Feminitate retardata? Stau si acum si ma mir de sintagma aceasta care imi suna in minte in urma unor conversatii. Acum vreo 20 de ani, cineva imi spunea ca sunt tare in urma cu multe in materie de viata, ca am un fel de retard emotional. Fireste ca la 23 de ani orgoliul mi s-a rostogolit in fraze deloc usor de redat in scris, insa inclin sa cred ca persoana respectiva avea dreptate.

Si am sa ma explic. Cred ca toate am trecut prin faza adolescentei in care doream sa parem mai in varsta. La 16 ani orice fata vrea sa poata spuna : mama, am 18 ani, ma intorc acasa la ce ora vreau eu si ies cu cine vreau eu! Stiti filmul acela cu fetita de 13 ani care si-a dorit sa aiba 30? Cand eram mica asta imi doream, sa ma fac mai repede mare. Desi, cu cat anii se adaugau, imi cam schimbam gandurile. Practic, ani de zile mi-am reprimat tot ceea ce tine de feminitate. Am avut odata si o intrebare de la cineva, cand eram tunsa scurt, inainte de 18 ani, daca sunt fata sau baiat. Atunci am fost si mai speriata si eram convinsa ca am putine sanse sa fiu considerata ,,acea fata…”, daramite ,,acea fata draguta”. Ca sa ne lamurim, sani nu prea aveam, eram tunsa scurt, imi legat blugii cu un elastic sa nu imi cada, deci asa feminina eram incat nici hainele nu reuseau sa incropeasca ceva forme.

Astazi sunt cu un picior in barca celor zic ,,oh, ce bine era in tinerete”, dar nu foarte mult. Perioada de 20-30 de ani nu prea vreau sa o mai retraiesc. A insemnat prea mult efort, prea multe razboaie de toate felurile, unele reale. Imi amintesc si acum cum credeam ca daca esti mai ,,uratica” trebuie sa accepti multe. Am avut insa sansa sa intalnesc barbati cu capul pe umeri care m-au scos din asta. Da, pentru ca prietenele mele femei ma adanceau mai rau in treaba asta. O singura prietena adevarata aveam si am inca, singura care imi spunea ca nu vad bine in oglinda si ca ochelarii mei imi deformeaza puternic realitatea. Prin prietena adevarata inteleg acea persoana care iti spune direct si abrupt cand o iei razna, cand mananci aiurea si care nu te impovareaza cu o generozitate inutila, care iti spune direct ca arati mult prea bine ca sa te gandesti la resemnare sau, din contra, ca frigiderul isi este mai apropiat decat amantul.

Cu barbatii nu am putut fi prietena in adevaratul sens al cuvantului niciodata, insa sunt singurii care au fost mult mai sinceri decat femeile din jurul meu. Nu cred intr-o prietenie complet platonica intre un barbat si o femeie ce sunt heterosexuali sau bisexuali, chiar daca artificiile raman la nivel de imaginatie. Da, pot fi relatii de business, amicale, dar nu prietenie. Revenind la istoria mea, pana si cei ce s-au comportat nu tocmai precum niste gentlemani, mi-au fost mai de ajutor decat falsele prietenii feminine. Mai exact o conversatie cu un barbat, chiar si de o ora, m-a ajutat mai mult decat ore in sir de discutii feminine. In prezent, foarte putinele interlocutoare pe care le ador in conversatie sunt femei extrem de sigure de ele, dar si asumate in propriile probleme, si care nu isi glazureaza conversatia. Nu puternice, nu cu atitudini de ,,super woman”, ci femei care stiu sa planga, care stiu sa si rada si femei care inteleg ca feminitatea este un mix de piele si creier.

Intr-o conversatie cu mine insami, exercitiu recomandat de psihologi si pe care vi-l recomand, ma gandeam asa ce as face daca as putea sa imi indeplinesc orice dorinta legata de feminitate. Si culmea ca nu am avut dorinte legate nici de sani mari si nici de picioare lungi. Am indraznit sa visez la mai multa rabdare, la mai multa arta a conversatiei ce vireaza usor spre flirt si am o dorinta majora de a fi mereu in armonia aceea minte-corp. Iar legat de corp, da, am niste pretentii pe undeva prin zona picioarelor, dar daca as avea mai multa minte, sigur as trece si peste asta. As mai vrea sa scap de niste riduri pe la ochi, insa cand ma uit la pozele de la maturitate ale lui Catherine Deneuve sau ale lui Juliette Binoche, asa repede imi revin. Pe femeile acestea le ador ca feminitate si arta.  Si cred ca frumusetea lor vine din acea feminitate retardata. Adica da, corpul lor a imbatranit, s-a degradat cum e si firesc, insa daca o asemenea femeie iti spune 3 vorbe uitandu-se in ochii tai, te cam pierzi tu in cuvinte, indiferent ca esti femeie sau barbat.  Practic corpul s-a dus inainte pe o linie fireasca, insa in spatele unor riduri si a unor sani cazuti, stau niste adolescente in emotii si niste centenare in atitudine, mixul aproape fatal in cazul unei femei.

Asa ca, da-mi Doamne mintea de la 100 de ani si corpul de pe la vreo 33 de ani, cam asa.

Citind acum articolul la final, ma amuz un pic, parca e scris si de o copila si de o baba in acelasi timp. Dar mixul e bun.

Written by Ana Maria Tatucu