Parfumuri ieftine, cliseu de marketing



Parfumuri ieftine se pare ca este una dintre cele mai vehiculate sintagme si intre consumatorii de parfumuri si intre comerciantii de parfumuri. Cine vrea sa cumpere un parfum cauta neaparat sa gaseasca un parfum ieftin, dar bun si original. Comerciantii – si online si de tipul parfumeriilor deja cunoscute –  fac cat mai multa comunicare spunand ca parfumurile lor sunt si originale si ieftine. Eu personal urmaresc alta sintagma: promotii parfumuri.
Pe mine mesajul cu parfumuri ieftine ma oboseste din mai multe motive: parfumurile sunt ieftine by default, adica pretul lor adevarat – strict materialele folosite si costul ambalajului – este de obicei cam de 10-15 ori mai mic decat pretul pe care il gasim la raft in orice magazin si in anumite cazuri chiar mai mic. Oricum ajung sa coste mult mai putin decat o crema de fata sau fata de un alt produs mai elaborat. Dar nu cred ca atunci cand cumperi un parfum cumperi efectiv ceea ce este in sticluta sau cauti niste beneficii masurabile asa cum cauti la o crema sau la un mascara. Cand cumperi un parfum, cumperi o poveste care sta in spatele parfumului. Un parfum este o stare si asta nu poate fi masurata in ceva anume. Sunt parfumuri care au un pret foarte mare si care nu imi creeaza o stare pe care as vrea sa o am,  cum de altfel sunt parfumuri la preturi modeste si care imi marcheaza in minte nu o poveste, ci un foileton. Asadar parfumurile nu au cum sa fie ieftine prin definitie, pot fi parfumuri care inseamna ceva pentru tine si parfumuri care nu inseamna nimic. Oricum cam toate au pretul ala de fabrica cam la fel.

Cand eu ies la vanatoare de parfumuri, parfumuri pe care deja le stiu si stiu foarte clar ca mi le doresc, caut fireste sa gasesc cel mai avantajos pret, dar neaparat vreau ACEL parfum, nu altul. Caut promotiile, dar promotiile la parfumurile pe care le vreau. Nu ma deturneaza din drum faptul ca gasesc un alt parfum de cateva ori mai ieftin fata de ceea ce imi doresc. De asta nu am sa inteleg niciodata de ce atunci cand intru intr-o parfumerie si incerc ceva anume, vanzatoarea ma vede ca stau pe ganduri, ea vine imediat cu replica: “dar avem si parfumul X la doar 120 de lei, e in promotie si se mentine foarte bine!”. Nu pretul ma va determina sa cumpar sau nu un parfum.  Nu va imaginati ca stau pe o comoara si imi pot cumpara oricand orice parfum am pe lista mea de dorinte, care oricum este uriasa. Insa fiecare achizitie pe care o fac este gandita, fiecare parfum care intra in colectia mea are o poveste: povestea mea cu acel parfum si atat. Si fac asta de vreo 20 de ani, asa ca pot fi putin sarcastica cand cineva incepe sa ma agaseze ca mesajul ca are “parfumuri ieftine si originale” sau “parfumuri foarte persistente” si nu intelege de ce eu refuz asa chilipir. Nu ma tenta cu pretul si cu persistenta parfumului, mai degraba ma vei indeparta.

Daca acum cateva zile va povesteam putin despre colectia mea de parfumuri si incepusem cu parfumuri ale unor case celebre – Guerlain, Chanel, Yves Saint Laurent etc – astazi o sa va povestesc despre cateva parfumuri nu atat de celebre si cu nume modeste. Ba chiar unele dintre ele fara un statut clar, adica as putea sa le numesc parfum replica sau parfum “dupe”. Pretul lor de asemenea este sub pretul parfumurilor din zona de luxury si nu au atatea legende create in jurul lor. Asta totusi nu ma opreste sa imi placa.

Eu inca sunt in cautarea unui parfum de la Oriflame, Sea, care nu se mai produce de ani buni, il caut si pe eBay si tot nu il gasesc. Si mai este parfumul Pivoine de la Yves Rocher, un alt parfum pe care il tot caut si nu il mai gasesc. Ambele aveau preturi chiar modeste, insa semnificatia lor pentru mine este imensa. Sau ce sa mai spun cat mi-as dori sa regasesc undeva acele parfumuri care se gaseau acum vreo 30 de ani prin parfumeriile comuniste, parfumurile facute la Miraj.

