Paolo Terenzi se defineste a fi ,,naughty” si ,,Politically incorrect”. Este un suflet navalnic, ca un izvor aprig de munte, ce taie stanca cu blandete si seduce cu sclipirea lui. Paolo este calm, sensibil, dar pasionat pana la extremis de tot ce inseamna arta, artefact, produs mestesugit de om cu rabdare si migala. Paolo este printre putinii oameni care au ales sa isi lumineze casa cu lumanari, create de el insusi bineinteles, si care si-a luat timpul ca si aliat. Cred ca este primul creator pe care il aud ca spune ca lucrul facut de el are nevoie de timp sa se aseze si sa se desavarseasca. Paolo este nasul casei de parfumuri Tiziana Terenzi, este artist, muzician, navigator, creeaza parfumuri si lumanari parfumate.

Am avut bucuria ca la invitatia parfumeriei Obsentum sa particip la un workshop condus de insusi Paolo unde am facut lumanari si am vorbit despre parfumuri, arome si despre felul cum parfumul isi lasa amprenta in viata noastra.

L-am prins pe Paolo si la un interviu scurt, desi e greu sa vorbesti pe scurt cu el, si am plecat cu sufletul plin, cu optimism ca sunt oameni care vad dincolo de cifre, de planul mercantil al vietii si de cenusiul contemporan. Paolo este un poet avant la lettre, el este poet prin felul cum se misca, vorbeste, cum te priveste. Firav, insa cu maini puternice si agile care misca repede si usor ustensilele cu care fabrica lumanarile, cu mustata rasucita, Paolo te priveste mereu cu calm si va zambi incurajator. E un copil nebun, iesit din meandrele acestui secol, pare un pic atemporal si anacronic, insa este genul de creator pe care lumea asta ar trebui sa il impinga mereu mai in fata.

Paolo, nu te voi intreba de parfumuri. Stiu ca tu esti si poet si as vrea sa imi spui cum creezi si cand ai scris cel mai recent poem.

Paolo Terenzi: Pentru mine arta exprimarii inseamna sa iti comunici sentimentele, starea de spirit. Iar eu poate nu sunt asa corect cu treaba asta, sunt o persoana emotiva, sensibila si cand simt ca trebuie sa spun ceva, o spun. Si ma exprim in mai multe feluri,  Ma exprim prin lumanarile pe care le creez, prin parfumuri si de asemenea prin cuvinte. Si poemul e parte din toate astea. Si daca chiar vrei sa stii, ieri am scris o poezie.

Minunat, poti sa imi spui ceva din acest poem?

Paolo Terenzi: Nu este inca gata, dar iti pot spune ca este o adevarata poveste de iubire, iubirea dinte un tata si fiul sau. Tot ce inseamna iubire, adica sa stii ce sa ceri, sa fii direct, pretentios, tocmai ca sa ii oferi copilului maximum de iubire. Stii, asa este cand cresti o planta, un copil,, pentru ca asta mi se intampla mie acum, apropos, baiatul meu are 12 ani.  Si chiar inainte sa plec, am avut o mica discutie mai intensa.  A facut ceva la scoala care nu era la nivelul asteptarilor mele, dar nici ale lui, pentru ca e un copil talentat. Si era ceva legat de muzica. Si uite asa poemul meu este despre asta, despre iubirea care nu e mereu blanda, calma, nu doar mangaieri si sarutari. Iubirea inseamna de fapt sa fii direct si la obiect, sincer. Si uite asa pana la urma am stat si m-am intrebat daca am fost corect cand mi-am manifestat iubirea fata de copilul meu. Ne-am certat cam tare. El a plans, eu am suferit, dar in final am fost onest, iubirea noastra e la alt nivel. Dar ieri, desi eram aici in Romania, cu aceasta calatorie si cu proiecte, l-am sunat si i-am explicat. I-am explicat ce inseamna iubirea mea pentru el. Si a  fost un moment minunat intre doi barbati. Si uite asa s-a nascut poezia din asta si e despre sensul iubirii.

Ca si artist si parfumier, ai vreo temere?

Paolo Terenzi: Mie nu mi-e teama de nimic, asta chiar e o intrebare buna. Da ca om, imi e teama de lumea noastra de azi. Lumea de azi nu mai e asa buna pentru copiii nostri, pentru viitor, Modelel astea de business de a face mai mult si mai mult, ma sperie. Dar pe de alta parte, nu mi-e teama de ceea ce fac, nu am nici un regret. Si am pasiunea mea, e religia mea, eu stiu ce e bun si ce nu. Deci doar ca om imi este teama de ceea ce traim azi. Ca si parfumier, nu.

Cand iti dai seama ca un parfum este gata?

Paolo Terenzi: Eu nu am o viziune clara despre asta. Pentru mine sa fac un parfum este poate asa cum pentru tine e sa scrii un articol tu stii cand sa te opresti. Si apoi eu sunt artist, eu nu fac deodorante, fac parfumerie ca si arta. Parfumul meu e o poveste. Cand povestea e gata, e gata si parfumul. Si nu imi pasa daca e bun sau nu. De asta eu nu urmaresc nimic, moda, trenduri, nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza cifre si altele. Eu daca nu am povestea, eu nu fac parfumul. Trebuie sa asculti parfumul asa cum trebuie sa vezi muzica. Cand muzicienii canta, ii urmaresti, le simti tensiunea, stii cand melodia e gata, La fel si cu parfumul. Trebuie sa ii intelegi povestea ca sa intelegi parfumul in sine. Parfumul e gata pentru mine cand simt ca partea de creatie e gata. Explorez tot ce este emotie in spatele parfumului. Este ca o emotie lichida si eu asta incerc sa fac.

Am avut lacrimi in ochi cand Paolo mi-a povestit despre fiul lui. I-am inteles temerile legate de ziua de azi si de tot ce se intampla in lume. I-am mirosit parfumurile si am inteles si mai mult ca batalia cu emotiile, cu simturile ce vin si se contrazic fac ca meseria de parfumier sa fie dura, e o incercare a ta permanenta de a simti ceva si de a reda ceea ce simti. Stiti cu ce stare am ramas dupa ce am vorbit cu el? Un tata minunat, un om sensibil si foarte atent la ceea ce face, la fiecare lumanare, la fiecare om care il intreaba ceva despre indeletnicirea lui.

Paolo Terenzi mi-a placut mult ca om, ca si parfumier m-a uimit cu pasiunea lui. Daca aveti ocazia sa intrati in parfumeriile Obsentum, fie in Baneasa Shopping City, fie in aeroportul Henri Coanda, nu ezitati sa ii savurati parfumurile.

Written by Ana Maria Tatucu