Shotokan traditional dupa varsta de 40 de ani ar trebui sa sune ca un titlu de tabloid. Ar fi trebuit sa adaug ce inseamna acest sport pentru mine. In primul rand e mai mult decat sport. Are o componenta fizica majora, insa daca partea de psihic si intelect nu e lucrata in acelasi ritm, shotokan traditional ar ramane pentru practicant doar o alta forma de a se misca intens.
M-am apucat de karate shotokan traditional cand ma apropiam de 40 de ani. Implinisem 39 de ani si trecusem peste un episod depresiv major. Fizic si psihic fusesem jos de tot, iar cand am jos la marginea prapastiei, sa zic asa, am zis ca nu mai am nimic de pierdut si vreau sa fac ceva pentru mine. Cum toata viata mea de pana atunci mi-am dorit sa fac orice disciplina de sport si nu am avut cum, am zis ca acum nu mai am nimic de pierdut.
Teoretic mi-am dus copilul la o sala de karate, practic am ramas si eu. Evident ca la primele antrenamente ma simteam ca un magar intre oi, lucrand intre copii. Cand am inceput, la cateva luni, si antrenamente intre adulti, toti barbati, ma simteam ca cea mai penibila prezenta acolo si asteptam ca de la antrenament la antrenament sa mi se spuna sa ma duc eu acasa sau la o sala unde merg fetele la aerobic. Din cand in cand mai aparea si cate o femeie pe dojo si ma bucuram maxim ca am in ochii cui sa ma uit fara sa ma simt maxim de penibila. Mergeam in paralel inca cu terapia la psiholog, ca iesirea din depresie mare nu se face asa usor, iar psihologul mi-a spus ca am facut foarte bine sa merg sa fac aceasta forma de sport si m-a ajutat sa inteleg ca eu fac cat pot si ca nu am ce si cui sa demonstrez.
Ce inseamna pentru mine un antrenament de shotokan traditional
Un antrenament dureaza o ora si 30 de minute. O incalzire temeinica este de bun simt sa faci chiar de acasa inainte sa pleci, cu o jumatate de ora. Iar pe dojo, asa se numeste suprafata unde te antrenezi, definitivezi o incalzire completa. Se lucreaza intr-un costum numit gi, nu este obligatoriu de la inceput, dar treptat intelegi sensul lui. De asemenea se lucreaza in talpile goale. Daca ai probleme anume si nu te simti ok descult, iti recomand sa iei soseste antiderapante, ce se mai folosec la yoga si pilates.
De mancat e bine sa mananci foarte consistent, dar nu greu, insa masa sa se fi terminat minim doua ore inainte de inceput incalzire.
De cativa ani eu ma antrenez pe suprafata de lemn, adica un parchet obisnuit folosit si in salile de dans sau balet. In salile mai pretentioase sau unde se lucreaza cu copiii mai ales se lucreaza pe tatami, o suprafata usor cauciucata din material specific. Am mai lucrat si pe tatami.
Un antrenament facut chiar 100% traditional inseamna sa incepi cu curatarea suprafetei de dojo cu mana, matura, mop. Am mai facut asa, insa regimul salilor de astazi nu prea mai permit sa stam sa curatam noi, ar trebui sa mai inchiriem inca o jumatate de ora in plus. Oricum ideea de respect fata de locul unde lucrezi e maxima. Te inclini in fata dojo-ului cand intri, te inclini cand iesi.
Antrenamentul dupa incalzire se face in functie de cum decide Sensei, de obicei si lucru individual si exercitii in grup sau 1 la 1, depinde de zi, de cursul in ziua aceea. Invatam si termeni din shotokan, din filozofia acestei arte martiale, facem si meditatii, depinde de antrenament.
