Intai sa explic termenul, paseist inseamna cineva atasat de trecut si care idealizeaza cumva trecutul. Ca sa o iau tehnic, nu sunt deloc fana a copilariei mele. Cand aud pe cineva ca spune ,,vai, ce as mai vrea sa fiu copil”, eu zic in sinea mea ,,Doamne fereste!”. Cel mult daca as putea selecta, fractiona niste lucruri din copilarie si sa le am si azi, dar atat.
De asemenea, perioada neagra de dinainte de 1989 nici nu vreau sa o vad intr-un film.
Toata placerea mea paseista incepe cand intru pe Calea Victoriei, cand o iau pe Academiei sau ma duc spre Centrul Vechi lasand cladirea Bancii Nationale in spate. Si poate nu intamplator si pe plan profesional, am inceput 2025 plimbandu-ma intre doi clienti ce imi sunt foarte dragi si care au puncte de lucru pe Calea Victoriei si pe Serban Voda. Despre Calea Victoriei, ce sa va mai spun, este locul pe care il ador din timpul facultatii. Inainte de anul 2000 mai aveai sansa sa vezi pe Calea Victoriei cate o doamna distinsa, eleganta in adevaratul sens al cuvantului, adica cu haine corect asortate, discrete, cu o coafura distinsa si machiaj cat sa sublinieze trasaturile naturale. Fara logo-uri la vedere, de fapt nici nu era cineva preocupat de asta.
Bucurestiul a fost numit Micul Paris si din ratiuni nu tocmai pozitive, insa si astazi turistii spun ca anumite zone din Bucuresti iti creeaza un deja-vu parizian. Pana la urma si Parisul este un amestec de putina mizerie umana, de tristete si de melancolie, dar si de arta, spirit boem.
Incep sa am angoasa de mall. Iar aici somatizarile uneori sunt teribile. Constructiile acelea hidoase evident isi au rolul si le inteleg. Gasesti intr-un singur loc zeci de magazine de unde sa cumperi tot ce vrei si tot ce ai nevoie. Dar e prea mult. E sufocant. Imi placeau plimbarile pe Calea Victoriei cand erau multe magazine, precum si pe Magheru. Incet, incet, se repopuleaza si Calea Victoriei.
Deja am cateva locuri unde chiar daca nu cumpar mereu, imi place sa intru. Plecand de la Piata Victoriei, ma pot opri la Meus Art, str. Frumoasa 51, o mica abatere de pe Calea Victoriei ca sa mai miros parfumuri. Ajung apoi la The Room Showroom, vis-a-vis de Casa Vernescu, la numarul 190. Urmeaza zona de muzee, prefer Muzeul de Arta, Colectii Europene. Vine apoi popas obligatoriu la Libraria Humanitas si la French Bakery. Iar de aici ma gandesc de doua ori daca ma mai opresc la Capsa, hai, macar o prajitura sau un Joffre, ca sa am energie sa ajung la Carturesti Carusel in Centrul Vechi sau sa ma opresc in librariile de langa cladirea Universitatii.
Si in tot timpul asta ma gandesc oare unde era exact doamna T din romanul Patul lui Procust, ce discutau scriitorii la Capsa si cum se infiripa o idila la o plimbare pe Calea Victoriei.
Cred ca totusi sunt o paseista. Insa iau din fiecare epoca ce e mai bun. Melancoliile unui Mic Paris combinate cu ceea ce este astazi confortul vietii.
Port un fascinator, creatie Michaela Bachmann, o parte din acest gen de accesorii puteti gasi online si aici.
