra, a deschis geamul si un miros de vanilie i-a invadat masina. Trecea pe langa o cofetarie. Isi aminti cum ea ceruse o inghetata de vanilie. Pff, si mainile ei miroseau a vanilie. Hm, de ce gandea acum la ea iar? Mirosul acesta de vanilia staruia in mintea lui si il si enerva si ii si placea. Si parfumul ei avea ceva de vanilie, o vanilie parca invechita. Avea o sticla de Shalimar pe care si-o amintea si el, era singurul obiect de pe noptiera ei. Trebuia neaparat sa mai simta parfumul acela. Intra incurcat intr-o parfumerie, dupa ce a parcat in graba, si se fataia prin fata rafturilor pline de sticle de parfum. O vanzatoare draguta l-a masurat din cap pana in picioare si l-a intrebat daca doreste ceva anume sa incerce sau sa cumpere. A spus simplu, Shalimar, da, as vrea un flacon. Doamna l-a intrebat detalii pe care nu prea il lamureau, gen sa fie sticla mai mare, apa de toaleta sau apa de parfum, el a cerut sa vada sticlele. Si a ales, a ales sticla pe care o vazuse la ea. A cumparat parfumul, a iesit in graba, a ajuns in masina si…. ..Sunt nebun? ce fac acum? am zis ca nu vom mai deschide acest subiect.” A deschis cutia de parfum, l-a mirosit indelung. Nu putea pleca iar. Si totusi decizia fusese luata. Ii dadu un mesaj ei ,,Suna-ma cand poti.” Nici un raspuns. Ii dadu al doilea mesaj ,,Am cumparat Shalimar”. Mesajul ei a aparut scurt si sec ,,Prea tarziu”.
24 de ore de iubire, de pasiune, de parfum. Shalimar ar putea fi raspunsul? Shalimar este un parfum care in decurs de 24 de ore se va tot incalzi pe pielea ta si va mirosi din ce in ce mai patimas. Da, poate trebuie putin reaplicat, pentru ca 24 de ore inseamna mult, orice pasiune te istoveste. Traieste povestea ta cu Shalimar 24 de ore si spune-mi si mie cum a fost. Daca nu e prea tarziu.
