Yvresse Yves Saint Laurent

Yvresse de la Yves Saint Laurent este un parfum pe care mi-l doresc de multa vreme, insa acum, pe final de an 2020 i-a venit momentul. Si numele lui, care inseamna ,,betie”dar in sensul de stare euforica provocata de o mare emotie, o mare euforie, cred ca mie imi transmite un fel de mesaj la final de an.

Nu e cea mai buna perioada pentru mine ca incarcatura emotionala. Am si lucruri foarte bune in jur, pentru care multumesc Universului si mie zilnic, insa sunt si dezechilibre care ma consuma. Nu am trecut inca de pierderea bunicii materne, atat de greu a fost cu pierderea bunicului matern, iar de undeva destinul asteapta inca ceva. Plus tot ce vad in jur, oameni care fie au stat acasa sub presiunea acestui virus, fie au ajuns la spital, e un spectacol a la Baudelaire care –  vreau nu vreau – ma ia prin surprindere. Una peste alta, o spun cu un cinism foarte asumat, perioada asta de izolare nu m-a speriat si mi-a facut bine la modul ca oricum comunic din ce in ce mai greu in zona asta de anturaje si de socializare. Ma refer ca imi este greu de niste ani sa fac frumos, sa spun lucruri doar pentru ca asa e dragut sa spui. Sunt un om foarte politicos, in unele dimineti mai sperii pe cate o femeie de serviciu sau pe cat un angajat de la salubritate cand ii spun buna ziua, dar nu mai suport deloc cliseele sociale. Nu pot fi simpatica si amabila doar pentru ca asa trebuie. Apoi frica.  Frica a venit la nivel visceral, organic, frica aceea de durere, de moarte, care pe undeva e normala. Dar frica ca nu mai am contacte cu zona asta sociala chiar nu exista.  E doar frica animalica de un virus pe care o traim toti.

Anul acesta am explorat parfumuri si parfumieri sau iubitori de parfumuri. Ajungand la Yves Saint Laurent ma incearca intotdeauna o emotie puternica. Yves a avut un parcurs existential dureros si patimas. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand vad materiale despre el si despre viata lui, ma ia putin cu plans. Cel putin cand parcurg articolele cu iesirea lui din zona modei ma termina. Sau mesajele spuse de iubitul lui dupa ce Yves a murit.  Dar si experienta lui din moda, caderi, urcusuri, zbaterea lui intre arta, patimi proprii, neaceptare, angoase si extaz. A suferit enorm de nedreptate, gasiti cazul lui povestit si dezbatut in multe articole. Practic a fost fortat sa mearga la razboi sa isi satisfaca serviciul miliar in Algeria doar pe baza unei manipulari ca sa nu mai conduca casa Dior. Yves a suferit enorm, a fost supus electrosocurilor si sedativelor puternice, moment din care toata sanatatea lui a fost data peste cap si a fost marcat pe viata. Pe undeva am niste similaritati, nu vreau sa le povestesc acum, insa e atat de dureros cand primesti lovituri de unde nu te astepti si nu doar atat, esti chinuit la nivel fizic incat devii neputincios.

Yves a avut capacitatea sa isi revina, sustinut si de partenerul lui, Pierre Berge, pentru care cred ca toti trebuie sa avem un mare respect. Daca Pierre nu era, nu stiu cum ar fi trecut Yves de toate mizeriile mercantile facute sa striveasca un geniu. Pentru ca orice s-ar spune, il consider pe Yves Saint Laurent mult peste Coco Chanel, pastrand raportarea la zona de arta si la zona de emotie. Mademoiselle fu o modista isteata, foarte usor adaptabila, insa cu niste aspecte etice despre care nu vreau sa vorbesc acum. Mai exact nu pot compara o femeie care se putea alia cu nazistii, desi a lasat niste piese iconice in moda si a scapat femeia de corset,  cu un baiat care, chiar si calcat in picioare de lumea din care facea parte, s-a ridicat si a mers mai departe, chinuit si agasat, insa dand lumii moda transformata in arta. Yves era artist, sustinea arta prin tot ce era si avea o modestie a omului cu o usoara angoasa. O angoasa care ii asigura lui mediul perfect de a fi el. Genul acesta de oameni au nevoie de singuratate. Iar momentele lor de exaltare, betie, sunt necesare tot intr-un spatiu sigur si intim. Yves era cunoscut ca amator de narcotice, avand o predispozitie si fizica de la marele soc suferit cu spitalizarile din Algeria din timpul razboiului.

Cam asta simt ca reda si Yvresse. Acea exaltare a ta cu tine insuti, acea bucurie ca simti, ca traiesti, ca respiri, ca parfumul ti se duce pana in sinusuri si se rostogoleste inapoi aducand dorinte si reverii de cateva secunde.

Descrierea lui il incadreaza ca fiind parfum ciprat fructat. Conform descrierii oficiale notele de varf sunt litchi si nectarine, note de mijloc violete si trandafir, iar baza este paciuli, vetiver, note lemnoase. Predecesorul lui a fost Champagne, din care ma bucur sa am un mic travel spray pe care il tin la loc de pret, ferit de lumina si caldura. Ideea parfumului pleaca de la sampanie, de la ceva acidulat, sclipitor, secret si totodata dorit.

Parfumul a fost creat de Sophia Grojsman, in 1993 sub numele initial de Champagne. Ea a mai creat si Parisienne pentru Yves Saint Laurent, insa si multe alte parfumuri celebre precum Tresor in 1990 sau Jaipur de dama Boucheron in echipa cu Jean-Pierre Mary. Fireste ca formula initiala din 1993 a trecut niste praguri, pentru ca normele legate de productia de parfumuri se schimba, insa eu zic ca esenta si puterea lui au ramas.

As zice ca nu e un parfum usor de purtat, stimuland prea multe lucruri deodata, insa nu e toxic. Nu are invaluirea lui Opium, ca de asta ma intreba multa lume. E ca o dulceata prea buna si prea intoxicanta in acelasi timp.