Sunt francofila

Sunt francofila. As fi vrut sa spun ca sunt francofona, dar nu am inca sansa asta. Francofil inseamna acea persoana real atasata emotional de tot ce inseamna limba si cultura franceza.

Eu sunt o francofila amatoare. Am descoperit Franta in 1995 si m-a marcat pe viata. Franceza nu mai stiu cand am descoperit-o. Avea mama un ghid de conversatie gros cu coperti rosii pe care, fiind copil, l-am cam terminat cu desenele si apoi cu incercarea de a citi. In clasa a 5-a cand am inceput sa invat franceza, de la prima lectie si conjugare a verbelor avoir si etre stiam ca exista o legatura inexplicabila intre mine si aceasta limba.

Am ajuns sa fiu si olimpica nationala la limba franceza, sa termin o facultate unde franceza imi era obiect de studiu principal, insa cu rezultate mediocre. Sa ai 9.37 la licenta era ceva mediocru, insa pot sa va spun ca 10 nu exista. Si nu existau meditatii, cadouri la profesori, cautari pe Google si proiecte facute frumos pe calculator. Calculatoarele erau raritate. Era de fapt rusinos sa spui ca faci pregatire cu cineva la franceza. Orele de lectura insemnau si stat pe bancile tari de la biblioteca, ajuns la 7:45 AM inaintea bibliotecarei ca sa o convingi sa iti lase cartea respectiva doar 10 minute cat sa ajungi la un copiator sa prinzi sa copiezi 20-30 pagini cu banii cu care ar fi trebuit sa iti iei de mancare. Nu este doar povestea mea, e povestea colegelor mele de an. Nu eram deloc bune prietene, pentru ca nu ne permiteam. Competitia era uriasa, inclusiv la nivel fizic. Sa rezisti iarna la 16-17 grade sa citesti 3 ore in continuu intr-o biblioteca la care se astepta pe hol, nu era usor. Sesiunea de iarna era cel putin demonica. Fiolele de calciu si pliculetele de zahar ne erau prietene sa rezistam pe hol la examenele orale. Intram si ne rugam sa nu uitam ce personaj din Corneille avea simbolistica anume indicata de profesor sau cum se citeste o anume fraza din franceza veche care ne zguduia creierul.

Lamartine ni se parea cinic, iar pe Zola l-am fi omorat pe holurile facultatii ca sa nu ne mai chinuie cu romanele lungi si atat de incarcate de imagini de expus in comentarii scrise de mana.

Dar cand iti iesea o traducere din Proust, Mon Dieu, nu egala orgasmul unui amor de siesta practicat de frantuzoaicele autentice. Doar nu credeati ca frantuzoaicele sunt frumoase doar ca mananca trei firimituri de croissant, niste escargots, un peu de fromage si trei guri de vin de Chablis cat sa murdareasca paharul? Da, ajuta si acelea, insa ele pot manca linistite si cu masura, au motivatie. L’amour tourjours cam asta inseamna. Da, de asta ele pot urca si la 90 de ani pana la etajul 5 al blocurilor vechi pariziene fara sa se planga de diverse si ca nu au lift. Laisse-toi faire, au francezii o vorba si cand ii intelegi sensul, incepi sa intelegi si acel sarm inexplicabil al pariziencelor.

Cele mai cochete frantuzoaice pe care le-am intalnit si in 1995, dar si in 2021, sunt cele d’un certain age. Le indentifici de la an la an mai greu, au o geanta mereu deformata de o carte inghesuita acolo, relaxate, naturale, dar foarte curate, fara tocuri, cu haine ale caror brand il recunosti daca iti pui mintea la contributie – asta daca nu ai ce face, iar dimineata devreme, gen 7:00 AM, le vezi facand un fel de jogging, un fel de mers fortat prin parcuri, sau chiar alergand pe unele, unele isi mai plimba si cainele in acelasi timp. Da, daca esti mai lenes, cand abia iesi la 9-10 din hotel, le mai zaresti pe unele venind cu un croissant in mana sau o bucata de baguette, intarziate la job. Pariziencele si adevaratele frantuzoaice muncesc, chiar daca au un sot bogat acasa sau daca sotul alteia le sustine, peu importe, leur fric c’est leur fric. Fric inseamna bani. Oh, da, pentru mofturi, un petit cadeau de chez Chanel, c’est bon, dar painea de zi cu zi vor sa aiba libertatea sa o aleaga cu cine vor ele. Lucrurile se denatureaza usor si in Franta cu aceasta globalizare, insa ma bucur sa mai gasesc si persoane ce se pot numi francezi cu adevarat si azi.

Listea mea cu locuri de vazut in Paris, nu mai zic in Franta, creste de la an la an, insa le fac pe rand si dupa posibilitati. Tot de la francezi am inteles ca fortarea asta de a face ceva in viata nu duce la nimic bun. Tot de la ei am prins ironia, atitudinea un pic hautaine si lucrurile legate de discretie. Frantuzoaicele or fi ele mai libertine, insa sunt extrem de discrete. Idem si pentru francezi. Au oroare de expunere si de barfe inutile. Exceptiile intaresc regula.

Imi aduc si acum aminte cu mare placere de madame Bibi, o frantuzoaica pe care am cunoscut-o in 1995, undeva in zona Lorraine. Un pic cam extravaganta pentru 85 de ani. Plina de perle, mereu cu ruj rosu si care ma tot invita la petrecerile ei la piscina pe care le tot refuzam. Nu i-am refuzat insa o lunga discutie despre viata, mi-a zis ca sigur eu nu sunt romanca si pare ca ma cunoaste de undeva. Aveam 18 ani. Nu era senila, imi explicase niste chestii si de business, era dintr-o familie de distribuitori de sampanie. Trecuse si prin perioade negre in viata ei cand abia gasea bani de o bagheta si niste jambon. Si la 85 de ani stia foarte bine ce bani are, ce investitii, insa asta nu o impiedeca sa petreaca saptamanal la piscina, sa danseze fara a fi penibila si sa vorbeasca o franceza complet fermecatoare. Madame Bibi nu mai e azi, dar nu o voi uita niciodata. Regret ca nu am facut o poza cu ea, insa atunci aveam un amarat de aparat si in excursia aceea il pastram pentru poze in diverse zone turistice, nu aveam curaj sa schimb singura rola la aparat. Da, nu aveam smartphone atunci si nici nu imi imaginam.

Stiu ca astazi este Ziua Nationala a Frantei. Stiu ca apar pozele celebre cu doi croissants, un pahar de sampanie si la Tour Eiffel si toata lumea face misto de expresia ,,votre poule dans notre cour” – expresie ce inseamna ,,gaina dumneavoastra in curtea noastra“, ma amuz si eu de ele. Am si explicat unui francez de ce se face misto pe tema limbii lor si a ras de aceasta expresie dupa ce i-am povestit toate similaritatile fonice. Biata gaina…

Bon, chiar mi-e teribil de dor de Paris, dar pana atunci, Au revoir si as fi curioasa voua ce va place din tot ce tine de Franta.