Si daca te-as prinde in toata puterea ta, sa ma dobori cu toata aroma ta, sa simt pana in venele tamplelor aroma ta de smirna sau de vanilie si sa uit de smogul gri care miroase a vodka si metal? Intrebarea este evident lansata intr-un vid conversational, catre un parfum fara nume si fara forma. Dar fantasma transforma parfumul intr-o silueta longilina si agitata. Cam greu sa il pot vedea fix undeva si sa pot defini ceva. E ca si umbra unui trecator care imi ramane in memorie dublata de un parfum al carui nume mi-e greu sa il identific.
Eram intr-o cafenea si in stanga mea, dar din unghiul mort, sa zic asa, simteam un parfum masculin amestecat cu o tenta de pielarie si cafea neagra. Mi se parea stupid sa intorc capul, in plus fantasma creata de parfum era mult mai seducatoare decat originea lui. Urmaritului ii sosise pana la urma compania, un domn ceva mai in varsta, pe care am reusit sa il vad si a inceput o conversatie monotona si masculina pe care mi-era imposibil sa nu o ignor. Am zis sa stau sa incerc sa inteleg ceva doar din parfumul lui si atat, un joc mult mai interesant decat un schimb de priviri care uneori mi se pare derutant, enervant si care parca taie ritmul emotiei. Strainul, sa ii spun asa celui caruia ii decodam parfumul, era un caracter vagabond rigid in evaluari, care probabil purta acelasi parfum in multe circumstante, pulovere negre si manusi subtiri de piele. Avea fraze scurte, ferme, cand incepea sa vorbeasca mai mult, nota de cafea neagra devenea mai intensa.
La un moment dat eram si eu antrenata intr-o conversatie si nu i-am mai dat atentie. Parfumul lui incepuse parca sa se stinga oarecum sau ma obisnuisem deja. M-am miscat la un moment dat involuntar si i-am zarit doar mainile inclestate pe niste chei si pe cana de cafea. Parfumul lui se simtea ceva mai cald, parca incepea sa se lase ca si o ceata in acea cafenea, sa se impregneze in mesele vechi de lemn si se confunda cu mirosul lor. Stiti cum miros mesele de lemn din cafenele? Mai zace in ele acel miros de tutun de odinioara, de vin inchegat, de cafea arsa, de ceai negru, de vapori de apa fierbinte varsata din greseala pe langa cestile de ceai…. mai miroase a lacrimi, a durere, a furie, a transpiratie, a lesie ieftina, a lemn obosit ce duce atatea marturii de nu isi mai poate aduna materia blocata de timp. Lemnul asta parca nu mai poate putrezi de atata incarcatura de emotie si de parfum. Mirosul acela de lemn al meselor se amesteca cu parfumul necunoscutului si la un moment dat imi ziceam ca sigur am exacerbat o aroma de parfum comercial luata pe sus de invazia de lemn vechi din cafenea. Hm, probabil un Hugo Boss sau un Bvlgari caruia ii dadeam valente mult prea importante. Oh, cat de snoaba puteam fi si intr-un act de flirt olfactiv. De ce sa nu il fi creditat pe domnul necunoscut cu un Byredo sau cu un Serge Lutens intunecat? Hm, nu, nu putea fi asa sofisticat.
Radeam de ceva cand necunoscutul a plecat. Nu i-am vazut chipul. Avea un pas grabit, o alura prelunga, neagra, ca o umbra. A avut o ezitare cand a iesit si a intors putin capul, am zarit doar ceva din profilul lui. Desi nu i-am zarit decat o fractiune de secunda partea aceea de chip, stiu ca avea ochii mari. Parfumul lui se ridicase si parca nu mai voia sa plece, ramasese in urma lui, ceva mai dulce, mai ambrat. Cineva ceruse un ceai fructat si siroiala aia de zemuri fructate mi-a stricat tabloul.
Stiu ca nu i-as mai putea prinde acel parfum pentru ca doar atunci si acolo parfumul lui a avut ceva de spus, independent de el.
Un petit conseil, gentlemen: fiti atenti si generosi cu parfumul ales pentru voi, uneori va poate include intr-un flirt olfactiv. Nu toti v-ati nascut Alain Delon, cum nici noi nu suntem toate Claudia Schiffer, dar un parfum poate hiperboliza in bine niste lucruri.
Idei de parfumuri ce v-ar putea oricand azvarli intr-o cursa patimasa si poate aducatoare de amor nesperat:
