Parfumurile arabesti sunt o obsesie mai recenta a pasionatilor de parfum. Multora le creeaza iluzia unor arome opulente si de lux, iluzia unui basm arab probabil cu vreun print extrem de bine mirositor.

Hai sa incep cu putina istorie, fac un rezumat la cam ce am gasit ca si resurse pe Internet, insa nu sa devin vreo savanta peste noapte. Va invit chiar sa cautati si voi informatii despre acest domeniu. Primul parfumier, ca sa zic asa, al lumii arabe a fost  Abu Yusuf Yaqub bin Ishaaq al Kindi, inca din secolul 9, si care se pare ca a descoperit si documentat procesul distilarii. Astfel el obtinea aromele de parfum. Acest personaj era un fel de om de stiinta al vremii, era si  filozof, matematician si chiar muzician. In acele vremuri, arabii traversau lumea, zonele de desert, transportand si comercializand multe condimente. Sa zicem ca din antichitate erau oarecum atasati de ideea de miros, parfum, aroma.Persanii au fost practic primii care au descoperit acest procedeu de distilare al uleiurilor parfumate din plante. Distilarea a fost procesul creat si perfectionat in lumea araba.

In lumea araba, parfumarea inseamna un ritual ce intra in cutumele religioase. Ei folosesc parfumuri si arome inainte de a se ruga. Femeile, precum si barbatii, isi parfumeaza si hainele dupa un anumit ritual. Parfumarea este ceva foarte serios si ajuta pe cel ce se parfumeaza sa intre in starea de a se ruga si de a medita, practic de a se conecta cu divinitatea.

In casa ei au obiceiul de a parfuma camerele cu Bukhoor, bucati de lemn impregnate cu diferite uleiuri mirositoare.  Este un obicei folosit de toti cei din lumea araba, indiferent ca sunt mai modesti sau mai avuti. Fiecare casa are rezerva ei de Bukhoor, la anumite ocazii se fac cadou cutii cu aceste bucatele de lemn frumos mirositoare.

Parfumurile au ajuns ca si obicei in lumea Occidentala prin Cruciade, in perioda anilor 1096-1291. Soldatii au adus cu ei aceste obiceiuri si acasa. Sosirea arabilor in Spania a fost o alta mijlocire ca parfumurile sa ajunga si in obiceiurile europeenilor si mai ales in curtea francezilor, despre care azi stim cu totii ca se considera genii ale parfumeriei. Si practic si sunt, insa plecand de pe o baza venita din Orient.

Ca sa concluzionez, lumea araba a fost sursa pentru multe industrii de lux, pentru mestesuguri deosebite, asta insa nu garanteaza ca orice poarta eticheta ,,arabesc” este neaparat de calitate.

Multe case de parfumuri renumite s-au inspirat din aromele arabe sau orientale. Doar ideea ca exista categoria parfumurilor orientale spune multe despre obsesia migrarii aromelor dinspre misteriosul Orient. Exista parfumieri europeeni care creeaza si pentru consumatorii arabi, mentionez doar colectia Les Absolus d’Orient creata de maestrul Thierry Wasser in special pentru consumatorii din Orientul Mijlociu, insa si pentru cei pasionati de aromele orientale in general. Roja Dove are de asemenea o colectie extrem de pretioasa de parfumuri dedicate complet consumatorilor din Orientul Mijlociu, arome cu oud extrem de bine prelucrat si pus in valoare. Si nu numai.

Marcile cunoscute si devenite populare in timp din seria acestor parfumuri sunt Armaf, Rasasi, Ajmal, Afnan, Lataffa, Swiss Arabian. Fireste lista poate continua, insa sunt parfumuri create in zona Orientului Mijlociu si dedicate tuturor, inclusiv europeenilor. Unele dintre aromele lor pot avea ceva intersectari cu arome cunoscute ale parfumurilor din zona Occidentala. Ele intra intr-o zona de main stream, oarecum mai accesibila. Gen le putem compara ca pret si performanta cu marcile occidentale Calvin Klein. Hugo Boss sau Nina Ricci.

The Spirit of Dubai Parfums este un brand de parfumuri  ce duce performanta si luxul acolo unde le este locul. Ei au se pare unele dintre cele mai pretioase parfumuri, precum si sticle cu totul deosebite. Dubbed SHUMUKH (in traducere “merita ceea ce este mai presus” ) este una dintre capodoperele acestui brand, se pare si cu sticla cea mai valoroasa din lume, acoperita cu pietre pretioase. In Romania distribuitorul pentru acest brand este Nichescent.

O alta categorie a parfumurilor numite arabesti o reprezinta attarurile, practic uleiuri parfumate extrem de concentrate. Si aici piata este oscilanta, iar cel ce cumpara chiar trebuie sa cunoasca domeniul si sursa ca sa fie sigur ca ceea ce cumpara isi merita atentia. Chiar nu cunosc acest domeniu, am avut ocazia sa miros cateva attaruri Sultan Pasha la intalnirea cu Dana Sandu, autoarea Nas de Nas, insa nu pot spune neaparat ca e o zona de interes pentru mine. Sunt intr-adevar arome cu adevarat altfel, prelucrate, le simti o doza de inteligenta olfactiva peste medie, diferite fata de tot ce am mirost in peste 20 de ani de pasiune de parfumri, dar nu as putea spune ca as si dori sa port asa ceva.

Bineinteles, atasate de faima acestui univers parfumat, s-au agatat o gramada de alte business-uri care incearca sa satisfaca dorinta de a avea arome orientale la preturi foarte mici sau chiar nu foarte mici. Kitsch-ul se dezvolta pe partea de sticle si de miros. Ca atare, in multe buticuri mai mult sau mai putin impopotonate veti gasi diverse arome naucitoare in sticle sclipicioase, cu capace pompoase, menite sa va fure atentia. Unele arome, aproape toxice, s-ar putea sa pacaleasca prin persistenta lor aproape obraznica, si sa te faca sa crezi ca au ceva cu ideea de parfum oriental in adevaratul sens al termenului. Sau si in anturajul vostru sau chiar al vedetelor actuale veti auzi ca exista ,,cineva” care are pe ,,cineva” in Dubai si aduce niste parfumuri formidabile. Pronuntarea Dubai aduce parca o garantare a calitatii, insa este doar putina iluzie facuta sa sune bine. Iar Dubai-ul nu este un fel de zona a luxului maxim si o garantare ca tot ce vine de acolo e super safe, din pacate si multe produse contrafacute tot de acolo vin.

Recomandarea mea, si nu numai a mea, chiar a renumitilor producatori de parfumuri din Orientul Mijlociu, este sa cumparati acest gen de parfumuri de la comercianti abilitati si sa verificati inainte informatiile, sa cereti detalii comerciantilor in cazul acestor marci mai putin cunoscute si care doar isi fac tam-tam, insa e zgomot fara fond. Una dintre intrebarile pe care eu le pun este de obicei, cine este nasul, parfumierul, iar apoi unde sunt produse. Cand raspunsul este evaziv si suna ca mai sus ,,cineva din Dubai care ia aromele de la Grasse si la combina la Tecuci” deja ies din zona misteriosului lux oriental. Stiu ca suna bine sa dai poate 100-200 de lei pe un parfum ce iti promite luxul maxim oriental, insa sa fim realisti.

Cam atat momentan, o mica introducere in lumea misterioaselor parfumuri arabesti.

 

Written by Ana Maria Tatucu