Parfumul va fi subiectul central pe blog si pe canalele mele de Social Media in aceasta luna. Am ezitat de multa vreme sa trec in fata voastra toata incursiunea mea personala in zona de parfumuri. Nu pentru ca ar fi ceva mult prea personal, ci pentru ca parfumurile inseamna si o insumare de cunostinte ce ma depasesc. Parfumul, cu o istorie extrem de lunga si dand sens istoriei civilizatiei umane, a unit generatii, epoci si poate chiar persoane. Ganditi-va doar cate generatii de indragostiti au respirat impreuna aromele Shalimar sau L’Heure Bleue, la diferente de zeci si zeci de ani. Poate ca unele suflete s-au reunit chiar aduse de aceste parfumuri.
Daca in Franta exista mai multe Ecole du Parfum, Ecole Superieure du Parfum, puteti sustine si un master in parfumerie, in Romania nu ne laudam cu prea multa educatie academica pe aceasta tema. Franta a fost tara unde parfumeria moderna a crescut exponential, sustinuta de casele regale care au adorat parfumurile si care totodata i-au finantat pe parfumieri. Daca este insa sa ne ducem in istoria antica, inca din Neolitic sunt dovezi ca omul a inteles semnificatia parfumului, folosindu-l in ritualurile de vanatoare. Egiptenii au ridicat insa ideea de parfum la un nivel destul de avansat, incepand de la fumigatiile cu scop religios si pana la folosirea parfumurilor cu scop de a-si arata senzualitatea. Practic si numele “parfum” vine din latinescul “per fume” care ar insemna “prin fum”, termenul plecand de la fumigatiile care se faceau cu caracter religios. Multa vreme biserica crestina a interzis parfumul. Parfumul a fost considerat un obiect diavolesc si creat in special de vrajitoare cu scopuri malefice sau nesanatoase. Culmea, desi in Biblie si in alte scrieri religioase, multe ingrediente pretioase de parfum precum tamaia erau considerate a avea virtuti divine. Pana si Isus a primit din partea celor trei Magi si esente parfumate extrem de pretioase precum mirul sau tamaia.
Constientizarea efectului parfumurilor l-a facut sa fie interzis o buna vreme sau privit ca pe un element de frivolitate. Daca Occidentul privea cu ostilitate o buna perioada de vreme ceea ce inseamna parfumul, Orientul a avansat intens pe tehnica de producere a parfumurilor si totusi marii monarhi occidentali isi procurau cu mult fast parfumurile pretioase ce veneau din India sau de la Bagdad. Arabii sunt cei care transmit practic cunostintele de producere ale parfumurilor si catre cei ce aveau sa devina parfumierii renumiti din Europa. Pana si astazi, lumea araba este considerata ca o sursa inepuizala si misterioasa de arome pretioase si tulburatoare. Sa va pomenesc doar esenta de Oud care aliniaza parfumeria moderna la alte standarde.
Ceea ce numim astazi parfumerie frantuzeasca ca origine a parfumeriei moderne isi are epoca de aur abia prin 1920-1960. In 1889 Aime Guerlain creeaza primul parfum pornind de la elemente de sinteza, vanilina si cumarinul, renumitul Jicky, iar de aici se deschide sa zicem cutia Pandorei si a parfumeriei moderne. Jicky este si astazi un parfum purtat cu multa nonsalanta de marii iubitori de parfumerie si tine in continuare atentia creatorilor actuali.
Multi spun ca un parfum nu are reteta, poti lucra cativa ani la un parfum si sa nu fie cu succes, precum poti crea accidental un parfum care sa fie cu succes rasunator. Parfumierii nu sunt niste manufacturieri care combina niste lucruri dupa proceduri standard si stiu ce va iesi la final. Nimeni nu stie si nu intelege cum a fost creat Shalimar, ba chiar unii sustin ca a fost un accident de laborator.
Legatura dintre haine si parfum a fost setata din start si de maestrii gantieri care creau acele manusi deja parfumate, comandate pe masura si purtate de doamnele din perioada secolului al XVII-lea. La curtea Regelui Soare, Louis XIV, nu doar manusile erau parfumate, ci perucile si alte obiecte vestimentare, e drept cu scop de a acoperi o igiena insuficienta, intr-o perioada cand baia zilnica nu era deloc un obicei. Louis XIV a devenit alergic la parfumuri prin abuzul de parfumuri, le iubea la nebunie, le folosea in exces si pe el si pe curtezane si a ajuns sa nu le mai suporte.
Diferenta intre parfumurile de odinioara si cele de astazi vine din ingrediente si tehnici de obtinere. In nici un caz ca nu credeti ca parfumurile obtinute prin procedee de sinteza sunt inferioare celor provenite din ingrediente naturale. Arta parfumierului in laborator duce spre rezultate ce depasesc asteptarile si practic asta inseamna arta parfumului, chimie combinata cu putina magie, stiinta si pasiune in egala masura, talent nativ si cunostinte academice temeinice.
Invazia parfumurilor de astazi inseamna ca avem nevoie din ce in ce mai mult de parfumuri si totodata e bine sa fim din ce in ce mai selectivi. Sunt parfumurile “la moda”, sunt parfumurile cerute artificial de generatiile noi. Nu stiu daca astazi neaparat o fata de 15 ani trebuie sa poarte La Vie est Belle, La Petite Robe Noire sau Chance Eau Vivante ca sa se simta placuta si feminina, nu stiu daca neaparat trebuie sa fie un parfum adaptat unei varste. M-am simtit mereu ciudat ca imi placea Shalimar sau Poeme cand prietenele mele abuzau de Eau de Kenzo si Aqua di Gio. Dar asa am inteles ca parfumul nu are varsta, precum ceea ce simtim nu poate fi incadrat in jurul unei cifre cumulate in ani.
Si iata ca asa va invit usor intr-o lume frumoasa si nu neaparat simpla sau placuta. In luna august voi vorbi ceva mai mult despre parfumuri decat o fac de obicei, va voi spune si lucruri legate de istorie, si experiente personale si pareri. Totodata vor fi si niste surprize pentru voi si de data aceasta revin la stilul meu de concursuri prin care voi premia povesti, nu cifre.
Pana atunci va doresc sa va gasiti mereu un parfum care sa spuna impreuna cu voi ceva despre voi si doar atat cat doriti sa transmiteti.
