Cand am inceput acest articol, mi-am aplicat putin parfum Mademoiselle Guerlain din flacon abeille. Adica am aplicat asa cum se aplica candva, frumos, cu dopul de sticla, cateva tapotari dupa ureche. Am incercat si un nou parfum de la Nuxe cu arome de ceai, am pulverizat usor pe mana si am adulmecat parfumul linistitor.
Zilnic, iesind pe scara blocului, am senzatia unui alai de Dubai ce imi curma linistea cu aroma de Baccarat combinata cu niscaiva oud in sticluta sclipicioasa. Mergand la supermarket, oud-ul si orientalismul scofalcit lovesc din nou. Clonele de Baccarat si Sauvage impanzesc orasul. Toata lumea are un parfum tare. Si chiar e tare. Te lovesti de el.
Ce se intampla cu parfumurile
Prima mare problema de astazi sunt parfumurile ingrozitor de persistente si cu o proiectie ce se masoara deja de la 50 de cm in sus. Nimanui nu ii mai pasa cum miroase atat timp cat e persistent si are bataie lunga.
In ultimii ani singura intrebare care mi se pune constant atunci cand vorbesc de un parfum este daca e persistent. Sunt pusa sa aproximez in ore. Ma simt de parca masor virilitatea unui armasar. De fapt cred ca trecem printr-o mutatie de perceptie. Sexul nu mai e bun decat daca dureaza ,,toata noaptea”, iar parfumul nu e bun decat daca rezista minim 7 ore.
Doamne, mi-e frica de Johnny Depp sa nu iasa din reclama dioristica si sa nu ne violeze olfactiv pe toate. Sa ramanem marcate de Sauvage de nu ne-or spala nici toata apele lui Guerlain. Ridica-ti cracii in sus ca la Scandal a lui Jean Paul Gaultier si emite toate flatulentele olfactive imbacsite de atatea molecule ce imi imita ambra, oud-ul si ce o mai fi.
Consumatorul vrea dulce si persistent. Vrea ca parfumul sa miroasa a scump. Vrea ca parfumul sa aiba o sticla ce arata bine pe Instagram si pe TikTok. Fiecare are o sursa de informare ,,sigura” si stie el de unde sa ia parfumul sa fie mai persistent. Invazia de influenceri parfumistici seamana cu o invazie de sobolani intr-o Europa medievala.
Si inca ceva, consumatorul vrea ieftin. Foarte ieftin. Desi ar jura ca trandafirul din parfumul lui cu sclipici e din Grasse. Sau ca oud-ul lui din parfumul lui sufocant e de la cel mai mare arab al arabilor.
Parfumurile delirante din tramvai
Am circulat in ultima vreme mai des cu tramvaiul. Simtind amestecul de parfumuri din aer, ma intrebam daca o fi efect al problemelor transmisiilor intre piesele masinii. Dar nu. Era un amestec de orgolii de Ghencea, Pantelimon si Dristor. Fiecare dintre aceste zone dorind sa fie un sultanat din care provin parfumurile rare.
Inteleg vremurile si incapacitatea sa ne luam un parfum pretios frantuzesc. Inteleg sensul clonelor. Si eu cumpar parfumuri de la Lidl sau de la Lorinna. Insa prima dorinta este ca aceste parfumuri sa imi faca bine. Sa imi placa. Sa miros a femeie curata si pieptanata. Nu a tabacarie.
Dupa sezonul de miros ,,nu m-am spalat azi”, delirul incepe cand in mijloacele de transport in comun urca purtatorii de parfumuri arme albe. Nu stiu unde sa imi ascund nasul. Mi-e dor sa port masca. Si de multe ori imi ridic esarfa pe nas ca sa nu simt valurile de atatea arome orientale care nu au nimic de a face cu magia Orientului ce ne-a adus practic lumea parfumeriei.
Sclavia si parfumeriei
Esti sarac, nu ai parfum de nisa. Iar dupa replica asta vezi buzele contorsionate in a exprima tot felul de denumiri de parfumuri care mai de care mai complicate. Bietului Francis Kurkdjian i s-a pocit numele de probabil ca sughita si in somn. Tendintele in parfumerie se scriu pe bancnote nevazute din Revolut.
Roja Dove zambeste din spatele sticlelor cu cristale luminoase si incaseaza pe parfumuri cate un buget ce ar asigura hrana copiilor dintr-un sat african timp de o luna. Julia Roberts ne zambeste larg promitandu-ne ca vom zambi ca parfumul din sticla ce se hilizeste catre noi de ani, improscandu-ne cu arome paciulistice-bombonicioase. Viata e frumoasa cu zahar. Parfumuri glicemice. Creed ne minte frumos cu povesti si basme in timp ce ne ameteste cu arome ce musai trebuie purtate de politicienii cu stil. Evident, cu stil demagogic.
Cineva se straduieste pe Youtube sa ma covinga ca e viril si bogat ca se da numai cu nisa. Papuse, eu ma dau numai cu oud de ala pentru bogati. Daca parfumul nu costa minim 200 de euro, eu nu ma dau. Clipesc un pic incurcata, gandindu-ma la toate parfumurile mele Guerlain, multe din ele costand chiar sunt 100 de euro. Candva nu exista separarea nisa-mainstream pentru ca parfumeria era in sine un mestesug special, o arta combinata cu idei de alchimie. Parfumurile erau mai rare si ieseau mai greu. Asteptai si niste ani ca Guerlain sa mai vina cu o aroma noua. Astazi daca esti patron de pravalie ai sanse mari in cateva saptamani sa scoti un parfum si sa fie si nisa.
Ca sa fie si cu sens educativ
Parfumul are o istorie lunga. Este un artefact plecat din adoratia catre divinitate. Omul a inteles ca nu poate urca spre stele decat pe calea fumului, per fumum. Si asa s-a nascut parfumul. Intai chiar pentru bogatii vremurilor apuse. Nu oricine avea acces la parfum. Apoi cu scop terapeutic, vrajitoresc, religios, erotic, dar si ca rasplata. Istoria s-a contorsionat si a dat lumii parfumurile in diverse forme.
Drumul matasii combinat cu drumul mirodeniilor a adus Occidentului aromele din Orient. Si toti au trait cumva patima mirosului greu si dulceag ce venea odata cu caravanele ce traversau lumea dintre Est spre Vest.
Dupa ce Europa a scapat de mirosul ciumei si a razboaielor, industria parfumeriei a explodat la propriu. Fiecare om trebuia sa isi marcheze locul cu parfumul sau. Fiecare rege isi avea parfumierul lui, automat obiceiul s-a dizolvat catre marile mase. Apa de colonie s-a democratizat. Lumea a inventat regi si regine noi, iar ei au adus si parfum.
Durerea mea si nu doar a mea este ca in continuare parfumul este ca o muzica furata careia nu ii stim autorul. Rar se vorbeste de cine a facut parfumul. Parfumul apartine celui ce a platit numele, formula. Nu spui ca te dai cu parfumul creat de Ernest Beaux, ci cu Chanel no. 5.
Iar parfumeria de nisa a fost un fel de strigat de disperare sau de joaca cand L’Artisan Parfumeur a vrut sa faca niste parfumuri care sa arate dorinta si simtirea autorului, nu a platitorului de eticheta. Si au plecat de la nebunia de a crea un parfum cu miros de banane pentru a accesoriza o tinuta de carnaval de banana la Folies Bergeres. Jean-François Laporte nu a ascultat cerinta prietenului sau de a face un parfum cu miros de banana, insa a deschis aceasta parfumerie cu arome precum Vétiver, Santal, Tubéreuse, Patchouli, L’Eau d’Ambre, Vanilia si Mûre et Musc care asa au devenit ele primele parfumuri de nisa. Marca s-a vandut peste niste ani, insa s-a pastrat ideea de a face parfumuri in afara liniei comerciale.
Ceea ce numim azi nisa, in special Kilian, Tom Ford Private Collection, Creed, Xerjoff si multe altele, nu au cum sa fie nisa, ele fiind parfumuri vector ale comertului de lux. Sunt parfumuri de lux, ce se incadreaza in zona luxury incepand de la miros, ambalaj, prezentare, loc de vanzare si poveste. Cum clientului de nimicuri de lux ii place sa fie mintit cu stil, tot asa ii place sa creada ca cei 300-500 de euro pe care ii da pe un parfum ii aduc elogiul olfactiv absolut. Evident ca un Angels Share miroase sublim si iti aduce momentul luxului langa caloriferul tau rece, dar el nu e un lux in adevaratul sens al cuvantului.
Va las dezumflati putin. Un pic iritati. Adica nu merita 925 de lei acea sticluta eleganta de 50 ml ce imi promite atingerea luxului? Cu ce ne mai parfumam atunci?
Parfumeaza-te sa fii parfumat, nu intoxicat sau intoxicant.
Parfumurile se contopesc cu noi si devin noi.
Poze: pexels
