Am cunoscut-o pe Tatiana acum peste 5 ani, cred, cand ma invitase, in calitate de PR, la un eveniment ceva mai aparte. Spun mai aparte pentru ca Tatiana, ca om de PR, face lucruri ce ies din paradigmele cunoscute astazi. Apoi a urmat lectura ei pe blog si in Forbes Life. Tatiana este dintre acei oameni nascuti sa scrie si sa aiba capacitatea sa transfere emotii, lacrimi si entuziasmari moderate prin ceea ce scrie.  Nu o data i-am spus Tatianei ca ar trebui sa scrie o carte, mai mult de provocare, pentru ca eram convinsa ca undeva, intr-un sertar, exista un teanc de foi ce asteapta sa se uneasca intr-o carte simpla, cu coperti albi-negru.

Tatiana pare nu a avea legatura cu epoca de astazi sau e dovada vie ca in peisajul acesta stresat de cifre si isterii mercantile sau politice poezia supravietuieste si chiar isi infloreste puterea. Tatiana a scris, scrie si va scrie poezie. Eu sunt convinsa ca si acum cand editez acest articol ea are versuri bazaind in minte si nedandu-i pace. O si vad cum isi aprinde o tigara, priveste o schita pe o hartie cu un capat putin indoit si sta putin cu stiloul in asteptare.

Va las mai jos interviul, o lectura de savurat si de macinat in minte.

1. Lansare de poezii in martie 2020, o extravaganta, un act de curaj sau un prea mult la care trebuia scris? Tatiana, pe mine una nu m-ai surprins, mi se parea firesc ca intr-o zi sa te citesc si asa. Ce imi poti spune despre lansarea primului tau volum de poezii?

Putem numi extravaganta si act de curaj, daca ne referim la faptul ca poezia nu prea se mai publica si nici vinde, pentru ca traim in epoca arida si lipsita de emotie a cartilor de self help si de how to be successful. Este foarte trist sa descoperi librarii in care nu exista nicio carte de poezie sau unele in care exista doar cateva exemplare din Nichita. Este revoltator! Au ramas cateva librarii – redute care mai au rafturi dedicate poeziei.
Revenind la intrebare. in cazul meu, a fost o nevoie. Am mai scris poezii, dar nu am vrut sa le public. Iubesc poezia, am poeti pe care ii citesc si recitesc cu aceeasi emotie. Spre exemplu, unul dintre acestia este poetul Ioan Es Pop, un mare poet contemporan, cu care am si colaborat la acest prim volum de poeme, fiind cel care m-a descoperit ca poet si cel care a creditat cartea, prin cuvintele de pe coperta IV. Dar alaturi de dumnealui, se regasesc multi poeti pe care ii apreciez, din liga noua, cat si liga veche. Insa, intotdeauna, respect creatia oricarui poet, pentru ca e un act intim, este un dar, este o mica poarta spre el. Ba, mai mult, poezia este si o confruntare cu suferintele fiecaruia. Pare usor, dar nu e, sa te intorci in trecut sau sa privesti la lupa realitatea.
Nu stiu cat pot fi de obiectiva vorbind despre poemele mele, insa ce pot spune cu certitudine este ca in fiecare rand este o amintire.
Este o poezie de dragoste, dura, sincera, traita de mine, foarte autentica. Cine ma cunoaste, ma va vedea acolo, intr-o forma cat se poate de transparenta. Este poezie-sticla.

