Toata lumea vrea sa iti vanda ceva

Deschid Instagramul. Cineva arata cat de bine e ca poti merge cu copiii la mall dupa scoala. Cum adica? Mai incolo in feed cineva spune ce repede a scapat de depresie dupa ce a baut un smoothie. Ba a luat si niste pastile si a avut un lifecoach. Cineva incearca sa ne convinga sa ne culcam pe perne de matase. Si neaparat sa le dam pisicilor mancare de la pliculet.

Toata lumea e pe Social Media si vinde

Undeva exista o lume sigur fara Social Media. Fac pariu ca exista femei fericite fara un makeup kit. As vrea sa cunosc o femeie care se poate trezi dimineata fara cafeluta de dimineata. Suntem pe Social Media si vindem. Toata lumea vrea sa iti vanda ceva. Si undeva fiecare se vinde.

In momentul in care faci o poza cu un obiect in mana, se numeste plasare de produs. Daca esti intr-un cadru in care apare un logo, acelasi lucru. E cumva un comert al emotiilor, o monetizare a batailor de inima. Simt cum umblu pe o Place Pigalle ca o imagine ce degaja senzatii la limita dintre estetic si imoral.

Undeva este o oferta. O oferta la tacere si este 2 + 1. Nu stim cine este al treilea care tace.

Zambet, visare, speranta, la oferta

Cred ca ce ne vinde Social Media minut de minut este usurinta fericirii. Un fel de fericire usor de pus intr-o cutiuta roz. Un fel de jucarie de plus care se ia cu sine oriunde nu ca un talisman, ci ca pe o cutie de pudra care iti va fi de ajutor oricand sa iti retuseze nasul sau orice pata de sudoare.

Zambesti frumos? Poti face o poza. Speri si faci un mood board, ai deja un drum facut. Si toti spera ca la un giveaway cu nemurire.

Exista un moment al absurdului cand nu am ai conexiune la Internet si vezi realitatea complet. Vezi ce e in spatele unei butaforii. Bucla perfecta facuta cu ondulatorul performant cade intr-o alunecare plictisitoare. Rujul nu rezista cand iti frangi buzele de asteptare.

Bun, vindem? Cu ce cumpar? Si unde le tin?