Ca sa nu existe echivoc, nimeni nu bate pe nimeni. Si daca se fac exercitii de la 1 la 1 sau diverse tehnici ce implica contact fizic, totul se adapteaza la fiecare persoana. Spun asta pentru ca inclusiv in jurul meu cei apropiati erau ingrijorati sa nu cumva sa patesc incidente. In artele martiale, cel putin cele care vin din zona Japoniei, nu va fi niciodata vorba de violenta, agresivitate fara sens si orgoliu demonstrat in forta fizica. Un adevarat practicant de arte martiale niciodata nu va profita de forta pe care o are in mod abuziv. Evident daca trebuie sa te aperi si ai capacitatea sa o faci, chiar trebuie sa folosesti maximul de forta fizica, dar si de ratiune. Ca atare, indiferent cati dani ai la centura neagra, nu o sa te poti infrunta niciodata cu 2-3 adversari din care macar unul sa aiba si o arma de tip cutit, lant etc Este irealist ce vad la unii antrenori ce posteaza filme pe Social Media cum cineva se poate apara singur in fata cuiva cu un cutit. La fel, ceea ce vedeti in filme cu salturi acrobatice si un singur practicant impotriva a 5 adversari e legenda. Sigur ca sunt cazuri de practicanti de karate care reusesc sa ajunga la performanta asta de autoaparare, insa nu asta e scopul lor.
Mai direct spus daca esti genul care tii musai sa te stie lumea de frica, nu veni la karate, cauta alta forma de sport de contact. Dar nu ar fi rau sa discuti si cu un psiholog de ce iti doresti sa le faci altora rau prin violenta de tip fizic.
La ce ma ajuta practica artelor martiale shotokan traditional
Primul lucru unde am avut si am de castigat este echilibrul emotional si psihic. Inclusiv intelectual simt ca pot cuprinde mai mult. Ma uit ce ritm de lectura am astazi dupa ani in care nu prea reuseam sa citesc sau aveam senzatia ca pierd vremea. Apoi am mai multa rabdare.
Al doilea lucru este revitalizarea fizica. De la luna la luna, de la anotimp la anotimp simt ca sunt mai sigura pe mine chiar si in momente grele din punct de vedere fizic. Am simtit nevoie sa mai merg si la sala obisnuita, la pilates, la yoga, evident nu in fiecare zi, dar pur si simplu corpul da un semnal ca are nevoie si de altceva. Si nu e doar un semnal, iti creeaza vointa, dorinta, rezistenta si disciplina. O sa va spun cu mare onestitate ca singurul motiv ce ma tine sa nu merg zilnic sa fac sport organizat la o sala sau cu un antrenor de pilates este partea materiala, costurile. Este si partea fizica pentru ca trebuie sa imi echilibrez efortul. Daca ma epuizez sa zicem cu ce lucrez in afara dojo-ului, cand revin pe dojo ma misc prost si nu fac decat sa ma enervez.
Al treilea lucru ar fi despre mine ca om. Dupa atatea ore de practica, meditatie, urcus si cadere, examene de centura am aflat cu adevarat ce sunt si ce imi doresc din viata asta. De aici niste mici probleme de socializare au venit. Oricum sunt un om mai direct si mai abrupt, acum sunt si mai ferma in atitudine si alegeri. Ce am observat insa ca in jurul meu sunt putini oameni cu adevarat apropiati, dar extrem de valorosi si cu care ma inteleg din 3 vorbe. Mi-a scazut partea aceea de formalizare care oarecum e necesara in meseria mea, in munca ce imi aduce painea pe masa, dar am suficient discernamant sa imi tin gura cand trebuie sa spun lucruri ce nu ar suna bine. Da, am invatat tacerea ca practica de antrenament.
Concluzia: pentru mine clar shotokan traditional e modul de viata pe care l-am ales si pecare il aleg si acum. Si in zilele cand nu fac antrenament, daca nu fac macar mental un exercitiu specific, simt ca ceva lipseste. Si este singura forma de miscare fizica ce se poate face pana la orice varsta doresti si vrei, precum alte arte martiale, yoga, thai ci etc. Cultura orientala indepartata ne da resurse extraordinare, doar sa le vedem, sa le intelegem si sa ne folosim de ele cu respect.
Am sa va las dojo kun mai jos, este un set de reguli ce spun la fiecare inceput de antrenament si la fiecare final.