2. Cat ai lucrat la acest volum? Ce inseamna un asemenea efort si o asemenea traire fragmentata in cuvinte si rime?

Eu am un mare defect, pe langa altele. Sunt inconsecventa. Asa am fost intotdeauna. Ma diluez in mule directii, pe unele le abandonez, pentru ca interesul meu scade si creste in functie de habar n-am ce. Incep multe lucruri si, apoi, realizez ca nu le mai vreau. Eh, cu poezia era si nu era asa. Primele poeme le-am scris pe la 18 ani. Si apoi ma tot intorceam la acest tip de scriitura. Curgea de la sine… Era un proces natural… fara pic de efort, dar cu mult consum emotional. Eu simt foarte mult si foarte intens, si binele, si mai putin binele… Ard!
Acum, au fost cateva luni bune pe care le-am dedicat acestui volum. Am scris doar cand am simtit. Am avut saptamani in care nu am scris un rand si zile in care am fost extrem de prolifica. Poezia mea este una cu vers liber. Maniera mea de a scrie se potriveste atat poeziei de avangarda, cat si celei moderne si postmoderne, dupa spusele poetului Ioan Es Pop, caruia ii multumesc nu doar pentru spusele dumnealui, cat si pentru faptul ca a m-a intuit. Asta mi se intampla rar, extrem de rar.

3. Lectura articolelor tale este pentru mine ca o exersare a propriei forme de exprimare. Cred ca multi dintre cei ce te citesc se intreaba de unde ai atata limpezime si franchete, dar si emotie, asa ca te intreb si eu, cum s-a intamplat ca tu si scrisul sa faceti un cuplu atat de viu?

N-am facut nimic pentru asta, de fapt eu n-am facut niciodata nimic pentru nimic. Daca am fost buna la ceva, asta m-a impulsionat sa-mi cultiv respectivele aptitudini, daca n-am fost buna intr-o directie, n-am insitat. La mine lucrurile curg de la sine, in ritmul anotimpurilor. Nu-mi propun chestii, pentru ca nu pot paria pe mine. E o chestie a mea, nu stiu cum sa o definesc, traiesc intr-o rutina din care nu doresc sa ies, insa in rutina asta sunt tot timpul alta, pe fondul aceleiasi. Nu stiu… Doar convietuind cu mine, ai simti asta…:) Si, da, sunt franca, chestie care ma face si antipatica, dar na…simpatice sunt multe, le las lor cuvintele dulci, falsa pudibonerie, gadilatul egourilor etc., eu ma duc in sufragerie cu viciul, poezia si nesinchiseala.
Respect foarte mult oamenii, chiar foarte mult, insa nu prea ma intereseaza parerea celorlalti, si probabil ca asta naste in mine acest fel de a fi nonsalant. Eu stiu de unde pana unde sunt si nu simt nevoia sa ma valideze cei din jur. Si nu fac asta din infatuare, ci gasesc ca nimeni nu e in masura sa ii judece pe ceilalti. Fireste ca apreciez multi oameni, simt nevoia si eu de recunoastere, dar o vreau doar de la anumiti oameni, niste repere pentru mine.

4. Ce iti place tie sa citesti? Sunt carti la care revii?

Uite, o sa incep spunandu-ti ca nu citesc, de ani buni, proza de fictiune. Am facut-o in toata copilaria si adolescenta mea, avand liste de lectura facute de mama, profesoara de romana si limba franceza. Pe langa aceste liste, pe care coexistau lecturile de baza si recomandarile ei de clasici, citeam si cate o carte pe care o furam din biblioteca, complet nepotrivita pentru varsta mea… da’ na… tot ce e interzis, la o varsta, starneste interes. Si am tot citit genul asta vreme indelungata, cand, brusc, mi s-a luat. De atunci am niste directii clare.
Imi face o mare placere sa citesc poezie contemporana, dar nu numai. Imi ofera foarte multa emotie, iar eu am nevoie de ea… Realitatea nu-mi ofera asta in fiecare zi si atunci poeziile sunt singurele care pot face asta.
Cartile de tip memorii imi ofera iarasi o mare placere, din simplul fapt ca-mi devoaleaza o realitate.
A treia categorie de carti o constituie acele carti informative, dar scrise cu oarece lirism, despre arta, muzica, curente literare, perioada interbelica, personalitati…

5. Stiu ca iubesti parfumurile si iti savurez cu placere interviurile cu parfumieri. Ce porti in aceasta primavara la capitolul arome?

