Parul corporal ne da bataie de cap inca de pe vremea Egiptului antic. Frumoasele acelor vremuri isi torturau pielea cu tot felul de lame, pensete antice si chiar cu foc. Se mai foloseau pietre ponce cu care femeile, dar si barbatii, isi frecau pielea pana parul se tocea efectiv. La muzeul Louvre din Paris, in galeria de exponate ale Egiptului antic, aveti cateva vitrine cu aceste instrumente.

Prin secolul XVI, mai exact 1532, se pare ca circula o reteta cu arsenic care era extrem de periculoasa si insemna si prima crema epilatoare cu efect chimic. Turcoaicele si musulmanele foloseau ceva asemanator numit rhusma. Din propria mea experienta, am auzit mereu ca femeilor din religia musulmana li se cere o epilare completa si impecabila mai ales atunci cand trebuie sa sa petreaca timp intim cu sotul. Ce e frumos la ele este ca de obicei in harem femeile se organizau intre ele si se epilau cu atentie ca sa fie pregatite pentru sotul sub a carui stapanire erau. In fine, sunt multe povesti, cert este ca parul corporal a fost vazut mereu ca un impediment major in frumusete.

Romanii considerau ca lipsa parului de pe brate, chiar si in cazul barbatilor, era un semn de noblete. In epoca Elisabetei I , femeile faceau eforturi majore sa isi subtieze sprancenele si sa indeparteze prima linie de par de pe frunte sa faca capul sa para mai lunguiet.

Alte povesti din experienta personale vin din Franta si Italia unde sa pare ca anii 70-80 au impus o oarecare relaxare si o considerare a parului personal ca pe un semn de voluptate. Ca atare, se pare ca italienilor si chiar francezilor le plac femeile cu un par pubian destul de mare. Prima data am ras de treaba asta, insa am fost partasa la conversatii unde multi tipi francezi sau italieni spuneau ca prefera femeile mai ,,naturale”.

Cam din clasa a 8-a am fost nevoita sa folosesc lama de ras, am facut cunostinta si cu ceara calda, apoi cu epilatorul electric cu arc – o tortura, cu crema epilatoare si tot asa. Nu am fost de acord sa incerc epilarea cu laser si nici cea cu IPL din considerente de sanatate. Consider ca nu exista suficienta documentare pe tema asta si nu m-as juca cu cel mai mare organ al corpului meu, doar pentru o piele fara nici un milimetru de par.

In prezent folosesc epilarea cu lama sau crema epilatoare pentru zone mai sensibile – inghinal si axile si epilarea cu ceara de zahar pentru picioare si brate. entru sprancene folosesc penseta, idem pentru firicelele milimetrice ce au mai aparut pe langa buze dupa ce am nascut.

Ma tot gandesc sa achizitionez un Philips Lumea. Am tot vorbit cu oameni ce l-au folosit si chiar recent m-a convins Coco, stilistul meu, pentru ca si el are o piele sensibila si a reusit sa faca o epilare in trepte. In fine, fiecare are nevoile lui, as incerc un Philips Lumea in special pentru picioare.

Odata cu trecerea anilor, eu am observat multe modificari legate de pilozitatea corporala. E drept ca de cand folosesc si epilarea cu zahar, parul a crescut mai rar si mai subtire. Totusi inca exista.

 

Am observat si multa mimare de perfectiune din partea celor care imi intra pe canalul de Youtube si imi analizeaza milimetri de par din zona axilei. Ma rad la 2-3 zile, timp in care si pielea se reface. In termen de 36 de ore deja se remarca un milimetru de par, urmand ca inainte cu o zi de epilare sa fie probabil peste 1 mm, cam 2-3 maxim, depinde de perioada. Am ramas mirata de cata ipocrizie avem in noi si cata rautate, adica sunt oameni care mi-au spus ca nu am ce cauta in zona de beauty cu acei 2-3 mm de par sub brat intre epilari. Am si ghinionul ca foliculii de par din zona axilelor sa fie mai mari, chiar si cand parul e complet epilat, se vad practic ceva umbre mici, asa am fost de cand ma stiu. Cand eram adolescenta ma miram de ce acele fire de par din zona axilelor sunt mai groase, am fost si la medic pentru asta si mi-au spus ca asa sunt eu hormonal, nu e nimic nesanatos acolo. Am incercat epilarea cu ceara la axile de doua ori si de fiecare data am fost la limita lesinului, iar in locul firelor smulse, m-am iritat rau.

