Al doilea interviu cu Raul Popa este despre sport si feminitate. Recunosc ca la controversata emisiune Insula Iubirii m-am uitat mai ales pentru a vedea cum se descurca un barbat matur si sigur pe el intr-o lume care frizeaza ridicolul. Raul este instructor sportiv si are si o viziune asupra sportului, a dezvoltarii fizice in armonie cu cea emotionala, care ma fac sa il urmaresc indeaproape pe conturile lui de Social Media. In special pe Instagram, in stories, Raul are si chestii comice, insa si lucrurile spirituale un pic mai altfel si mai ales fara ipocrizia specifica celor ce pun poze cu ei dezbracati si citate melancolice.
Si da, mi se pare un personaj public care si arata foarte bine fara a friza zona asta plasticizata si vulgara. Ar fi un bun model pentru baietii de 15-25 de ani ( sau si mai in varsta) care din pacate stau mai mult cu burta in fata consolei de jocuri si nu inteleg de ce nu au succes in viata emotionala. Si, din ce stiu, se apropie puternic de 40 de ani sau chiar i-a implinit, iar viata dusa asumat si cu deschidere fata de sine, cu iubire in primul rand fata de el, il face sa nu prea transmita imaginea unui individ obosit de trecerea timpului. Va invit sa ii cititi raspunsurile si sa il urmariti pe Instagram pentru ca spune lucruri misto si este uneori implicat si in proiecte ce au legatura cu ceea ce suntem ca oameni. Raul, multumesc inca o data!
1. Pentru ca esti si profesionist in domeniul sportului, dar ai si o abordare mai echilibrata si pacifista a tuturor lucrurilor, as vrea sa imi raspunzi la intrebarea daca sportul trebuie sa fie mai degraba placere sau chin?
Sportul ar trebui sa fie o placere, o bucurie a miscarii. Ar trebui sa ne bucuram de el macar de trei ori pe saptamana, indiferent de alegerea facuta. Exista atatea activitati sportive care ne pot aduce nu numai o placere, dar si o imbunatatire semnificativa a sanatatii fizice si mentale. Nu cred ca ar trebui sa fie un chin, de aceea ar trebui dozat foarte usor, de la simplu la complex sau de la usor la greu. Dar si aici exista valente pana la urma si spun asta pentru ca fiecare are alt scop.
2. Presiunea de a face astazi sport pentru o femeie – si numai, dar acum vorbim de ele – este mare. De ce? Pentru ca oricat de avansati dorim sa fim ca si societate, judecam dupa aparenta fizica. Asta nu ar fi problema cea mai mare, ci as spune eu ca salile de fitness sunt pline de femei care merg parca la un fel de autoflagelare. Cum ar fi firesc sa abordeze o femeie prima saptamana la o sala de fitness?
Pobabil pentru ca la noi a fost mereu moda asta de a arata bine. Si cumva a devenit o obsesie generala, dar eu cred ca pleaca din neacceptarea proprie. Sportul te poate ajuta si iti poate imbunatati corpul pana la un punct. Vorbesc despre sport in general, nu despre sport de performanta (bodybuilding sau competitii de fintess), unde exista alte cerinte. Asa am fost invatati sa judecam omul, dupa cum arata. Oricat am vorbi despre asta, nu cred ca se va schimba ceva in curand. Poate si pentru ca ceva frumos, este mereu frumos si inevitabil, din obisnuita facem comparatii. Prima luna cred ar fi despre invatarea unei incalziri corecte, a executarii exeercitiilor corect si a dozarii progresive, tot pe fond de placere.
3. Ce parere ai despre toate aceste metode care promit un fel de miracole, gen Xbody, Aqua Bike, terapii cu tot felul de apare ce fie ingheata celule grase, fie le preseaza si multe alte aparate aflate in salile de fitness sau de welness, carora nici nu le mai stiu numele, si catre care femeile se duc sperand sa rezolve rapid probleme de greutate sau de fermitate?
Nu am crezut niciodata in ele si nu consider ca pot inlocui sportul si o alimentatie echilibrata niciodata. Eventual pot ajuta, dar prea putin.
4. Daca ar fi sa alegi 3 sporturi ce s-ar potrivi cu o femeie care are si job, si familie si resurse materiale nu tocmai mari, ci chiar spre medii si scazute, ce ai recomanda?
As recomanda sportul in aer liber, in primul rand. Majoritatea lucreaza in spatii inchise, fara oxigen mult, iar atunci cand ies in aer liber se pot relaxa si conecta cu natura. Alergarea, exercitiile de fitness executate cu greutatea corpului si cateva circuite. Eu pun accent pe corectarea posturii si a unei meditatii active prin sport. Dar, recomand si inotul, ciclismul, alpinismul sau varianta mai usoara de hiking.
5. O femeie cu musculatura foarte dezvoltata si pronuntata mai are feminitate in aparitia ei?
Pentru mine, nu!
6. Nu stiu daca ai vazut mai nou supra-expunerea acestor fete supraponderale, frumoase de altfel, dar cu mesajul care duce spre ideea ,, asa sunt, asta e, nu imi pasa”. Tie cum ti se pare?
Mi se pare in regula pana la un punct. Poate exista si varianta nepasarii pana la urma. Cred ca intr-adevar corpul nostru a fost facut sa se miste si sa fie tonifiat. Dar, exista si femei care nu doresc sa faca miscare si probabil recurg la acest slogan.
7. Din toata comunicarea asta publica despre sport, nu prea am vazut sa vina cineva sa spuna ca sportul ajuta si la redescoperirea ta ca si femeie, ma refer la redescoperirea lucrurilor bune, incepand de la felul cum arati pana la lucruri ce tin de sanatate si de sexualitate. Ce ai avea de transmis pe tema asta?
Poate pentru ca ai nevoie de un antrenor putin mai evoluat, care sa te inteleaga, sa te sustina, sa te mentina in primul rand intr-o energie feminia la antrenament. Eu am lucrat cu femei si niciodata nu le-am fortat sau provocat in antrenamente. Am avut mare grija sa le mentin energia feminina, sa le incurajez, sa le conectez cu natura si locul antrenamentului. Prea putin le-am provocat, tocmai pentru a nu le spori energia masculina si a le relaxa.
8. Stiu ca in curand urmeaza sezonul nou din Insula Iubirii, stiu ca nu ai voie sa ne spui nimic inainte, insa eu nu ma pot abtine sa nu te intreb daca in aceasta editie te vedem mai mult. In editia trecuta m-am uitat special pentru tine, ca si alte zeci de mii de persoane probabil, nu doar femei, si ai aparut mai putin decat ne asteptam.
Mi-am terminat drumul in sezonul trecut pe Insula. Venise momentul sa las locul altora, eu negasindu-mi neaparat locul in atata drama. Nu am vazut iubire acolo, doar adictii, drame, inconstienta si lipsa de respect intre parteneri. Tineri care se mint reciproc pentru a sta in relatii disfunctionale, din plictiseala sau din lipsa de ocupatie. Am invatat ca atunci cand amandoi partenerii daruiesc in relatie, atunci se schimba totul. Bine, si pleaca de la respect si sinceritate. Dar au cam disparut astea din peisaj.
Azi toata lumea a invatat sa se minta si sa minta frumos. Eu tot mai cred ca putem deveni mai constienti, sa invatam sa ne respectam si sa fim mai sinceri.
Era o fraza in Conversatii:
Dar de ce atata drama?
Dumnezeu raspunde: Pentru ca este suculenta, va place….