Parfumurile mai “Cenusarese” din colectia mea sunt de la Oriflame, essence, Avon, Farmec, Lidl si Famous Luxury. Mai am si ceva ciudatenii, parfum gen “stilou” sau chestii care se vand la gramaj. Pe unele le-am cumparat si de curiozitate. Curiozitatea: acesta este alt motor care ma impinge sa fac anumite achizitii.

Parfumurile de la Oriflame mi-au placut dintotdeauna, in studentie erau singurele parfumuri decente pe care mi le permiteam si ce imi place la Oriflame este faptul ca si-a imbunatatit mereu colectia de parfumuri. Possess si VIP Night mi se par niste reusite in materie de arome. Iar Eclat este favoritul meu de cand s-a putut comanda in catalog si pana astazi. Oriflame pastreaza calitatea parfumurilor, am mirosit recent si Giordani sau Volare si sunt la fel de intense ca si acum multi ani cand le-am incercat prima oara. Si la Oriflame apreciez ca exista si cremele de corp parfumate ca si extensii de gama ale parfumurilor si sunt foarte concentrate.

De la Avon mi-a placut mereu Far Away. Mi-a placut si Pur Blanca, insa l-am recumparat anul trecut si din pacate ceva s-a intamplat cu acest parfum, nu prea mai miroase la fel. De la Avon imi mai place Sensuelle, insa nu il am in poza acum pentru ca… nu l-am mai gasit, am facut eu ceva cu el si nu il mai gasesc. Dar am scris despre acest parfum prin 20123. Parfumurile Avon nu prea mi-au mai placut in ultimii ani, nu stiu de ce, dar pe notele de baza mi se par toate extrem de asemanatoare, parca au o tenta de copy paste intre ele.

Mi-a placut mult ideea celor de la Farmec de a avea si parfumuri. Farmec si Gerovital sunt nume cu rezonanta si chiar meritau sa se aseze si pe sticluta unui parfum.

Parfumurile de la Lidl sunt deja vestite pentru ca sunt replici dupa parfumuri celebre. Cel pe care il am eu, Suddenly Madame Glamour miroase enervant de asemanator cu Chanel Coco Mademoiselle.

De curand am primit din partea celor de la Famous Luxury parfumul Desire. Un parfum care aduce cu La Vie est belle de la Lancome si oarecum si cu Flowerbomb de la Victor & Rolf. Are ceva din ambele, nu-mi dau seama. Ce ma enerveaza pe mine este persistenta acestui parfum. Daca ma dau cu el, clar nu ma mai pot da cu altceva in ziua aceea. Este un parfum egoist, nu suporta alte combinatii. Mie imi place sa mai combin parfumuri intre ele, insa cu Desire no chance. Parfumul acesta intra pentru mine in categorie experimente si ma face sa fiu si mai curioasa despre celelalte parfumuri de la acest producator. Am si ceva esantioane si urmeaza sa ma joc cu ele. Dar daca voi va doriti un parfum care sa reziste mult si bine, genul acesta de parfum va va ajuta mult. Nu se duce nici cu gel de dus. Nu e printre preferatele mele, dar e clar un parfum de tip SOS, daca as merge drumuri mai lungi cu mijloacele de transport in comun, clar l-as folosi ca sa nu simt ce este in jurul meu.

De la essence imi plac produsele de makeup si cand am descoperit ca au si parfumuri, trebuia sa vad cum sunt. Imi place ca varianta de parfum de poseta e tare micuta si simpatica. Parfumurile essence imi inspira vremea cand eram profa’ la un liceu din Bucuresti, fetele de liceu se parfumau uneori in pauze si cam asa mirosea in clasa.

Concluzia mea: cu parfumul ai o relatie personala, nu de bani. Este drept ca probabilitatea ca un parfum sa te inspire creste odata cu nivelul lui de calitate, insa calitatea nu se reflecta neaparat in valoarea lui ca bani. Alege parfumul care rezoneaza cu tine, atat. Si nu te simti prost daca pe sticla nu scrie vreun brand cu renume, parfumul in final se transforma in mirosul tau.

Clubul BeautyBarometer

A fi frumoasă nu ține doar de cosmetice, intră în Clubul BeautyBarometer ca să afli mai mult decât simple știri de beauty.

*Prin abonare confirmi că ai peste 16 ani și ai citit termenii și condițiile