Mi se pare ca mimam o perfectiune in grup. Daca esti o fiinta vie, mamifer, cu un ritm de viata normal, nu ai cum sa ai tot timpul pielea ca o folie de plastic, decat daca chiar asa te-ai nascut. Iar ca idee lipsa completa a parului corporal este vazuta ca o dereglare hormonala. Firele de par de pe corp au mai mult functii de cat am crede. Ca atare, chiar se recomanda niste perioade de slow down in perioadele cand nu trebuie sa fim tipla. Sau exista zone unde chiar epilarea nu este deloc indicata, cum ar fi zona interfesiera sau chiar pubiana. Poti face epilare completa si aici o data – de doua ori pe an for fun, dar actiunea aceasta repetata duce la dereglari ale microbiomului din acele zone unde el are functii poate mai importante decat in alte parti ale pielii. In zona pubiana iti poti gasi un stil anume care sa lase acolo niste fire de par sa existe si sa mentina microbiomul intr-o zona unde nu vrem sa ne jucam de-a bacteriile ucise aiurea.

De la inceput am fost genul de blogger/youtuber care doresc sa transmit o idee de normalitate, nu de delasare, dar nu pot mima perfectiunea. Nu m-as simti ok sa filmez numai atunci cand sunt proaspat epilata, coafata, vopsita, pentru ca nu asta sunt eu si nu despre asta e viata unei femei.

Am cunoscut intamplator pe cineva care a facut o forma de tumoare a pielii in urma unor epilari repetate prin smulgere in zona inghinala. Persoana respectiva a ajuns in final la operatie, tratament dur pe o anumita perioada, insa a avut noroc ca a detectat la timp si tumoarea a putut fi extirpata. A fost o conjunctura nefericita si din acel moment a renuntat la epilarea prin smulgere pe orice parte a corpului. Chiar se amuza spunand ca prefera sa ii spuna lumea sleampata decat sa stea pe la cabinetele de oncologie unde nimeni nu doreste sa ajunga.

Ma doare sufletul sa vad si astazi copiii si adolescentii cum fac misto de cei ce sunt ceva mai parosi. Mi se pare cinic si mai ales urat ca parintii nu intervin. Nu alege nimeni sa se nasca cu ceva mai mult par decat au altii. Aveam o colega in liceu care avea par pe spate pentru ca pe sarcina mama ei facuse tratament hormonal puternic ca sa mentina sarcina dupa ce a fost in risc major de a o pierde. Uneori nu avea curaj sa se dezbrace la sport alaturi de noi. Era teribil. Mi-a aratat intr-o zi de ce. Nu va mint ca m-am cutremurat putin sa vad acele fire de par pe un spate de femeie, insa i-am zis ca e ok, ca acum am inteles si ca fata de mine nu trebuie sa aiba vreo retinere. Mergea la cosmetica, dar nu putea merge foarte des pentru ca o si durea si medicul ii recomandase sa nu repete prea des epilarea.

Eu as spune asa, daca vezi ca omul cu un anume ,,defect” fizic nu face show dezgustator cu asta si nu isi expune in mod ostentativ problema aceea, sa treci si tu mai departe si sa te faci ca nu vezi. Nu ii scoate tu in evidenta ce el incearca sa mascheze sau ce poarta cu chin. Uita-te si tu in oglinda, chiar esti perfect? Si daca esti perfect, demonstreaza cu atat mai mult ca perfectiunea fizica este dublata de un suflet bun. Vezi un copil cu par pe maini? Nu incerca sa il faci sa vada ca ai vazut asta si esti scarbit, mai degraba uita-te in ochii lui si povestiti despre ceva frumos. Are cineva un defect al nasului? Nu sta sa te zgaiesti la nasul lui si admira-i poate vocea.

Cunosc femei care nu au putut avea o viata sexuala normala din cauza parului de pe corp si care au suferit enorm din cauza asta. Sunt multe blocaje create de cliseele de frumusete si atunci eu le numesc ineptii.

Daca cineva ne-ar putea vedea si imperfectiunile sufletului oare cum ar fi? Cum ar fi daca ipocrizia si falsitatea ti-ar iesi pe piele sub forma unor bube dizgratioase? Zi merci ca nu ti se vede mereu rautatea pe piele.

Legat de pilozitate as spune asa si spun practic ceea ce recomanda si specialistii si din medicina si din cosmetica: sa alegi metodele care iti fac bine in primul rand si care nu iti afecteaza pielea. Eu mai studiez putin treaba cu Philips Lumea si cand ma hotarasc sa il cumpar va povestesc. Nu sunt inca 100% convinsa.

Pana atunci raman cu lamele mele Gillette sau mai sunt cele marca proprie DM Balea care imi plac, cremele epilatoare de la Farmec si indemanarea Adrianei la epilatul cu ceara de zahar, de indata ce pandemia asta o sa ne permita sa ne vedem.

Voi cum si in ce fel va confruntati cu parul corporal?

 

Written by Ana Maria Tatucu