Intrase in parfumerie putin sovaielnica si cu pas marunt. Isi stranse mai bine vesta la piept si stranse ochii, cautand din priviri ceva anume. Ma zgaiam si eu la parfumuri cum fac de fiecare data. Eram chiar in fata Guerlain-urilor si ma tot pufaiam cu o Aqua Allegoria si doamna ma intreba daca vad pe undeva Vol de Nuit. Am facut ochii mari si zic ca nu, ca la noi Vol de Nuit nu este, ca de fapt nu stiu sa fi vazut vreodata in Romania un Vol de Nuit pe un raft de parfumerie. Doamna sta putin pe ganduri si imi zice ,,Of, ai dreptate, dar dumneata de unde stii de asta?”. Eu, putin intimidata, dar si entuziasmata zic ,,Pai imi place foarte multe Guerlain, am mirosit Vol de Nuit, dar nu am decat o mostra.”.
Doamnei i se umplu un pic ochii de lacrimi si ofteaza. ,,Nu prea mai gasesc nici un parfum sa ma bucure, ori nu oi mai simti eu ca lumea. Cine stie si cu menopauza asta, m-am dereglat de tot”. Eu am ramas un pic incurcata, dupa care ii spun ,,Din noutati nu va place nimic? Sau poate din ce gasiti la Guerlain aici…” Intinde mana spre Shalimar si ofteaza , O, ce greu mai gaseam parfumul asta si cu ce sacrificii”. ,,E preferatul meu”, ii spun eu. Iar de aici, ne-am trezit ca am stat vreo ora. Am dezbatut despre Magie Noire, despre L’Air du Temps, despre Coco de la Chanel, despre Shalimar si Samsara, despre Tresor,despre Helena Rubinstein, despre pudra Caron si despre sapunurile Oana. Am plans am ras, am luat raionul de parfum de vreo 3 ori la sucit. Ne-am facut confesiuni anonime, pe care doar doua femei de generatii diferite si fara nici un filon de concurenta si-l pot face. Am povestit despre iubiti, despre barbati, despre rautatea femeilor, despre greseli de viata care trebuie facute ca sa fie intelese reversul lor.
Doamna, al carei nume chiar nu il stiu, a cumparat in final un Tresor de la Lancome, un dar pentru o nepoata. I-am recomandat sa incerce La Vie est Belle, parfum atat de iubit de noua generatie. Doamna l-a mirosit si mi-a zis ca ar prefera sa nu ramana nepoata ei cu amintirea ca bunica i-a cumparat un parfum ca asta, ci mai degraba un Tresor, parfum care are istorie si poveste. Plus ca doamna avea o tristete personala fata de Tresor, nu l-a putut purta pentru ca ii amintea de parfumul unei amante si desi, peste ani, a iertat si chiar a inteles existenta ei, ea una nu putea purta Tresor. ,, Stii, cand incerc sa port parfumul asta, imi aduc aminte de noptile cand plangeam cu fata in perna si nu mai pot. Ii spalam camasile si ele tot a Tresor miroseau, iar eu stiam cine e si stiam si de ce, el iubise altfel, eu il iubisem pe el pentru copii, dar era om bun, nu era vinovat ca nu ma putea iubi pe mine”. Tot ea mi-a zis asa frumos ca e tare greu sa nu poti iubi din plin, ca nu intelege de ce tinerii acum se plang de atatea lipsuri cand ei pot iubi cand vor si cum vor. Imi spunea, razand, ca pe vremea ei ramaneai gravida si dupa o telegrama, mai exact si daca primeai o telegrama de la un baiat te forta familia sa ramai cu el, sa nu te stie lumea ca vorbesti cu baieti multi, ca apoi cine te mai lua.
A plecat, m-a imbratisat si mi-a zis ca sa fac cumva sa imi iau Vol de Nuit si orice alt parfum vechi. Ca parfumurile de odinioara erau parfumuri care iti intrau in suflet.
Desi nu i-am retinut numele, nu am sa ii uit niciodata felul cum mi-a povestit despre parfumuri, despre emotiile ei si despre usurinta cu care poate inca vorbi de iubire, tradare si idile. Si nu am sa uit cum mirosea, putin a Magie Noire, ca imi spunea ca atunci cand se da cu el simte ca cineva o tine in brate cu dragoste. ca practic asta vrei de la un parfum. ,, Stii, imi zicea ea, e tare greu sa stii ca barbatul tau bun nu te iubeste, simti dupa cum te ia in brate. Asa e si cu parfumul, unele parfumuri parca te iau in brate, altele parca isi stau in gat…”.
sursa poza principala Vol de nuit: castor-hara. com