Parfumurile, in cazul meu, se aleg tot emotional… Daca aroma lui nu-mi vorbeste insinuant, daca nu ma duce nicaieri, daca nu se armonizeaza cu privirea mea, spre exemplu, din acea zi sau cu atitudinea…
Am zile in care simt si nu vreau sa folosesc niciun parfum. Imi place mirosul pielii mele sau al tricoului langa care am tinut un sapun aromat. Am si zile in care vreau sa miros a melancolie…
Revenind la intrebare, tinand cont de criteriile mele de selectie, cu totul personale , alternez In the wood of love de la Dear Rose, Ambre Nuit de la Dior, Sublime de la Jean Patou, L’eau par Kenzo (de care sunt foarte legata, fiind primul meu parfum “scump”, primit cadou de la mama, prin studentia mea…) si Le Jardin de Monsieur Li de la Hermes.

6. Ce crezi sa s-a pierdut astazi din tumultul parfumurilor de odinioara? Sau ce se intampla cu parfumeria de astazi?

Nu stiu daca parfumul e de vina, daca el a pierdut ceva… Cred ca femeia a pierdut, pentru ca nu mai stie sa lase misterul unui parfum sa vorbeasca mai mult. S-au peirdut senzualitatea, nonsalanta, feminitatea se intelege astazi foarte eronat, totul este excesiv, e strident. S-a inlocuit dezideratul de a fi sarmanta si memorabila prin tot ceea ce esti si prin cum faci ceea ce esti, cu sterilul “ sa ies din anonimat”, care este un deziderat tangibil, pentru ca poti iesi din anonimat si prin ridicol si prin exgerari, prin prost-gust si imitare… Ce vreau sa spun e ca mesajul e vandabil si duce la implinirea acestui vis, chiar prin varianta nasoala.

7. Cum este astazi o femeie frumoasa? Cum si in ce fel se mai percepe astazi frumusetea feminina?

O femeie frumoasa, in opinia mea, in primul rand stie asta, are confirmarile ei, fapt ce conduce la lipsa dorintei de a o demonstra. Putine lucruri imi par mai marunte si mai triste decat o femeie ce incearca cu obstinatie sa fie frumoasa. Treaba asta e vizibila si efortul e vizibil si alegerile vestimentare se incadreaza acolo si ele urla ”Sunt aici! Fa ceva!”. Si atunci barbatul, in mod firesc, nu mai vrea sa faca, si asta ambitioneaza femeia, care va pune un double-make-up, o fusta si mai stramta si mai scurta, ce aproape se va intalni timid cu decolteul… si pantofii vor avea platforme si cerceii vor izbi metalic colierul, pentru ca nu se va renunta la niciunul dintre aceste accesorii. Si uite asa…a murit frumusetea, fara sa i se dea o sansa sa inspire.
Cititul infrumuseteaza mai mult o femeie decat cea mai tare procedura… pentru ca dezvolta un atare aer personal, un mister, o nota intriganta, se imprumuta ceva de la toate acele randuri, de la toate acele eroine… Acest tot ia o forma foarte personala. Lectura, filmele, arta, cultura… cultiva in om alte repere ale frumusetii, stilului, modului de viata.
Mainile cu personalitate, cu usoare riduri, cu accesorii fine, privirea ce gliseaza de la melancolie la vapai, culorile sobre, decolteul pe spate, dresurile negre, din matase, zambetul contrariant, replicile nesigure, tacerea, arta conversatiei, parul natural, pielea sanatoasa… fac o femeie frumoasa. Poezia ei, de fapt, face o femeie frumoasa.

 

Cartea Tatianei – Carne, visuri si oase triste uitate in Hydra –  se gaseste in librariile Humanitas- Cismigiu, Humanitas Kretzulescu, Libraria Emienescu Universitate si pe site-ul editurii Eikon dar si in librariile online. Vreau sa treaca mai repede perioada aceasta nefasta sa merg in librarie si sa o cumpar, ceea ce va invit si pe voi, mai ales daca in sufletul vostru mai exista o insula cat de mica unde se doreste poezie.

 

Tatiana, multumesc inca o data!

Written by Ana Maria Tatucu